994 matches
-
poetul ia atitudine față de societatea superficială, în care nu sunt apreciate valorile autentice: "E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei) și recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din final este sfâșietoare: "Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Aspirând spre Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a Petrei) se întorcea de la pădure "înghețat de frig și plin de promoroacă", iar Smaranda îi povestea, cu năduf, toate năzdrăvăniile copiilor. Ca o confirmare a celor relatate, chiar în timpul acestor discuții, copiii scoteau "matele" și le "muștruluiau" "de la mergea colbul", încât "nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre, până ce nu ne zgâriau și ne stupeau ca pe noi". Importantă aici nu este întâmplarea în sine, ci caracterul ei arhetipal, care caracterizează cel mai mic "cerc" al tabloului etnografic: viața
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și moarte, v. 41). În Canturi se observă cum între momentul inițial și cel final, dominate de absență sunetelor, se derulează curgerea existenței. Viața caracterizată de o agitație haotică, zgomotoasă, incontrolabila este, in esenta, golita de sens: Pe tine, în colbul și sunetul vieții / te mâna destinul (La nunta surorii Paolina, vv. 5-6).299 Are un singur punct terminus, numit în Zibaldone riposo și ristoro, cuvinte ce redau starea sufletului și a trupului ajunse la hotar, în anticamera liniștii eterne: clipă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transcendența metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost Învățați să denumim „timp fizic”. Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, tot acel fastuos colorit al unui „A fost odată ca niciodată” basm dublat de pojghița tot mai subțire de realitate, cartea poartă colb de aur pe file. Povestea personalizată, mitul și ridicarea textului la rangul de Artă, toate sunt doar detalii ale unui Întreg prin care talentatul Poet umblă fără clintire, ca și cum cotidianul nici nu mai există. Într-o perioadă În care literatura
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
apariția acestei cărți. De aceea, o recomandăm călduros, autorul fiind la a doua apariție editorială și dorim să nu fie ultima. Cea mai bună dovadă o constituie epuizarea de mult a primului volum. Domnul Paul Zahariuc, în spirit jurnalistic, înlăturând colbul de pe documente, ne prezintă o lume cât mai aproape de adevăr. Prof. N. Ionescu, doctor în Istorie CAPITOLUL 1 Uniunea Tineretului Comunist în orașul și județul Vaslui Subcapitolul I Cu certitudine, toți cetățenii trecuți de 40 de ani știu ce a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mea de acasă, femeia mea a ascuns aceste lucruri într-o scorbură de nuc”. Ion Badiu, de 30 de ani din Gârceni, a fost la fel de „norocos” atunci când, întorcându-se de la Pungești în ziua zaverei, a găsit aruncate de alții în colbul drumului câteva obiecte ce au fost găsite apoi de către isteții „geandarmi” taman la el acasă: „...7 jirbinți de ață, 2 cordele, un val de materie neagră și o batistă mare pe care le-am dus acasă”. Vinovată de ascunderea acestor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
că Herșcu Nacht n-a avut timp să-și găsească un ascunziș convenabil așa că țăranii de mai sus, ca și alții pe care martorul nu i-a cunoscut, probabil, după ce au devastat toată casa arendașului, aruncându-i toate bunurile în colbul străzii, au dat și de urma acestuia. Relatarea acestui fapt a fost următoarea: „...deodată am văzut că 4 oameni au adus pe H. Naht afară în fața caselor și l’au luat la bătae cu ciomegele și cel care l’a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
miliție Stroe care tocmai se pregătea să doboare recordul mondial la alergare cu cascheta în mână. Probabil avea un mesaj urgent de transmis șefilor de pe strada Salcâmilor, unde era sediul miliției iar acum al Poliției municipale. Încet, încet, norul de colb pe care l-a lăsat în urma lui s-a risipit și m am hotărât să mă abat o clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă cu cleștele ca să se mai potolească dușmanul”; când mamei „nu-i venea la socoteală” căutătura feciorului, „îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puțină tină din colbul adunat pe obsasul încălțării, zicând: «Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul!»”. Smaranda Creangă se individualizează în special prin hărnicia și dragostea ei de mamă, un accent special dobândind dârzenia cu care
