34,665 matches
-
Își țineau armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe picioarele lor, servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să încerce să se apropie
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
și cetățenească - mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna - gardiana poreclită așa, nici nu-i mai știam numele adevărat, singura supraveghetoare în sala de proecții, coborând printre scaunele de la punctul ideologic, ori că s-a împiedicat, ori că i-a pus cineva piedică, a căzut cât era de lungă. într-o hărmălaie ce a acoperit chiar și vocea lui Mandric dată la maximum - comentariul lui despre
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
în pietrele lui. Un tînăr rabin citește o rugă de sănătate. Îi dau douăzeci de shekeli. Dincolo de zid, pe dealul stîncos, o masă compactă înveșmîntată-n negru așteaptă răbdătoare să-l primească pe Messiah. Un măgar încărcat cu canistre de benzină coboară pe Via Dolorosa. Doi cai au scăpat și aleargă liber în trafic. Muntele Măslinilor e dezgolit. Ce goliți arată măslinii în Grădina Getsemany! Și tinerii arabi se uită la noi cu ochi incendiari. Și tinerii israelieni ne măsoară pe toți
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
auzit din nou și-am alergat din răsputeri spre vatra luminoasă. și-atunci am văzut ce trebuia văzut. nu era nici tramvai, nici mașină de gunoi, era o porcărie cu far deșirată pe șine, o caravelă făcută din muci. am coborât pe linie să văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc că ura, pentru că l-am văzut pornind, dar n-
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
Defour dădeau de lucru mâinilor noastre. Eram cu Dinu, Dr. Nini Radian și Sandu Lăzărescu cu soțiile lor. Dr. Voiculescu ne citise sonetele scrise în săptămâna ce tocmai trecuse. Dinu asculta tulburat, cu sufletul plutind în cuprinsul lor enigmatic. Seara coboram amețiți scările și ne întorceam să-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea din cadrul ușii, având pe chip un straniu zâmbet, căci ne posedase sufletele, topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
anului 1958 când Dinu și cu mine împreună cu V. Voiculescu am fost invitați la masă la soții Radian. L-am însoțit apoi pe Doctor până acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții și-al tăcerii, Marii îngeri pe pământ coboară Și se pleacă de sărută picioarele Durerii. 1) Ion Pillat, Opere, vol. VI, Ed. Eminescu, 1994, p. 247. 2) Moșia familiei Pillat.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
le iubește, după trădări sau absențe, după amare confruntări. Arta literară a lui Anton Holban cu o stilistică directă, străină scrisului frumos, care obsedase generații de scriitori de mai înaintea lui, până la postmoderniști posedă timbrul autenticității, al unei necruțătoare investigații coborând în abisal și acceptând vătămarea eului, ca pe un dat necesar autoscopiei. Nu mai puțin, din acest fanatism al autenticității generează o certă calitate a observației, în alcătuirea de portrete, în crearea de situații-cheie, pe tiparul unor experiențe existențiale reale
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
oglindă tulbure, brumată - a unei îndelungi trăiri departe de țară" (p. 5). Așa cum mărturisește, autorul se mulțumește, cu modestie, să reproducă în stilul său liber-jovial fapte pe care le-a trăit sau la care a fost martor, fără însă a coborî în analiză spre cauze sau a se arăta atras de tentații comparatiste. în absența problematizării, a unui foarte important nivel de (auto)reflexivitate, cartea dobîndește un pronunțat caracter anecdotic, uneori chiar la limita frivolității. într-un fel, Neagu Djuvara suferă
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
Simona Tache Coborîi, acum jumătate de oră, să-mi iau ceva de mâncare, ocazie cu care mă dusei și până la bancomat să scot niște bani. Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
-n mâna a năvălit în camera în care se îmbracă mirele și i le-a aruncat acestuia în ochi. A mai apucat să-i arunce și un pantof în cap, după care a făcut stanga-mprejur. Suspinând și șchiopătând, a coborât în goană scările, s-a urcat pe cal și dus a fost. Mirele n-a mai plâns, că data trecută. A rămas doar puțin trist. Autoarea trucajului de mai sus se numește Iuliana și e o cititoare fidelă a blogului
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
autentică: 31 decembrie 2008. Seara, în jur de ora 19. Amica mea, A., se urcă în mașină și pleacă spre Carrefour să-și facă niște cumpărături. Pe drum, asistă la accidentarea gravă a unui cățel de către un coleg de trafic. Coboară, adună victima de pe carosabil și fuge cu ea la veterinar. Acolo, are loc următorul dialog suprarealist. Doctorița: Ce s-a întâmplat? A.: A fost lovit de o mașină. Doctorița (după câteva tentative ratate de a face mai ușoară suferința animalului
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc cu nimeni. Ora 19.10: Iau un taxi către Gara de Nord. Ajunsă acolo, îmi iau bilet la primul tren. După o stație, cobor și o iau înapoi către București. Pe jos, prin porumb, ca să nu fiu văzută de nimeni. La un moment dat, întâlnesc un câine. Se uită la mine ciudat. Și mârâie. Îmi îngheață sângele. Dacă m-a recunoscut? Îi arunc o
