17,484 matches
-
se amestece în afacerile clienților partidului. Chiar Florea a devenit subiectul mâniei lui Iliescu (fiind destituit mai târziu din funcție), care a criticat pe față acțiunea cuiva numit de predecesorul său, și s-a dovedit a fi o sulă în coasta puterii, în aprilie 2003, când a protestat în legătură cu creșterea presiunii politice asupra justiției. Umilirea unei judecătoare renumite pentru conduita sa corectă a reprezentat, totodată un avertisment pentru românii mai umili că îndrăzneala de a cere socoteală statului pentru că le călca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui Iliescu” dar foarte convingător: „Crede că istoria s-a liniștit. Nu-l mai huiduie nici un «golan». Nu-l mai întreabă vreun «animal» de ziarist de-ale comunismului. Ba, pe deasupra, nici un politician nu mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să-l mai conteste. S-au obișnuit cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori scandalizează pe nimeni până acolo încât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sporite la razele ultraviolete potențial mortale pe măsură ce stratul protector de ozon din atmosferă se subțiază. Tânăra generație trăiește cu problema posibilității de a deveni refugiați ecologici din cauza schimbărilor climaterice care amenință cu topirea calotelor polare, inundarea unor vaste regiuni de coastă și transformarea unor terenuri fertile în deșerturi. Chiar și la nivelul populației actuale, aproape un miliard de oameni se duc la culcare flămânzi în fiecare noapte. [...] Date fiind tensiunile ecologice și sociale create de nivelurile actuale ale populației, este posibil
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
timp. După care mi-am comandat fericit o friptură de vacă cu cartofi la cuptor. 16-19 septembrie 2004 ADULT MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o lună de zile, mereu la aceeași gazdă, de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult muzică, lenevesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra lui Ponko; ne-am rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
foarte straniu, dar asupra căruia nu te oprești să meditezi, căci, puțin câte puțin, din traducerea improvizată și trudnică a lui Uzzi-Tuzii se conturează schema unei întâmplări; din descifrarea gâfâită de cuvinte amestecate se naște o narațiune amplă. Ițindu-se de pe coasta abruptă Încerc să mă conving că lumea vrea să-mi comunice ceva, să-mi transmită mesaje, avertismente, semnale. Mi-am dat seama de asta de când mă aflu la Petkwo. În fiecare dimineață ies din Pensiunea Kudgiwa pentru obișnuita plimbare până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe urmă? Profesorul închide cartea brusc. — Și pe urmă nimic. Ițindu-se de pe coasta abruptă se întrerupe aici. Odată scrise aceste prime pagini de roman, Ukko Ahti a intrat în criza depresivă care l-a dus în câțiva ani la trei încercări de sinucidere nereușite și la una reușită. Fragmentul a fost publicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un jurnal intim și însemnările pentru un eseu asupra întrupărilor lui Buddha. Din păcate, nu s-a găsit nici un plan sau ciornă care să explice cum intenționa Ahti să dezvolte întâmplarea. Deși mutilat, sau poate tocmai de aceea, Ițindu-se de pe coasta abruptă este textul cel mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l căutai: e chiar cel studiat în cadrul seminarului nostru despre revoluția feminină, la care te invit, dacă vrei să ne asculți analizându-l și discutându-l! — Lotaria - exclamă Ludmila - vrei să spui că ai ajuns și tu la Ițindu-se de pe coasta abruptă, romanul neterminat al lui Ukko Ahti, scriitorul cimerian? — Ești prost informată, Ludmila, ăsta e romanul, dar nu e neterminat, ci terminat, nu e scris în cimeriană, ci în cimbrică, titlul a fost schimbat mai târziu în Fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și ceilalți. Vă dați seama imediat că ascultați ceva ce n-are nici un punct comun nici cu Ițindu-se de pe coasta abruptă, nici cu În afara localității Malbork, nici chiar cu Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Vă aruncați o privire, tu