1,048 matches
-
Sensul actualizat este cel originar: "mai mulți, în număr nedeterminat"; de ex., relația 1-n (unu-la-mai-mulți), relația n-n (mai-multe-la-mai-multe) (A. Răvar, A. Popescu, Informatică: 6); secvența celor n numere (M. Nancu, Informatică: 17). Cu această valoare, n este folosit, colocvial, ca substitut al numeralului cardinal, selectând un grup nominal plural: (un chestionar cu) n întrebări. A fost înregistrată și utilizarea lui n în compuse cu structura numeralelor 11-19: al ensprezecelea, al enșpelea (Avram [1986] 1997a: 152). 2.2. Cuantificatorii pronominali
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
poetic, VR, 1966, 9; Dumitru Micu, „Metamorfoze”, GL, 1968, 36; Adriana Iliescu, „Existențe”, VR, 1969, 12; Radu Enescu, „Catharsis”, F, 1970, 9; Doinaș, Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C.
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
spiritului la întrebările ce i s-au pus. A ieșit o carte despre asceză, poezie, iubire, păcat, în fine, o carte despre fățăria și corupția care au pătruns în societatea românească și îi amenință ființa morală. O face în chip colocvial, din loc în loc cu o nebănuită incisivitate. Nu se sfiește să își judece contemporanii (îndeosebi pe scriitori) și să își spună părerea fără ocolișuri despre operele și comportamentul lor social. Nu a renunțat de tot la „neteama de admirație”, dar
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Barbu, O ist., 209-211; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 145-148, 192-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 203-216; Negoițescu, Engrame, 14-17; Oprea, Incidențe, 34-40; Ungheanu, Arhipelag, 321-331; Cioculescu, Itinerar, II, 382-388, III, 249-253, IV, 391-402; Balotă, Arte, 291-295; Mihăilescu, Conceptul, I, 404-411; Regman, Colocvial, 42-50; Serafim Duicu, Vladimir Streinu, Craiova, 1977; Martin, Identificări, 189-191; Valea, Oameni, 137-145; Dimisianu, Opinii, 184-188; Raicu, Practica scrisului, 208-212; Grigurcu, Poeți, 251-256; Dimitriu, Singurătatea, 98-102; Lit. rom. cont., I, 102-107; Piru, Ist. lit., 476-477; Carianopol, Scriitori, II, 50-61; Grigurcu
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus într-o imagistică astrală: „Numai o dată, mineralizat, / voi atârna de stea, balast ciudat, / și ochii se vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
acea vreme, chiar și decît Pătrășcanu. Fără a coborî din demnitatea sa, manifestă de fiecare dată o anume apropiere și căldură în comunicarea cu diverșii săi interlocutori. Nu-l simți la o „înaltă tribună”. Expunerile lui au un ton aproape colocvial, mai ales în cele de pînă în anii ’60, în care accentul cade pe necesitatea diferențierii, a nonconformismului față de practicile din „țările Cominformului”. De pildă, referindu-se la presă, el e categoric împotriva „modului sovietic de a scrie”, cu subaprecieri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și față de mine însumi. Incertitudinea are și o parte bună: venind ca un reproș irecuzabil, mă obligă la revizuirea periodică a felului de a fi și-mi arată că trebuie să-mi folosesc mai bine timpul. *O specialitate românească: „rezistența colocvială”. Aș fi vrut să scriu de ziua numelui meu o „pagină adîncă”, dar m-am refugiat iarăși în lecturi. Sînt obosit, iar oboseala subminează orice încercare de producere literară. Deși lucrul ăsta scapă vederii celorlalți, scrisul este un mare consumator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy (1996) pariul lui Alex. Ștefănescu, cel care l-a lansat furtunos
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
prin norme prealabile”. Dacă nu se sprijină suficient pe motivațiile de istorie literară necesare (cronologia constituirii grupului, aportul protagoniștilor la fondul doctrinar comun, modul de participare individuală și diferențele implicite etc.), în schimb, comentariul, interpretarea scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și formele predilecte ale prozatorilor analizați de a se raporta la lumea literaturii („catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de teme”, „jurnalele”, „autoportretele”). Felul
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului (un orfan care ajunge negustor pricopsit și filotim) vrea să arate unde duc vrednicia și stăruința. În literatura
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
iubitei, cu misoginismul sumbru; Sociale prezintă alunecări în melodramă (Rediviva, Doi săraci, Crăciunul) și încercări în lirica „de idei” (Cristos a înviat, Quando vivimus?); Scrisori disimulează modelul eminescian în tablouri rurale, zugrăvite cu un abundent lexic regional, și în tonul colocvial, coborât pe alocuri la prozaic. I. a continuat să publice poezii, îndeosebi sonete de dragoste, aglomerând nume sonore exotice, ori să scrie versuri pe teme ocazionale, mai ales în preajma primului război mondial. SCRIERI: Majora canamus, București, 1904. Traduceri: Benito Pérez-
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
pe alocuri supărător de mult de Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
