1,591 matches
-
o cange cu trei dinți, îl sfâșie fără milă și-i târăște cu silnicie sufletul”605), „înfricoșătoarea moarte”, așa cum este pictată la Biserica din Fârtățești, înarmată cu o coasă (sau cum apare în alte biserici, purtând felurite instrumente ale tăierii - coasa, secera 606), nu aparțin unor programe de calmare, ci încearcă să-i stârnească pe privitori (neștiutori de carte, la fel ca ascultătorii predicilor) să-și pună întrebări și să se frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sângeroasă. Numeroase alte imagini sunt purtătoare de sens simbolic, metafora esențială fiind cea a muntelui, a urcușului sacru: „Biserici îngropate băteau toaca în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in/Dorul meu moare lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Numeroase alte imagini sunt purtătoare de sens simbolic, metafora esențială fiind cea a muntelui, a urcușului sacru: „Biserici îngropate băteau toaca în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in/Dorul meu moare lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Constantin Cantacuzino (Limba românilor tot stă și se ține), Ion Ghica (Generalul Coletti în 1835), B.P. Hasdeu (Ioan Vodă cel Cumplit, fragment), Vasile Conta (Un discurs în Camera română), N. Iorga (Din trecutul nostru, Badea Cârțan), Liviu Rebreanu (Țăranul și coasa). În 1990 se tipărește o scrisoare a lui N. Steinhardt (expediată de la mănăstirea Rohia la 28 februarie 1989, cu exact o lună înainte de a muri) către Victor Russu. O simplă amintire despre Petre Pandrea e un text iscălit de Andrei
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl „soarbe” pe simbolist fac loc unei cavalcade înspăimântate spre moarte: „E vremea. Noaptea va veni curând/ Și vântul urlă ca un lup flămând.../ Și-ascute timpul coasa lângă tine./ Dă pinteni Morții. E târziu de-acum...”. Nu atât veșmintele sufletului romantic sunt noi la P., cât trăirea și situarea lui în lume. Schema romantică a inadecvării eului la lume este aceeași, dar eul se încarcă de o
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
se sustrage eminescianismului, vizibil încă în poeme ca Scrisori, Praf și vreme, Ruină, Vin-cu mine. Tablouri de natură senină ori agitată (Spre Vârful cu Dor, Pe Marea Neagră, Amiază de vară), scene de șăgălnicie juvenilă (Stăpâni, Prin livadă, Dor, La coasă-n zori) ori desfășurări epice în cadru rustic (Drică, Muan) lasă loc uneori accentelor de amărăciune și revoltă în fața nedreptății sociale (La prașilă, Pomenire). Pretutindeni apare în cele din urmă schelăria greoaie a unei cugetări ce glosează pe tema divinității
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
str. Lizeanu 23 5898. Popescu Maria, 7 apartamente, București, str. Maica Domnului 48 5899. Petre Elenă, 10 apartamente, București sos. Ștefan cel Mare 40 5900. Pop I., 3 apartamente, București str. Transilvania 20 5901. Popescu Pavel, 9 apartamente, București, str. Coasei 2-4 5902. Popa Arghir, 6 apartamente, București str. Lămâiței 58 5903. Polta Elenă, 6 apartamente, București, Icoanei 38 5904. Parcalabescu Ion, 20 apartamente, București, str. Suvenir 1, str. Alex. Sahia 58; calea Moșilor 227; Piața 11 Iunie 22; str. Carol
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Când le ating mă mușcă de mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră și totuși / aud zgomot de coase” (Ura). Vitalizarea și tirania lucrurilor, transpusă de N. aproape cu voluptate, a determinat trimiterea la ultimul volum de versuri de Marin Sorescu, Puntea, în care răzvrătirea obiectelor familiare împotriva „stăpânului” era un semn al apropiatei sale extincții (Daniel Cristea-Enache). Dacă
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își înfig coasele în otava jilavă a unor pajiști mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cosit fînul, da, undeva în văile Anzilor, iar cosașii dorm acum printre căpițele de fîn proaspăt. Dorm? Da, Starbuck, căci noi toți sfîrșim prin a dormi pe cîmp, oricît ne-am trudi. Dormim? Da și putrezim în verdeață, așa cum ruginesc coasele de anul trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară. (Ă). De-am lucrat moșia la chiaburi haini Ascultam de zvonuri, vorbe dușmănoase De-acum știu ce-om face, știm să fim stăpâni Și să trecem șerpii sub tăiș de coase. (Ă). Ne visăm departe - Colectiv În sat Bucurie-n case, haine noi și pâine Din trecutul veșted ca un pom uscat Doar o amintire sură va rămâne”. 49. xxx Pentru grabnica lichidare a greșelilor noastre. În: Viața românească, nr. 2
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei, terifiantă și derizorie. Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu”), precum și o figurație măruntă, proliferată oniric. Multitudinea acestora, antrenarea lor în scenarii ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
