4,004 matches
-
Cassian s-a la dus la Constantinopol unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Hrisostomul, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. În 405 se găsește la Roma unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încercă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Hrisostomul, care fusese alungat și avea să moară în exil. Odată hirotonisit, Cassian a plecat apoi la Marsilia unde a înființat în 415 o mănăstire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele concilii grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte scrisori care sunt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că, scrise într-un stil simplu și cu un limbaj foarte accesibil, potrivit cu înțelegerea oricui, dialogurile prezintă viața multor personaje cunoscute pentru virtutea și sfințenia lor, constituind exemple pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile, Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mândri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apoi pentru credința sa), francii au implicat și Biserica locală în gestiunea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o notabilă degradare a organizării sale și a propriilor moravuri. Cezar de Arles ne spune că o bună parte din clerul din vremea sa era ignorantă și, cu toate că a încercat să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el așa cum o dovedesc omiliile sale, adaptate la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie din Tours
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Adge din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Rânduiala călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, când episcopul Eonius de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Adge din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Rânduiala călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, când episcopul Eonius de Arles i-a încredințat conducerea unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță în care se găsea poporul creștin și, lucru și mai grav, chiar clerul, și de aceea el insistă în mai multe rânduri asupra necesității, atât pentru unii cât și pentru alții, de a cunoaște Scriptura și asupra necesității ca preoții să aibă mare grijă de formarea credincioșilor. În rest, Cezar vehiculează motivele tradiționale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apoi în întreg Evul Mediu, nu numai în cel spaniol. Bineînțeles, acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfânta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unicnăscutului, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfânta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alte câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriană și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și denumită în mod curent Tomus ad Armenios. În 435, câțiva clerici din Armenia i se adresaseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriană - cerându-i o expunere despre credință prin care să condamne doctrina lui Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 458. Puține lucruri se știu despre activitatea sa: o epistolă emanată de o synodos endêmousa, condusă de el în 459 la care au participat 81 de epsicopi, dovedește preocuparea sa pentru combaterea simoniei; o modalitate de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii, I, 15), de a hirotonisi pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. În aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. În manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a fost dat de un „om al lui Dumnezeu” numit Teodor căruia îi atribuie „porunca” de a-și scrie istoria și care e pomenit de mai multe ori. După cum presupun anumiți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
strigoi și la comentarea lui. După ce examinează terminologia complexului mitologic românesc al strigoiului („strigă”, „strigoaie”, „moroi”, „moroaie”, „moroiniță”, „priculici”, „vampir”, acesta din urmă substituindu-i pe ceilalți), evocă atestările despre vampiri datorate fie unor medici trimiși de Curtea vieneză, fie clerului ortodox român, care condamna credința ca fiind deșartă. Urmează examinarea răspunsurilor la chestionarele lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii și ale
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
de instituțiile religioase și școlare. Apoi, prin raporturile stabilite Între literatura și religie, indicând limitele secularizării. Naționalizarea bisericii ortodoxe române, sustrasa controlului ierarhiei ecleziastice grecești În momentul fondării statului român, făcută de asemenea posibilă prin opera unei fracțiuni culte a clerului, a avut loc concomitent cu politica de laicizare a Învățământului, fără să se ajungă la o separare a bisericii de școală Înainte de reformă Învățământului din 1948. Raporturile istorice stabilite Între literatura și religie au favorizat transferurile dintre cele două câmpuri
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
traducând în românește lucrări educative și religioase. Întors acasă în 1811, din anul următor este profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. Ostilitățile pe care le suportă în special din partea episcopului Vasile Moga, pe fondul unui conflict ireductibil între obtuzitatea clerului tradiționalist și deschiderea inițiativelor unui vizionar, vor culmina cu destituirea din profesorat în 1815 și compromiterea sa morală și politică în fața autorităților transilvănene și a Curții Aulice. Oportunitatea de a se angaja ca preceptor în casa din Brașov a logofetesei
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
modernă timpurie necesită o Învățătura mai abstractă și o instruire specializată pentru cei tineri, care putea fi transmisă numai de o educație formală În sala de clasă. școlile, care În epoca medievală au fost folosite aproape exclusiv pentru a forma clerul, s-au lărgit pentru a include o educație mai generală. școlile izolau tinerii de lumea adultă, care erau priviți, În noua lor „clasificare” drept copii. Părinții Își asumau o nouă responsabilitate În a-și educa copii și În a le
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eliminau ultimele vestigii ale privilegiilor feudale. Tratatele sale au oferit mai mult decât o simplă explicație a dreptului natural la proprietate. El a elevat munca omului și a glorificat achiziția drept realizarea cea mai de seamă a existenței umane. Spre deosebire de clerul medieval, care vedea munca umană ca pe un set de obligații necesare care trebuiau Îndeplinite, Locke a văzut În ea oportunitatea pentru care fiecare om trebuie să se străduiască. David Hume (iar mai apoi, Jeremy Bentham și John Stuart Mill
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Africa, Notitia provinciarum et civitatum Africae). Aceste date nu se potrivesc însă cu cele pe care autorul le furnizează despre sine în opera sa; din scrierile lui rezultă că pe vremea aceea, adică pînă la persecuțiile din 484, el aparținea clerului din Cartagina; așadar, era probabil originar din Vita și fusese ales episcop ulterior. Ar putea fi acel episcop de Vita, primat al provinciei Bizacena, care în 507 l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de Ruspe și puțin după aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a la dus la Constantinopol, unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. în 405 se află la Roma, unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încearcă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Gură de Aur, care fusese alungat și avea să moară în exil. După hirotonisire, Cassian a plecat la Marsilia, unde a înființat în 415 o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele sinoade grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte scrisori, care sînt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
didactică precisă, deoarece, prezentînd într-un stil simplu și într-un limbaj foarte accesibil, potrivit cu înțelegerea oricui, viața multor personaje cunoscute pentru virtutea și sfințenia lor, constituie exemple pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mîndri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost lăudat apoi pentru credința sa), francii au implicat și Biserica locală în gestionarea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o vizibilă degradare a organizării și moravurilor sale. Cezar de Arles ne spune că o bună parte din clerul din vremea sa era ignorant și, cu toate că a încercat să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el, așa cum o dovedesc omiliile sale, compuse la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie de Tours
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat și spre problemele clerului, scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Agde din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Regula călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, cînd episcopul Eonius de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat și spre problemele clerului, scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Agde din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Regula călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, cînd episcopul Eonius de Arles i-a încredințat, la cererea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. El își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță a poporului creștin și, lucru și mai grav, a clerului, și de aceea insistă în mai multe rînduri asupra necesității ca și unii, și ceilalți să cunoască Scriptura și ca preoții să aibă grijă de formarea credincioșilor. în rest, Cezar vehiculează motivele tradiționale ale exegezei, ale eticii creștine și ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]