1,239 matches
-
sus Cocoțate-ntr-un picior Croncănind din ciocul lor “ Povestea ciocolatei Într-o zi, Ingrid, o fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla la un magazin împreună cu mămica ei. Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată a dat cu ochii de o văcuță mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
dădură cu ochii de el, copiii se speriară tare și o rupseră la fugă, iar grădina fu copleșită din nou de Iarnă. Numai băiețelul rămase pe loc. Iar omul se furișă în spatele lui, îl luă ușurel în palmă și-l cocoță în copac. Iar acesta izbucni pe dată într-o revărsare de flori. Băiețelul întinse brațele, îl cuprinse de după gât pe om și-l sărută. Iar când ceilalți copii văzură, veniră în goană mare înapoi, aducând cu ei și Primăvara. - Ei
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
vă grăbiți să trageți o concluzie, vă rog. Dealtfel, vă înțeleg reticențele. Destul de des, omul e un fel de romancier ratat al propriei sale vieți. Povestește lucruri pe care nu le-a trăit decât în închipuire și, uneori, imaginația se cocoață în locul soartei. Pe vremuri, am iubit o femeie de care m-am despărțit pentru că la un moment dat am înțeles greșit o absență a ei. N-am întrebat-o nimic și am dispărut fără nici o explicație. După ani de zile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pernă alături de Eminescu la Școala Normală. Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. Și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și așezat, de data asta aproape gata de plâns fiindcă mi-am dat seama că făcusem ceva ce nu se prea potrivește la un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Domnului Iisus de sub acoperiș". Pe vremea aceea, foloseau drept catacombe podurile. Asta pentru că pivnițele de pe aici sunt pline cu apă. Dar astăzi, puteți fi liniștit, dumnezeul lor nu se mai afla nici în pod și nici în pivniță. L-au cocoțat pe un jilț judecătoresc, în adâncul inimii lor, și lovesc, și judecă mai cu seamă, judecă întruna, în numele Lui. El îi vorbea Păcătoasei cu blândețe: "Nici eu nu te osândesc!"; iar ei osândesc fără cruțare si fără alegere... În numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți în parlament, ajunși la înfățișarea unei babe somnoroase ieșită în răspântia țării și dintre ele una mai cațavencă cocoțată în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic străbun (după al doilea Război mondial) repet, o babă trăgătoare de sfori în stil exclusiv bolșevic, adică dublate de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a părăsit definitiv și armata. Captura lui, pe vreme de pace, și-o socotește, acum, cea mai dragă amintire din timpul armeții sale. De-atunci, așteaptă, cu bucurie, cu înfrigurare și nerăbdare, sosirea fiecărei ierni; să poată face, din dealul cocoțat în fața satului natal, cea mai apreciată pârtie de schi, din lume. Dar, n-a destăinut, și nici nu va destăinui, nimănui, vreodată, nimic, despre felul în care a devenit, el, un mândru și performant schior!, în rândurile rubedeniilor sale! DINCOLO DE
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
despre incident; radiourile și televiziunile s-au potolit ceva mai repede. A rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și penibil. Cum, se întreba foarte multă lume, cum, un asemenea tip, să fie cocoțat, pe astfel de culmi, ca, până la urmă, să cadă asemenea unei sperietori de păsări? Iată cum, au explicat, mai mulți. Pentru că, asemeni ăstuia, erau și cei care l au băgat în pâine, l-au crescut și l-au înrădăcinat,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
până la urmă, să cadă asemenea unei sperietori de păsări? Iată cum, au explicat, mai mulți. Pentru că, asemeni ăstuia, erau și cei care l au băgat în pâine, l-au crescut și l-au înrădăcinat,în societate; apoi, l-au și cocoțat, pe creaca de foarte sus,în apropierea piscului răspunderilor socio-politice ale momentului. Și el, prostul, crezându-se, cu adevărat, deștept, a luat totul în serios, până la un punct; punct, controlat, cu severitate și în profunzime, de către conducătorii manipulați de vârfurile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