te-aruncă, Putrezit de viu în lumea ta. Stelele s-au stins - nu le-ai văzut? Pentru tine nu vor mai apare; Pasărea măiastră, spre trecut N-a zburat nicicând și n-o să zboare. Cântăreț cu vată în urechi, Trece coasa-n ierburi - cine bate? Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate. Dar să încheiem imaginea, fatalmente incompletă, a literaturii „cenușii, monotone”, cu una dintre cele mai cuprinzătoare radiografii pe tema dată, întreprinsă de Eugen Campus 38, sugerând cititorului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul în culori de ilustrată: țărani îmbrăcați în costume naționale imaculate, cu fețele radiind de fericire, pășind cu coase pe umăr, pe lângă tradiționalele troițe. Marin Preda a venit în literatură tocmai pentru că simțea nevoia să dea chip literar întâmplărilor dramatice, impresiilor adânci pe care i le stârnise realitatea satelor. De aceea el va fi ferit de pericolul de a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
singur, acela de a vorbi în pustiu, fiindcă poetul nu vede clar drumul viitor al revelației. De aici o estompare melancolică, cu umbrele incertitudinii și ale nelămuritului. Poetul întorcând spatele artei pure, proclamă poemul sălbatic: Nu cu penița Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele sălbatice Cuvintele-mi zboară de foc și de plumb Ca gloanțele de flintă. Profesiile de credință combatante sunt numeroase. (...) Așadar poezia lui M. Beniuc este în tonul just atunci când vine cu zgomot de coase, de securi, de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
penița Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele sălbatice Cuvintele-mi zboară de foc și de plumb Ca gloanțele de flintă. Profesiile de credință combatante sunt numeroase. (...) Așadar poezia lui M. Beniuc este în tonul just atunci când vine cu zgomot de coase, de securi, de bardă, de bici, de izbituri, de furtuni, de prăvălituri de arbori, transcriind situarea poetului pe poziția luptei de clasă. Străbat singur pădurea, O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Poetul s-a simbolizat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pure, lirica lui M. Beniuc era o specie a artei așa cum se și cuvenea, și încă cea mai înaltă. Preocupat de găsirea unei chei artistice potrivite noului cântec realist, e firesc ca poetul să facă încercări spre a folosi iarăși coasa la cositul fânului. Analizând poeziile ocazionale ale lui M. Beniuc este necesar să observăm că «ocazia» poemului nu-i tot una cu «tema» ideologică de valoare mult mai generală. Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
jongla cu finanțele ori cu relațiile amoroase). Foarfece, a tăia În alegoria greacă a destinului, reprezentată de cele trei Moire, Apolo este cel care, cu foarfecele sale ascuțite, taie firul vieții. Semnificația foarfecelor nu este deloc departe de cea a coasei ori a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mult noroc în depistarea ucigașului misterios. Ziua văzuse de oi, făcuse curat, aranjase prin grajd că doar timp avea berechet, iar seara aprinse mai multe lămpașuri ca să vadă când apare dușmanul nenorocit. Dintr-odată auzi mișcările unei ființe, înarmânu-se cu coasa aștepta în dosul ușii grajdului. Dar ce să vezi? Era o fată frumoasă cu cosițe brunete care, neștiind ce se întâmplase cu prietenul ei, venise în vizită tocmai ce s-a înserat. Se bucură băiatul, oricum îi ducea dorul și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește: Lăngă salcâm sta-vom
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
doi bătrâni din sat, dar familiile sărace de țărani nu puteau decât să-și îngroape morții în câmpurile din apropierea munților și să le pună o piatră la căpătâi. În vale era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-nțeleg nimic. Pe ce te bazezi când zici asta? Pe intuiție? Asta pentru că tocmai atunci moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea răsuflarea grea. — Să nu crezi niciodată povestea aia cu coasa și cu craniul, Îi spuse el femeii. Poate să vină ca doi agenți pe biciclete sau ca o pasăre. Sau poate să aibă un rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ciudat fiind preferința mamei lui care a crezut că a trecut pe lumea cealaltă În timpul nașterii lui, dar a fost În mod miraculos adusă pe lumea aceasta de către un Înger cu aripi mari care i-ar fi protejat gâtul de coasa nemiloasă a Morții. Adică de un serafim. Restul numelui venea de la tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar erau bogați. În trecut, Andrews tatăl se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]