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
grindă, zicând: «tâta mare!» și ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noi scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre până ce nu ne zgârâiau și ne stupeau ca pe noi.” Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și principii (planuri derivate, de profunzime) ia forme violente. Căci, la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a uitat. Cu Virgil am fost apoi coleg de clasă la școala „Gh. Mârzescu” din cartier, apoi, după ce am mai crescut, a luat-o fiecare pe drumul lui în viață. La marginea mahalalei mele, de la străduțele pe care vara „gemea colbul” pe ele, vorba lui Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu asfalt, nu tu caldarâm, încât iarna mai putea trece câte o sanie, cu toate gropile, Dumnezeu avea grijă să le niveleze, iar vara, vorba lui Creangă, gemea colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și atunci era un eveniment deosebit, așa, ca nunta unui prinț cu Ileana Cosâzeana. Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai ales al țării Întregi. Monumentele istorice, muzeele de diferite profile, casele memoriale, instituțiile de cultură și artă adună la un loc un tezaur care trebuie păstrat cu sfințenie. " Nouă ieșenilor, ne face mare plăcere să depanăm amintiri, să suflăm colbul vrem" și să scotocim În vechi hrisoave sau să săpăm cât mai adânc În istorie pentru a descoperi rădăcinile din care ne tragem seva. În cetatea lașului modern conviețuiesc Într-o perfectă armonie frumusețile și Înțelepciunea trecutului alături de vigoarea și
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
un nivel care-l deconcerta pe Le Cler), se vedeau cupeuri luxoase care tăiau majestuos aerul prăfuit sau își sfârșeau drumul impetuos în vreo gaură prea mare a cărei adâncime fusese mascată de ape43. Iar la "Șosea", toaletele fine măturau colbul subțire, stârnindu-l apoi în ochii galeși ai curtezanilor și curtezanelor Bucureștilor, căci, era știut aflase și Le Cler într-unul din saloanele capitalei, chiar de la începutul sejurului său în Principate că în orașul de pe malurile Dâmboviței tot timpul "se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea În soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. Vara, abia așteptam vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul fierbinte și nici durerea când mă tăiam În vreun ciob,/ mă opream la gârlă, plecam doar atunci când mi se făcea foame și sete și nu mă opream În bucătărie ci În movila de pepeni de lângă fântână aduși de tata de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lume vine. Dar de nu e, mîngîe-ți a ta soartă - Crede: că ea d-odată cu-a ta fire Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă, Dar înainte de-a-i-ntîlni privirea, Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gîndire! De-aceea-n înstelate nopți cu lună, Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. {EminescuOpIV 250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân pămîntu-acuma: Pe gândurile noastre, pe suflet s-a prins bruma Și tineri numa-n sânuri vedem frumsețea vie, Dar gândul nostru-n ceață n-o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne - un pir - {EminescuOpIV 289} Am vrea să iasă rodii sau flori de trandafir. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb de diamante, Pe văi se așează, pe dealuri înnante; În față li-i luna, prin șuet de șoapte S-ardică pe cer curcubee de noapte... Ea calu-și alătură, mâna întinde, Iar părul ei negru încet se desprinde Și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i rânduită. Așa dar, nu sta la gânduri. Pre ușor alegi din două, Eu îți zic să-ți iei vecinul, Ie-l cu mînile-amîndouă. Toată ziua se închide Prin autori mâncați de molii Și îl vezi întotdeuna Cumu-i plin de colbul școlii. {EminescuOpIV 529} Dar nu vine-n toată sara? Vine. Poate i-i urât. Ș-apoi nu știi cumcă fusta Femeiască-o au... urît?.. Pentru? Știu eu care-i cauza? Pentru că în lumea toată Numai una-i este dragă. Vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]