7,569 matches
-
și că și-a făcut un scop în sine din ordonarea geometrică a cuvintelor. Este și cazul sonetelor și gloselor din volumul Ideograme lirice (Eminescu, București, 2008). Într-un stil declamativ-glorificator, folosind vocabularul „oficial“ al poeziei („cântec“, „vestală“, „tezaur“, „tâmplă“, „clopot“, „izvodit“, „destin“, „pecete“, „sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar nu mai are același preț. O aranjez eu, tată, intervine feciorul venit de la București. Lumea din sat a alergat la biserică, preotul a pus să se tragă clopotele și Simion Bratu, plîngînd amarnic, a promis o icoană nou-nouță. Poliția, de formațiune veche, l-a bătut întîi la tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
25 de lei, mere, pere, prune uscate, hidromel și alte bunătăți. Vă momește, dragii mamii. Își întinde scorpia plasa. Doamne ferește de japița asta! scîncea Aneta. Lumea spune că popa a lăudat-o în biserică. Spune că a cumpărat un nou clopot din banii ei. De unde bani la vipera asta? răcnea Aneta. Fosta nevastă se gîndea tot timpul cum să facă încît cumătra cu coasa să treacă pe la fostul ei soț. Dar întîi s-o cosești pe ea, implora Aneta. Cum acumula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schimb de indiferență asumată această atingere: "Iartă-mă!... deși nu te cunosc.", "Iartă-mă!... deși nu te locuiesc.", "Iartă-mă!... deși nu te folosesc." "Iartă-mă, frate decor!" este totuna cu "Iartă-mă, frate scaun!" sau cu "Iartă-mă, frate clopot!" Fățărnicie! Acru de este sângele fratelui meu, oțet voi primi să-mi astâmpăr setea; foc de arde în sângele lui și eu mă voi aprinde rug până la cer; gheață de i se va împietri inima, sloi o să mă prefac în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimii și începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta, 12 roți de fier, Carul Mare alerga peste coline. Tramvaiul, ca un clopot dogit, repeta: "Ge-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se oprea două-trei minute, iar dacă stăpânul nu era în stare să coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea și la alte porți: Tanța, Florica, Didina, Ileana, Varvara și pomelnicul poate continua. "Doamne, numele lor pe toacă, pe clopot, pe cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a venit mirele, deschide-i poartă, du-te și-l descântă de sculătoare! Ei, și voi, nefutuților, vă băgați ca musca în curul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi mai aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu toate actualizările tale, nu mă regăsesc în nici un ungher, poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți și că la celălalt capăt mă așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai scumpe, spectacolul începe, astăzi vizionați un trailer despre cum se strânge în brațe. Moartea este cea mai consistentă iubire. La început, imprimă o stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea pe din două: dincolo de zid, libertatea luneca printre degete, dincoace, precum niște grăunțe de smoală, întunericul se rostogolea în sânge. O stare de biserică părăsită umplea toate ungherele. Să fii prieten cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu cizme sparte, ghemotocul de haine se mișca ca un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai auzit clopotele și ai coborât către sfânta mănăstire. Bântuie lupii ca-n noaptea de Sfânt Andrei prin munți. Mare minune că ai ajuns viu! Da, părinte, m-am urcat la ocazie, voiam să ajung la Cluj. Am pierdut trenul, mi-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o fi împins păcatul la vreo muiere măritată, a aflat bărbată-su și ți-a pus sare pe coadă. De asta vă știu în stare pe voi, fătălăilor! Pentru o bucată de pizdă vă vindeți sufletele. Hai, borăște tot, trag clopotele de vecernie și eu tot cu tine îmi pierd timpul. Bine, te dau pe mâna jupânului, să vezi ce scărmăneală îți face! Părinte, am ucis patru oameni și vreau să-mi plâng păcatele. Noaptea trecută, luna, s-a ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame, a sete. Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe situație. Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului: moară cu ciocănele, gater, fermă de vaci, fermă de oi, 8 hectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]