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
la noi, fetele, e puțin mai anevoios) și mi-am dat seama că, dacă te las într-o mînă masculină, o să ieși mai ciufulită decît propriul tău coc, la prezentările alea de modă mai extravagante (chiar, cît îți ia, după ce cobori de pe podium să ți-l descîlcești?). Și am zis că o să o fac, totuși, eu. Ca să te încurajez. Lumea în care tu tocmai ai căpătat o funcție, pisi, e o lume a lor, a bărbaților. O lume în care femeile
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
nici un fel, fiindcă aveam și eu, fix în momentul ăla, propria mea criză: una de rîs. Cum dracu’ să nu te tăvălești pe jos de rîs, cînd, la munte fiind (da, da, tot atunci, cu ouăle!), îl vezi pe Bucurenci coborînd de la el din Smart ditamai cușca, în care se află o șinșilă, pe care o cheamă Pufu? Deci poate n-ați înțeles bine: pe Pufi... ăăă, pe Pufu, eu am cunoscut-o la munte. Ce căuta Pu...fu la munte
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
da. Dacă vreți să știți cum arată iadul, tocmai m-am întors eu din el. Iadul este să fii în trafic, pe strada Valea Cascadelor din București. Nu am cuvinte să exprim cât de MEGAULTRASUPERHORROR este acea zonă. Iar, dacă cobori din mașină (căci am fost nevoită să fac și asta), e la fel de MEGAULTRASUPERHORROR. Un șir interminabil de mașini agresive, care nu te lasă să traversezi, muncitori care cară câte-o țeavă și ți-o bagă în ochi, pickamere care sparg
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21274_a_22599]
-
o dai în bot, în singurul mod pe care sunt capabili să-l descifreze. Pe limba lor, adică. Simplul fapt că îți vine să faci asta nu e însă suficient. Din păcate sau din fericire, fiind de prea multă vreme coborât din copac, pur și simplu nu mai știi cum s-o faci.
Despre suferinzii de cultul propriei personalităţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21292_a_22617]
-
pe tine însuți. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta și vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De
Pilda Samarineanului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82370_a_83695]
-
cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a
Pilda Samarineanului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82370_a_83695]
-
Bucureștiul în cale? Pentru mulți, poate fi peronul Gării de Nord, pentru alții e vorba de cele două benzinării de la ieșirea de pe A1 sau de Casă Presei sau de unul dintre hipermarketurile de pe Centura Capitalei. Pentru navetiștii săraci din Ilfov, Muncitorii care coboară la primele ore ale dimineții în stația București Basarab halta urca pe scheletul albăstriu, lung de peste 200 de metri, pentru a ieși prin stradă Halta Grivița (vechea denumire a stației C.F.R.) pe Calea Griviței în dreptul stației de metrou cu același nume
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
ziua chenzinei nu iese niciodată la socoteală cu banii de mâncare, de drum, de școală sau de haine pentru cei mici, navetiștii trec grăbiți deasupra șinelor de cale ferată, mărșăluind în ritmul implacabil al Timpurilor Moderne. Dacă treci pasarelă și coborî spre Calea Giulești pe o străduța fără nume, paralelă cu strada Prunaru, dai peste o prăvălie cu o firmă ruptă dintr-un alt timp: “La Mitică. Reparații încălțăminte”. * La întoarcere, poti sa zăbovești puțin pe pasarelă și să arunci o
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
schingiuie pradă de dragul de-a o vedea suferind. Doar omul este capabil de a-și pune în practică insinctele sadice. Iar atunci când o face, indiferent dacă victimele lui sunt alți semeni sau alte animale, omul renunța la demnitatea lui și coboară în ordinea firii în rând cu fiarele. Pico della Mirandola spunea că Dumnezeu nu l-a așezat pe om în fruntea Universului, ci în centrul lui. Mai departe, e alegerea fiecărui om unde-și va găsi locul: “Te-am pus
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
pe care le-am savurat în viața mea. Nu consumasem nici unul stupefiante, dar pentru câteva zeci de minute și eu și tovărășii mei am simțit că suntem stăpânii lumii și că nimic nu ne mai poate sta în cale. Am coborât apoi spre lacul Galbenă, unde am fost răsplătiți cu o acuarela seducătoare, pe care am s-o port în suflet multă vreme: Foto: Dorin Anghel Se făcuse târziu și coborârea se anunță mai periculoasă decât urcușul. Neavând de ales, am
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
exclus să mai urcăm cu piciorul) și am renunțat la întoarcerea pe Cheile Latoriței, pentru că se stricase vremea și nu avea sens să risc, dar a avut momentul ei de glorie pe o fâneața din Brădești. Omid a insistat să cobor cu ea pe o pantă foarte abruptă cu fan necosit și, deși eram convins că n-o mai scoatem de acolo, l-am ascultat (era târziu, eram obosit, nu mai știu ce-a fost în capul meu). Următoarele două zile
Ce i-a uimit pe brădeșteni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82462_a_83787]