2,106 matches
-
cînd, În sfîrșit, trecea din atmosfera de așteptare nerăbdătoare a Înserării din galerie În ambianța Înmiresmată din sala de pian, simțea că o iubește nespus de mult pe măicuță. Mary Agnes adusese la colegiul cel nou toate flacoanele cu parfumul clapelor și-l Îmbăta cu miresmele acelea miraculoase. O visase pe călugăriță ștergînd clapele cu parfumul din flacoanele ei Înainte de a Începe lecția; pe urmă și-a turnat cîte o picătură pe fiecare pistrui și era cît pe-aci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ambianța Înmiresmată din sala de pian, simțea că o iubește nespus de mult pe măicuță. Mary Agnes adusese la colegiul cel nou toate flacoanele cu parfumul clapelor și-l Îmbăta cu miresmele acelea miraculoase. O visase pe călugăriță ștergînd clapele cu parfumul din flacoanele ei Înainte de a Începe lecția; pe urmă și-a turnat cîte o picătură pe fiecare pistrui și era cît pe-aci s-o prindă asupra faptului, fiindcă a terminat chiar În clipa cînd el deschidea ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neamț și cam fudul, l-ar fi urît pînă la moarte dacă i-ar fi luat-o Înainte. Poate de aceea a stat mai mult timp În fața pianului În ultimele zile. Măicuța cu pistrui, nervoasă și răspîndind parfumul care impregnase clapele pianului, se simțea fericită În tovărășia lui și lăsa să treacă ora ca să-l poată privi și auzi cum cîntă Încă o dată preludiul. Partea proastă e că Juan Lucas nu putea veni nici acum la serbarea de sfîrșit de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrozitoare. Julius aruncă o privire spre scaunul desfundat și observă că de spătar atîrna aceeași cantitate de șaluri ca În ziua cînd venise pentru prima lecție. „Ia să vedem“, spuse nepoata lui Beethoven și el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici cea mai mică afecțiune și nu-i zîmbea niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să Învețe să se resemneze. El ne dăduse cel mai bun exemplu de resemnare, cine dacă nu El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
începuse să-și pună amprenta asupra lor, au început să cânte trei voci, ușor stingherite, dar unite de forța magică a celor opt note. Apoi, fără să spună un cuvânt, Săndica a abandonat trio-ul și a început să mângâie clapele pianului, într-un cântec ce s-ar fi vrut confesiune și uitare, totodată. Petrecerea a ținut până către dimineață. Și totul s-a desfășurat normal, de parcă ei, Săndica și Stelică ar fi invitat un bun prieten cu care să petreacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la o primă vedere, și, atunci, unde se afla elementul de legătură? Pentru o vreme, am crezut că trebuie să fie chiar barca, pe care noi, în momentul în care ne puneam vîslele în locașuri, ne așezam și ne fixam clapele pe picioare, o injectam cu știința noastră reunită, așa cum o baterie este încăractă prin poli, pozitiv și negativ, care pot furniza energie numai împreună. Dar am abandonat ideea, în cele din urmă. Lemnul, alama și metalul conduceau puterea noastră, altminteri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
slăbit să se miște. — Nu-mi place să cer favoruri de la străini. — Nu? Atunci o s-o fac eu. Trecu pe lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un opiu, am admiratori și... admiratoare. Dar viața mea e ca o gamă din care lipsește o notă. Ca și cum ar trebui să cânt fără să folosesc o notă, sol, să spunem. Gândește-te că la pianul dumitale ar lipsi mereu clapa albă a notei sol. Iar tu reprezinți pentru mine această notă sol care mi-ar umple viața de bucurie. Aș vrea... — Te rog, nu, pe urmă o să te superi pe mine și nu vreau asta, cu nici un chip nu vreau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să ne tragă clapa? ― Adică? ― Să ajungă la muzeu și s-o șteargă. ― Nu, nu cred. ― Ai dreptate. Știi, mi-ar fi plăcut să intrăm împreună. ― Și mic, dar nu se poate. Inginerul e tânăr, o să reziste mai bine. Cârnul îl măsură dintr-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se poată face comparație... Șochează două semnături identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de scris. Se adresă cu un surâs amabil sculptorului: ― Domnule Matei, vreți să mă ajutați? Trebuie doar să ridicați mașina. Așa! Așa! Aici pe pat e foarte bine. Puțin mai la stânga... Perfect! Clipi privindu-l drept în ochi: N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Perfect! Clipi privindu-l drept în ochi: N-avem voie să neglijăm amprentele. Sânt convinsă că mă înțelegeți... Valerica Scurtu se apropie cu pași împleticiți: ― Asta ce mai e? Bătrâna lua unul câte unul degetele lui Panaitescu apăsîndu-le pe diferite clape. Explică binevoitoare: ― Doar și-a bătut scrisoarea la mașină. Vor căuta amprentele și le vor găsi. Fiți atent, domnule Matei! Niciodată nu apeși la o astfel de mașină pe fixator cu mâna dreaptă! O faci totdeauna cu arătătorul sau inelarul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem găsi printre materialele mele, sub parchet... ― Sau în sacul de voiaj... Matei ridică brusc capul. ― Ce vrei să insinuezi? ― Ticălosul ăsta, spuse Grigore Popa adresîndu-se bătrânei, intenționează să ne tragă clapa. Și-a făcut bagajul... ― E beat! Nu-și dă seama ce spune! ― Zău? Vrei să ne arăți și nouă sacul? Sculptorul ridică din umeri fără convingere. Argumentele erau palide, încîlcite. ― Spune-mi, Melania, mă vezi în stare de o asemenea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era pur și simplu un fel de căluș, așteptă pînă aproape de clipa cînd trebuiau să i-l lege peste cap și apoi coborî un braț mecanic și-l smulse, aducîndu-l în propriul său spațiu. Apoi se așeză, cu degetele pe clapele de control al timpului, asteptînd să vadă ce se mai întîmplă. În camera în sine, tăcerea era dominată de încordarea nervoasă și de privirile speriate. Hedrock-arestatul stătea în picioare, liniștit, cu un ușor zîmbet ironic pe buze, fără a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerîndu-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți scoți șapca aia? întrebă barmanul. Nu, nu vreau! tună Ignatius. E curent aici înăuntru. — Cum dorești, spuse barmanul și se pierdu în umbra din celălalt capăt al barului. Chiar așa! Liniștește-te, îl îndemnă mama lui. Ignatius își ridică clapa șepcii de pe partea dinspre maică-sa. — Uite, voi lăsa asta în sus, ca să nu fii nevoită să ridici vocea. Ce a spus doctorul despre cotul tău sau despre ce era vorba? — Trebe masat. — Sper că nu vrei să fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maică-sa nu-s mai răi decât ceilalți care vin să bea aici. Cred că ce-a scos-o pe Lana din sărite a fost șapca aia verde caraghioasă pe care o ținea pe cap. Când vorbea, îi trăgea jos clapele și când asculta, le ridica iar în sus. Pân’ să sosească Lana, toată lumea țipa la el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai prins, era destul de caraghios. — Și zici că mârtanu’ ăla gras se-nvârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lana din sărite a fost șapca aia verde caraghioasă pe care o ținea pe cap. Când vorbea, îi trăgea jos clapele și când asculta, le ridica iar în sus. Pân’ să sosească Lana, toată lumea țipa la el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai prins, era destul de caraghios. — Și zici că mârtanu’ ăla gras se-nvârtea p-aci cu mă-sa? întrebă Jones, făcând în minte o asociație. — Îhî! Darlene își împături batista și și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tehnicoloră, leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Recunosc, mi-am făcut griji degeaba. — Foarte multe griji... — A trecut. Putem vorbi despre ceva important? — Despre ce anume? — Gena căutării noului. Cererea noastră de grant a fost respinsă. Începu să scrie la tastatură. — Din nou, ni s-a tras clapa... de către preferatul tău personal, Papa al Dopaminei, dr. Robert A. Bellarmino, de la INS. În ultimii zece ani, studiile asupra creierului se concentraseră din ce în ce mai mult pe o substanță neurochimică numit dopamină. Nivelurile de dopamină păreau importante în menținerea sănătății, precum și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]