1,463 matches
-
aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot timpul. Te înduioșau până la lacrimi... Erau prietenii fideli ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mele. Nu am avut puterea să-mi trasez un ideal pe care să-l urmez, deși am făcut tot timpul „ce trebuia”, niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peștele într-un palanchin, de parcă ar fi vorba de o persoană. Când ajungem la lac, dau drumul peștelui și acesta sare în apă. Pentru a asigura viitorul fiului meu și a spori binecuvântările din partea tuturor zeilor, An-te-hai îmi aduce zece colivii cu păsări prețioase, ca să le eliberez. Le ofer păsărilor libertatea în numele lui Tung Chih. La întoarcerea în palat, mă întâmpină vești bune: Rong și Ch’un s-au logodit. Mama e în culmea fericirii. După spusele împăratului Hsien Feng, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih să călătorească mai departe, doamnă Yehonala.“, „El e un călător care înțelege Universul. Nu se gândește la el însuși, ci la călătoria, la visurile și la sufletul spiritualității lui Buddha.“ sau „Aruncă-ți cheile în vânt și lasă colivia deschisă!“. Încep să mă îndoiesc de intențiile ei. A existat întotdeauna ceva neliniștitor în felul în care s-a purtat cu Tung Chih. Indiferent ce face el, ea este întotdeauna cea iubitoare. Îmi dau seama că dacă nu o opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trezit dintr-odată Într-un apartament de bloc. Singur, speriat, disperat, amețit, fără să Întrezăresc nici cea mai mică rază de lumină În ce mă privea. Aproape din instinct, Îndrăznesc să presupun, am Început să fug cât se putea din colivia aceea de la bloc ori măcar să stau mai multă vreme În afara ei. Plecam dimineață pe la șapte și mă Întorceam aproape de miezul nopții cu vreun autobuz hărtănit care se retrăgea la garaj. Șoferii de pe acel traseu mă cunoșteau, opreau și mă lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de săli decât În apartamentul care mi se părea uriaș de gol ce era. În mijlocul oamenilor reușeam mai mereu să-mi amân tulburările și durerile. De Învățat pentru școală nici măcar nu-mi puneam problema: eram prea ocupat să fug de colivie ca să-mi treacă măcar prin minte să-mi fac temele. Oricum nu Înțelegeam nimic din majoritatea disciplinelor care mi se predau. Aveam oareșce aplecare spre umanioare, dar și la ele căpătam note mici, căci nu știam să mă exprim, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i ca ea muritor. pletele‐i au fost ninse de‐ atâtea ori și părul ei de mult a albit cum îi zăpada. o stea milenară trece pe cer născătoare ‐ toate constelațiile sunt ale mamei. șI TRUP șI SUFLET ÎNTR‐O COLIVIE și‐n vremi de basm și reverie rămași alături trup la trup în suflet prinși în colivie ne aducem aminte flori ‐ lalea precum iubeai atunci iubita mea! sau mai revii sau mai revin sub fluturarea unei treceri de cocori pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a albit cum îi zăpada. o stea milenară trece pe cer născătoare ‐ toate constelațiile sunt ale mamei. șI TRUP șI SUFLET ÎNTR‐O COLIVIE și‐n vremi de basm și reverie rămași alături trup la trup în suflet prinși în colivie ne aducem aminte flori ‐ lalea precum iubeai atunci iubita mea! sau mai revii sau mai revin sub fluturarea unei treceri de cocori pe banca unde‐ am stat trup lângă trup de‐atunci de când nici nu știai nici nu știam cum
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi așteptat niște prieteni. Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se afla în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și în ajuns, însă, fură nevoiți să facă vizite cotidiene la templul propriu-zis, întrucât acesta devenise cartierul general al Seniorului Nobunaga. Însemna că omul cel mai puternic din Japonia era acum vecinul lor. Purtând o mică pasăre tropicală într-o colivie aurită și câteva pateuri preparate de bucătarul pe care-l aduseseră din țara lor, cei trei misionari păreau să se afle acum în drum spre a-i oferi daruri Seniorului Nobunaga. — Misionarilor! Hei, misionarilor! — Ce fel de pasăre e aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră, în mod oficial, sub comanda lui Hideyoshi, dar nu era decât o chestiune de formă. Cu mult timp înaintea acestor evenimente, inima lui Katsutoyo era deja ca o păsărică hrănită în colivia lui Hideyoshi. În orice caz, capturarea Castelului Nagahama era acum realizată. Pentru Hideyoshi, însă, nu fusese mai mult decât un eveniment pasager în drumul său spre Gifu - principalul castel al lui Nobutaka. Trecătoarea