unui mic demon mercantil care m-a îmboldit să nu pierd ocazia unui câștig nesperat, mai ales că "prețul acceptării" urma să intre imediat în buzunarul meu conform asigurărilor tatei. Și am exagerat. Fără îndoială, gardul pe care am stat cocoțat în capătul grădinii a fost o bornă între două drumuri. Unul e cel pe care am mers în viață. Altul e cel pe care aș fi putut merge dacă nu plecam cu "unchiul George". Numai că nu eu am ales
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
piscină, copii, nu aruncați cu pietre În peștii colorați din lagună. Julius, Cinthia și Vilma formau un trio armonios, ținîndu-se de mînă și parcă, așteptînd să se Întîmple ceva. Rafaelito, care Împlinea astăzi opt ani, aștepta și el, Îi aștepta cocoțat Într-un copac, dar ei nu-l văzuseră și nu mai știau unde să se ascundă cînd a Început să plouă cu bulgări de pămînt ca niște gloanțe, gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din prima zi de școală: grăsanul Martinto. Fiindcă trecuse de anul pregătitor, primise cadou un toc rezervor, care Dumnezeu știe cum se spărsese În buzunarul interior al hainei și-i mînjise cămașa de sus pînă jos. Dar el era fericit, cocoțat pe un morman de nisip, provocîndu-i cu un băț În chip de spadă pe toți cei care treceau pe acolo, chiar dacă nu-i știa pe nume. N-avea probleme, lega și dezlega prieteniile cu aceeași ușurință cu care umplea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei care treceau pe acolo, chiar dacă nu-i știa pe nume. N-avea probleme, lega și dezlega prieteniile cu aceeași ușurință cu care umplea de noroi covoarele de acasă și mai răspundea că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străduțe slab luminate când, brusc, dând un colț, ni s-a ivit în față o monstruozitate fără limite. O clădire aproape cât turnul Eiffel de înaltă. O boltă uriașă peste care (n-o să mă credeți, nimeni n-ar crede) fuseseră cocoțate două temple grecești unul peste altul, deasupra cărora s-a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
atinse. I se adresă lui Mark, un salut blând, de parcă nu s-ar fi evitat reciproc în ultimii zece ani. De parcă Mark n-ar fi stat ca un robot pe un scaun de spital. Capul lui Mark zvâcni înapoi. Se cocoță pe scaun, mișcându-se atât de repede cum nu se mai mișcase de la accident încoace, gesticulând și văicărindu-se: —Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înapoi. Se cocoță pe scaun, mișcându-se atât de repede cum nu se mai mișcase de la accident încoace, gesticulând și văicărindu-se: —Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul scaunului, urlând: —A ratat, a ratat. Karin îl scoase pe Daniel din cameră, în timp ce o asistentă de la etaj se repezi înăuntru. — Te sun eu, spuse ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuprinse într-o îmbrățișare stângace. — Vrei sau nu vrei să-ți spun ce s-a întâmplat? Refuză să vorbească până când ea încetă să se zbată. O așeză pe un fotoliu-sac și încercă să-i ofere ceva de băut. El se cocoță, într-un echilibru precar, pe un scaun de bar, la o distanță sigură, învârtind cartea de telefon ca pe un scut. — De fapt, n-am mințit, per se. Teoretic vorbind... Ea-l amenință că-l omoară sau chiar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de baci ardeleano-bănățean de pe malurile Mureșului o mai revăd întipărită prin colțuri de casă de pe vremuri sau monumentele astea urâte care amintesc de cei împușcați prin te miri ce "locații", vorba unuia, din primu' război, cu un soi de vultur cocoțat pe un stâlp care seamănă cu o cioară: și pe laturile lui cei care s-au prăpădit. Colegii din armată ai moșului meu puși pe nații: unguri, nemți sârbi, români, fiecare pe o parte a stâlpului. Și cum zic, istoria
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aplaudat, nici huiduit. Cînd fu în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit. Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați pe frontoane, probabil așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]