și Ludmila, ba chiar două priviri: mai întâi interogativă, apoi de înțelegere. Oricum ar fi, e un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost ruptă în bucăți, dar cred că m-am ales cu partea cea mai bună. Așezați la măsuța unei cafenele, tu și Ludmila faceți bilanțul situației. Rezumând: Fără a se teme de vânt și amețeală nu este Ițindu-se de pe coasta abruptă, care, la rândul său, nu este În afara localității Malbork, care e cu totul altceva decât Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Nu ne rămâne decât să ajungem la originile acestei confuzii. — Da. Editura ne-a supus acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorba de alte titluri și alți autori, să ne-o spună, și să ni se explice și misterul paginilor care trec de la un volum la altul. — Și în felul acesta, adaugi tu, poate vom da de urma romanului Ițindu-se de pe coasta abruptă, neterminat sau terminat, cum o fi... — Nu pot să neg, spune Ludmila, că aflând de regăsirea urmării mă lăsasem cuprinsă de iluzii. — ...și de Fără a se teme de vânt și amețeală, pe care sunt acum teribil de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o cunoască, până și asta, cimbrica, da, cimbrica. Ne aduce o carte scrisă în limba asta, un roman gros, dens, cum se cheamă, Călătorul, nu: Călătorul e de celălalt, În afara localității... — De Tazio Bazakbal? — Nu, nu Bazakbal, ăsta e cu Coasta abruptă, de... — Ahti? — Bravo, chiar el, Ukko Ahti. — Dar, iertați-mă, Ukko Ahti nu e autor cimerian? — Ei, se știe că la început Ahti era cimerian; dar știți ce s-a întâmplat, în timpul războiului, după război, modificarea granițelor, cortina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rivalitățile între institute, două catedre în concurență, doi profesori care nu au ochi să se vadă, bineînțeles că dacă Uzzi-Tuzii ar admite că singura capodoperă în limba lui trebuie citită în limba colegului... — Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul... — Ițindu-se... Nu mă zăpăciți; e un titlu care-i seamănă, dar nu e ăsta, e ceva cu Amețeala, da, este Amețeala de Viljandi. — Fără a se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se întinde fără prea multe riscuri, cele două femei stăteau în spatele meu, întinzând brațele, una de o parte, alta de alta. La un moment dat, am simțit un contact într-un punct precis, între braț și spinare, la înălțimea primelor coaste; ba chiar două contacte diferite, la stânga și la dreapta. De partea domnișoarei Makiko era o extremitate întinsă și pulsând parcă, în vreme ce în partea doamnei Miyagi o presiune insinuantă, alunecoasă. Am înțeles că printr-un rar concurs de împrejurări mă atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lista de titluri, își scoate ochelarii de miop, îi pune în toc, deschide alt toc, își pune pe nas ochelarii de prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un călător Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-am să umblu, pentru că știu că ei plâng, chiar și directorul de la școală. Parcă mi-a făcut cineva o gaură sub coaste, a pus un furtun cu canea, l-a tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo, vomiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obiceiul de a-și ascunde pumnii în mâneci, probabil de pe când înghețam la cules păpușoi. - Hai, ce-i cu aiurelile astea? Nu te mai prosti! Dar știam că-i așa, era deja pergamentos și mă strângea în coșul pieptului, între coaste, și trebuia să fac eforturi să scap de câlții din jurul mărului lui Adam. - Tu nu înțelegi? În târgul ăsta, dacă s-a mai auzit cât de cât de tine, n-ai cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă! Ce-am furat de la Adam?». Te-anunț pe această cale că am început procesul de zugrăvire a bisericii din Frumoasa și te invit sâmbătă să dai o raită pe la această sfântă lucrare. La unsprezece voi fi la Fundație. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
c-ai văzut? - Ce să văd? - Muflonul, câinii, pompierii, vânătorii, polițiștii, propun un rezumat. - A, cu ochii mei n-am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De fapt, chiar aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]