prin Fuwa era cunoscută ca fiind greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka, pusese să se construiască o incintă mică și luminoasă, anume pentru ele. Din când în când, le vizita și se jucau împreună de parcă ar fi avut grijă de niște păsări rare, într-o colivie aurită. — De ce râzi, Sakichi? îl provocă Hideyoshi. Însă și el însuși se simțea destul de amuzat. Era limpede că Sakichi înțelesese deja. — Nu, de nimic. M-am ocupat de alte treburi urgente și am revenit fără să trec să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea dinăuntru nu conștientizează că e închisă. Și chiar dacă se lovește de gratii de cele mai multe ori nu-și dă seama de rostul lor. - Cum e posibil așa ceva? întrebă contrariat tînărul. Să fie oare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
preotul satului (un călugăr de aceeași vârstă cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, adeptă a sectei Martorii Lui Iehova). Suntem un triunghi destul de ciudat, deși vârsta ar trebuie să ne apropie.Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit: -Sărut mâna, domnișoară!....Își ridică pălăria. Parcă aș vrea să i-o așez înapoi pe cap și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Dunnes? Cereale! Cică să le mănânce la ceai! Păi, zic eu, ce fel de cereale? Din alea din care mănâncă ăia... cowboy-i, îmi zice el. Sigur, singurele cereale de care am auzit vreodată sunt alea pe care le găsești în colivia păsărilor... Când am reușit să strecor și eu un cuvânt, mama mi-a confirmat cu jumătate de gură că da, ea și tata aveau să vină a doua zi ca să-mi mănânce ficații. Aproape că nu-mi venea să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu o pregătise pentru asemenea situații. Viața pe Rossiter Grove nu-l pregătise pe Gaskell pentru situația pe care o descoperi când Sally îl trezi și-i spuse: — Dragule Noe, puntea superioară tinde să se usuce. E timpul să deschizi colivia. Gaskell deschise ușa cabinei și păși afară, unde descoperi că Eva își luase deja zborul din colivie și că luase cu ea salteaua pneumatică și vestele de salvare. — Vrei să spui că ai lăsat-o afară toată noaptea? zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe care o descoperi când Sally îl trezi și-i spuse: — Dragule Noe, puntea superioară tinde să se usuce. E timpul să deschizi colivia. Gaskell deschise ușa cabinei și păși afară, unde descoperi că Eva își luase deja zborul din colivie și că luase cu ea salteaua pneumatică și vestele de salvare. — Vrei să spui că ai lăsat-o afară toată noaptea? zise el. Acum sunt sigur c-am ajuns pe Marea de Căcat. Fără vâsle, fără saltea, fără veste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-ar fi plăcut sau că i-ar fi reproșat ceva. Nu, doar așa, din țâfnă mică, de colivie. „Ai grijă, când coboară ăia de la 218, mă chemi. Apartamentul 33 mi-l ții rezervat până la trei. La 105 nu intră nimeni, nici pentru curățenie. Când vine Olimpia cu pungile de cafea și cartușele de Kent, pui totul deoparte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți, sunt maiorul Pestrițu. (Mie orice întâlnire cu autoritatea îmi strânge inima parc-aș fi făptuit ceva.) Zina îl rugase pe polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe un egal, ci ca pe companioana lui în pat. Continuă, domnișoară Lan Ping! Continuă. Nu are voie să ia hotărâri în legătură cu gospodăria, cu copiii ei sau cu propria-i activitate. E o pasăre cu aripile tăiate, ținută într-o colivie invizibilă. E o concubină, o femeie pentru încălzit picioarele și o sclavă. O prizonieră. Eu am fost prozonieră. Știu cum e să fii prizonieră. Regizorul o încurajează. Descrie trecutul tău, mediul din care vii, îi cere el. Ea își intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
La așa ceva sunt convins că doar eu m-am gândit, În nici un caz ele, care se holbau mai departe la câte un negru, japonez, malaez, chinez. Și, când ăia dispăreau din colimatorul lor, ele treceau la cercei, coafuri, pisici-câini În colivie, gata-gata să piardă din vedere să mai schimbe Între ele rețete de prăjituri, avorturi spontane, cumpărături la negru: — O faci repede, o faci În cinci minute... Pentru alea cinci minute cât am tras, mă lipseam! — La mine durează și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oroare, așa cum i se mai întâmplase de nenumărate ori. ― Și totuși, dragul meu Guibert, va trebui să dispar. ― De ce? Când tinerii îndrăgostiți roiesc în jurul tău mai mult ca oricând? În fiecare zi primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]