1,794 matches
-
Danny vâslele din mâini. Lopețile căzute în apă au început să se învârtă nebunește; barca s-a pliat în două, făcându-i pe toți pasagerii să alunece spre centru. La fel de repede, barca s-a depliat și-a început să escaladeze coama unui val. Ambarcațiunea a urcat cu viteză, într-o poziție verticală. Mary s-a uitat peste umăr și n-a văzut dedesubt nimic altceva decât râul. Era ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Jina s-a aruncat deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totuși, scriitoarea a urmat foșnetul și-ar fi putut să jure că și-a auzit din nou numele. A urcat pe-o pantă abruptă, a ajuns pe ceea ce părea a fi un vârf, deși nu era. Dincolo o aștepta o coamă și mai înaltă, și mai înclinată. Alice s-a uitat în jos, către tabără și către râu, spre locul care începea să fie invadat de fum - un fum gros, care înainta aproape de pământ. Când Danny a lansat barca fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ciobanii spun că a fluierat mult timp după fiară. Nu știu când s-or văzut, dar știu de la badea Vasile că atunci a fost ultima zi. Fiara l-a dat la haită... ca pradă.Venise în fugă la el cu coama zburlită, dar în loc să-i mai sară în brațe, l-a culcat la pământ și ceilalți lupi l-au încolțit. Copilului, pesemne că nu-i venea să creadă ce i se întâmplă și nici nu simțea, de la frig și de la spaimă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete și dughene cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lume și de mașini. Am răsuflat ușurat și pentru o clipă am uitat de orașul dispărut din vîrful colinei... bineînțeles, doar pentru o fracțiune de secundă. Nu-mi dădusem seama că se lăsa Întunericul. Cerul era totuși mai luminos decît coamele clădirilor, dar șoferii aprinseseră deja luminile. Habar n-aveam Încotro zboară timpul. Apoi mi s-a părut ciudat că respirația nu mi-a fost cu nimic afectată doar fugisem atît de mult. Am luat loc lîngă fereastra din colțul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asta: sunt pe țărmul mării în golful yoghinilor de la Costinești. Din stânga, gonește pe un cal sur o fată blondă, superbă, cu sâni ca două opere de artă. Avea pe ea doar un slip alb, minuscul, asortat cu șuvițele albe ale coamei calului. Străbăteau stâncile spre mine, mișcându-se simbiotic într-un ritm pe care interior l-am trăit ca pe melodia „Arrival”. Fata a coborât și amândoi au început să se joace în mare, s-au stropit cu apă, și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el blând calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în Bărăgan. Ars de soare vara, bătut de vânturi iarna, pustiu și trist, fără zare, fără râuri, fără răcoarea florilor și a pădurilor, nemărginire dreaptă - și totuși era cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Caii mergeau la trap înăbușit pe drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu de ce mă teme. Și-a întors calul - a simțit o undă de lumină de pe muncel, de departe - și a început a face lin drumul îndărăt, pe coama dealului. Apoi, într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se împăturesc în opt și încap într-o cutie de chibrituri. —Fă-ți ceva la păr, i-a sugerat Helen, și, ascultătoare, Rachel și-a desfăcut clama din creștetul capului și a lăsat să i se reverse pe spate o coamă de păr negru și des. —Vai, domnișoară Walsh, frumoasă mai ești, i-a zis mama acru. Piaptănă-te! Piaptănă-te! Și zâmbește mult. Chestia era că Rachel deja radia. De obicei. Emana ceva, un fel de liniște care palpita, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o parașută. N-a fost niciodată în halul acesta până acum. E mult mai bine așa, mai bine decât pacostea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu foarte deștept, dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era mândru pe bună dreptate și de la care îi venea numele. E nasol. Apoi m-a îmbrățișat și el fără să se uite direct la mine. Am stat acolo și am răbdat totul. Trebuia s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Asta-i o porcărie, a exclamat Dana. Nu merită atâta. Dar era prea târziu, șoferul strângea deja în mână banii. Oh, las-o moartă! Dana s-a răsucit pe tocurile ei de opt centimetri și și-a scuturat pe spate coama deasă de păr strălucitor. Apoi Leon m-a văzut, și fața lui s-a luminat. —Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de noaptea trecută: stăteam de vorbă cu Shake despre următorul campionat de chitară electrică. —Cântă, îl îndemnasem. Cântă din tot sufletul. Cântă cu toată ființa ta, Shake. Pentru că mâine ai putea fi mort. Poate chiar în noaptea asta. El și coama lui aprobaseră cu entuziasm fiecare cuvânt, dar se dăduse înapoi grăbit când pomenisem de posibila lui moarte iminentă. Rachel mă tot plimbase, de la unul la ultul, înainte de a le strica prea mult cheful tuturor. Dar bănuiam că stârnisem ceva panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i se poate întâmpla oricui. Adică, cine zice că trebuie să lucreze pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții. Privirea i s-a oprit asupra lui Shake, cu blugii lui foarte strâmți și coama lui bogată, și în ochi i s-a aprins deodată o sclipire de dorință. Capitolul 45tc " Capitolul 45" Primesc vești minunate!!! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Interviul dvs. telefonic cu Neris Hemming este programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubeam pe Jacqui. În clipa aceea iubeam pe toată lumea. Mai târziu, muzica s-a schimbat abrupt de la Kylie la Led Zeppelin și Bărbații Adevărați au luat cu asalt ringul de dans. Erau ditamai gașca și deodată au început să scuture coame bogate de nu se mai vedea nimic și să cânte frenetic la chitare electrice. În cele din urmă, s-a făcut un cerc în jurul lui Shake; îi lăsau loc maestrului să se desfășoare. Shake a cântat, alunecând în genunchi, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le pune talismanul pe coamă. Oamenii evlavioși consideră asemenea credințe și practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să-și aducă la dreaptă chibzuință nevestele sau mama. Eu însumi, de ce s-o neg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii. În a treia crâșmă, avem vreme să deslușim câteva chipuri, câteva cupe sclipitoare, câteva carafe. Jocul continuă. Capetele noastre inconștiente se vâră în a patra crâșmă. E mai lumină aici, ni se pare nouă. Deslușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el și, mai mult ca să-l încurajeze decât ca să scuture zăpada, începu să-l bată ușor pe spate. — Curaj. O să reușim. Îi aduse calul. — O să te ajutăm să încaleci. — Vreau să urc singur. Nu mă atingeți. Gladiatorul se prinse de coama calului și, cu greutate, reuși să se ridice în șa. Fratele său îi puse sacul pe cal, în spate: — Aici ai de mâncare. În fața șeii legă pătura de blană. — Iar asta-i pentru dormit. Valerius era deja călare pe calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]