6,689 matches
-
la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice în peisajul ce pare să-l fi inspirat pe artistul neîntrecut aduce elemente de valoare fundamentală ce se nasc din bogăția peisagistică a țării... — Da, sunt nenumărate comori artistice ale omenirii - spuse Mioara; dacă n-ar exista teama că într-o zi am putea dispărea împreună cu toate, că nu ne-am vedea copiii așezați în viață, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planetă, am putea în fine să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice în peisajul ce pare să-l fi inspirat pe artistul neîntrecut aduce elemente de valoare fundamentală ce se nasc din bogăția peisagistică a țării... — Da, sunt nenumărate comori artistice ale omenirii - spuse Mioara; dacă n-ar exista teama că într-o zi am putea dispărea împreună cu toate, că nu ne-am vedea copiii așezați în viață, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planetă, am putea în fine să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând de o retorică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rodion o iubea la nebunie pe Dana, o fată nu prea frumoasă, dar tare inteligentă și plăcută. Nici el nu știa cum de a dat peste el această boleșniță așa, dintr-o dată, și povestește la toată lumea cum a descoperit această comoară de fată. Dana nu era deloc aprinsă după acest băiat, înalt de aproape doi metri, de o sută de kilograme și de aproape un sfert de secol vechime pe acest pămînt, dar, la o adică, altul mai bun n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o banchetă în mașina procurorului, îngâna versetul 21 din cartea dreptului Iov: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvântat!" Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
excesive au fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci un venit amplu. Nici un om de rînd, și nici un rege care nu face decît să strîngă, să îngroape banii, nu înțelege nimic din ei: pentru a fi cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci un venit amplu. Nici un om de rînd, și nici un rege care nu face decît să strîngă, să îngroape banii, nu înțelege nimic din ei: pentru a fi cu adevărat bogat, trebuie să-i faci să circule. Familia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
face să fie disprețuit; iată ce ar spune un rentier. Dar astfel trebuie să vorbească, oare, un om care dorește să dea lecții principilor? CAPITOLUL XVII [Despre cruzime și clemență; și dacă este mai bine să fii iubit decît temut] Comoara cea mai prețioasă care este încredințată suveranilor este viața supușilor lor. Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În 1906 cu vasul Pannonia... — Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913, cu vasul Caronia... — Nu se poate, cine să fi scris, de unde știa?... Simțeam că cineva ne fură comoara, istoria asta era cunos cută doar În neamurile Costin și Ruba, era un bun de patrimoniu, public trebuie să fi avut dreptul să-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar Sanda
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În vibrații ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din senzația de independență, de neatîrnare față de ceva dinafara ei pe care fata o aduce cu sine. Aici Însă, În lumea mea, totul e logos, revărsare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar acolo Întîlniseră oameni ce plutiseră pe mări În jurul planetei. A doua poveste Însă ținură s-o preschimbe neapărat, pentru că Împăratul, cît era el de Împărat, nu putea fi de aur greu, dar aur avea din belșug și pentru acea comoară Îl omorîseră roșii. Nu le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el, Gyuri Pomeanului, și nu la Iustinu’ Petrii Muri, la Terezia Șoimului ori la Ioan al Izvoranului?!... Degeaba Îi aduna mereu laolaltă Învățătorul, căutînd să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Seth și aceea a lui Cain (el nu vorbește despre nici o unire trupească a îngerilor cu femeile). Urmașii lui Seth, spune el, erau toți oameni de bine, obișnuiți să-și păstreze virtutea. Ei și-au păzit multă vreme această comoară; căderea lor în păcat nu are o cauză precisă, ca în relatarea lui Casian, ci este mai degrabă un proces natural și inevitabil. Iată fragmentul: Vreme de șapte generații, acești oameni au continuat să-l socotească pe Dumnezeu drept stăpânitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am zis), iar ea s-a întors și a pornit după el. Mergea cu pași mici în urma bărbatului care ducea copilul... Sigur, mi-am zis : așa se cade. Și pe bună dreptate... E așa mică, or, un copil e o comoară, cum să-l ducă ea, dacă-l scapă ?! Și drumul o fi lung până acasă la ei... Și nu știu cum să vă spun : eu cam eram sătul de copii mici, că frații mei sunt o droaie și trebuie să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce-a spus El nu m-a mângâiat: m-a făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat de la tine nu timpul, nu bucuria, ci viața însăși și aș fi fugit și aș fi ascuns de toată lumea comoara aceea, iar tu ai rămas acolo, fără bucurie, fără ajutor, fără lumină, cu o mare de lacrimi înăuntru... și surâdeai mai departe... Singură... Fiindcă și El te părăsise... vorbea cu ceilalți, ca și cum tu nu mai existai... nu se uita nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Odată cu Închiderea ușii În urma lor, un râs sănătos a pornit din piepturile celor doi... Când s-au potolit, profesorul a reușit să articuleze: ― De multă vreme n-am mai râs cu lacrimi. De fapt, vorbirea celor de la țară este o comoară. Nu-l pot uita pe unchiul lui Petrică, de la Pomârla, pe care l-aș fi ascultat zile În șir. Pe atunci nu știam eu prea multe, fiindcă abia terminasem clasa a patra primară... Ei! Acum, fugi la Maria și la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]