Istoricul literar C. este familiarizat mai ales cu literatura română a secolului al XIX-lea, pe care o supune observației într-un mod care se îndepărtează tot mai mult de spiritul „doct”, universitar, autorul abordând inteligent și volubil un ton colocvial, în care își găsesc locul și noutatea ideilor, și poanta umoristică. De la studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
spiritual. Cele câteva încercări dramatice ale lui C. (Cireșică și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase volume colective și antologii publicate în țară și în străinătate. SCRIERI: Omul de un milion, București
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
prin descrieri ale unor insuportabile torturi mai mult sau mai puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva poeme ale lui Emil Botta, de la care pare să vină și alternarea solemnului și a colocvialului, a lamentoului cu imprecația sau accesele de umor negru, macabru. Circumscrisă, în fond, aceleiași angoase zguduitoare este și lirica iubirii ce se destramă, din ciclul Tei tăiat, reluată, amplificată și rafinată într-o expresie personală în volumele Plopi fără soț
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
209-213; Poantă, Modalități, 262-266; Ciobanu, Critică, 52-58; Cristea, Un an, 59-69; Petroveanu, Traiectorii, 151-163; Dimisianu, Valori, 156-158; Felea, Secțiuni, 96-101, 417-420; Oarcăsu, Destine, 121-127; Andriescu, Relief, 128-135; Ungureanu, La umbra cărților, 156-159; Piru, Poezia, I, 266-280; Zalis, Tensiuni, 132-140; Regman, Colocvial, 180-182; Iorgulescu, Al doilea rond, 237-242; Laurențiu, Eseuri, 70-74; Cristea, Domeniul, 98-100; Negoițescu, Analize, 292-298; Steinhardt, Între viață, 165-167; Raicu, Critica, 198-206; Căprariu, Jurnal, 205-208; Ștefănescu, Preludiu, 27-35; Alexiu, Ideografii, 20-26; Georgescu, Volume, 7-12, 143-148; Nițescu, Poeți, 32-46; Simion, Scriitori
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
găsit forme de evitare a șablonizării discursului, a uniformizării expresiei, de introducere în limbaj a unui palpit personal, a unei prospețimi verbale, a unei note de spontaneitate. Posibilitatea de a proceda astfel și-a asigurat-o prin adoptarea unui stil colocvial, perfect adaptat ideologic orientării canonice, dar care permitea anumite oralități savuroase, jocuri amuzante de cuvinte, pigmentări ironice. Pentru a marca asumarea strict individuală a unui asemenea model locutoriu, pentru a sublinia cât mai explicit că astfel nu angaja forurile de
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
aceasta este cuprinsă în proverbe”. Chestionarul aplicat „oferă [potrivit autorului] posibilitatea de a discerne între evaluarea fundamentală și cea superficială a experienței umane”, relevând astfel o „apartenență clară a bătrânilor la cultura orală, față de apartenența tinerilor la cultura scrisă”; „natura colocvială” a bătrânilor diferă aici de „laconismul” tinerilor în răspunsuri (cf. Geană, 2000, 1-13). 3 Gheorghiță Geană include în studiul său din 1987 o seamă de explicații contextuale pentru răspunsurile primite la chestionar (fără a fi vorba în cercetarea respectivă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pe care îl ai, munca și... norocul! A.V. E un răspuns complet. Mulțumesc. A.G. Mulțumesc și eu. Mersi mult. Andrei Pleșu Rar întâlnești filosoful-vedetă. S-ar părea că meditația profundă asupra lumii, asupra istoriei nu încape în cuvinte simple, colocviale. Cum să scrii, cum să vorbești liber despre îngeri, despre moravuri, despre oameni cu și fără majusculă, impunând discursului valoare axiomatică, spirit dubitativ, caracter ludic, atractivitate? Cum de nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
distanța, cu surâsul interior al cuiva care știe că ceea ce e important e, de multe ori, dincolo de persoana ta și dincolo, chiar, de opțiunile tale. A.V. Ați scris și în deceniile trecute la fel de profund, de clar, de simplu, de colocvial? A.P. Eu cred că da. Cred că a scrie limpede e o formă minimă de politețe. Nu trebuie să obligi pe nimeni la un screamăt permanent, pentru că nu există idei în lume care să nu poată fi explicate și formulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aruncă pur și simplu așa, alandala, pentru a le auzi ecoul, cum fac mulți alți politicieni români. Domnia sa nu spune: „Ei, chestia asta mița fost șoptită dețo păsărică“, nu spune nici măcar: „O păsărică mița șoptit lucrul ăsta“. Nu se exprimă colocvial, cu alte cuvinte, evită să dea o atmosferă de cârciumă unei discuții atât de importante. Domnul Mircea Geoană se exprimă elevat, spune: „O păsărică mița șoptit acest lucru“. Observați și topica. NȚa lăsat păsărica la sfârșitul afirmației, nța urmărit impactul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
netratabilă încă prin metode științifice, deoarece nu știm să atacăm relația dintre populație, energie, mecanismele economice și sociale, mediul înconjurător, comportamentul oamenilor și aspirațiile profunde ale omului". Sistem și civilizație, Editura Politică, București, 1976, pp108-109 17 Mises arată: ,,În vorbirea colocvială spunem despre om că este fericit dacă el a reușit să-și atingă țelurile. O descriere mai adecvată a acestei stări ar fi că el este mai fericit decât era înainte. Dar nu există nici o obiecțievalidă împotriva uzanței de a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]