1,421 matches
-
Trebuie să conștientizăm că nimeni nu are voie să-și permită a crede că poate vinde sau cumpăra o bucată din spațiul românesc. Să ne gândim, totodată, cât de trist este că sărăcia, generată de necroza corupției, ne-a alungat compatrioții. Foarte mulți dintre apropiații noștri au luat drumul pribegiei, căutând un trai mai bun printre străini. Iar dacă vom face o simplă adunare, s-ar putea să constatăm ceva groaznic. În toate războaiele purtate de la făurirea statului modern, numărul victimelor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vor dovedi, cu actul de naștere, că sunt născuți pe una din moșiile: Pomîrla, Lișna și Cucorăni, proprietățile lui Bașotă. "Permit zice în continuare art. 11 din testamentul său să fie admiși și alți copii de români creștini-ortodoxi de ai compatrioților mei, care vor voi a se lumina din acest institut, însă toată cheltuiala necesară pentru ei, afară de învățătură, va fi pe socoteala lor proprie". Lăzăreanu I. Ilie, conform certificatului său de naștere, era născut în satul Ipotești, nu la Cucorăni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din 10 fericiți în viața lor amoroasă. 50% dintre francezi afirmă că sunt mai fericiți decât în urmă cu cinci ani. Pe măsură ce dispare frica de invidia altora, crește și ponderea „fericiților”. Concomitent însă, doar o minoritate crede realmente în fericirea compatrioților săi. La întrebarea „Aveți impresia că cea mai mare parte a cetățenilor acestei țări sunt satisfăcuți de traiul lor?”, 70% dintre francezi răspund negativ, în vreme ce 64% se declară satisfăcuți; 79% cred că ceilalți suferă de stres, dar numai 45% admit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
s-a uitat la pictorul de război și a Încuviințat cu gravitate. Cu o intuiție care l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fii lăsat În pace. Chiar și așa, a adăugat privindu-l cu și mai mare curiozitate, mi-ar plăcea să văd Într-o zi această pictură. Faulques a șovăit un moment. De ce nu, și-a spus. Era o femeie plăcută. Compatriotul ei, Rembrandt, n-ar fi șovăit s-o picteze ca pe o burgheză cu cărnuri calde, cu decolteu primitor. Părul strâns era drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
specifice comunicării publice: DISCURSUL președintelui României, Traian Băsescu, prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Parlamentul României, 18 decembrie 2006) Domnilor președinți ai Camerelor, Domnule prim-ministru, Onorați membri ai Parlamentului României, Distinși invitați, Dragi compatrioți. Ne întrunim astăzi pentru a închide, cu deplină responsabilitate, un capitol sumbru din trecutul țării noastre. Am citit cu mare atenție Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Am găsit în acest document rațiunile pentru care
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
abundentă; afaceri; ajuns; amintiri; amor; are bani; aristocrat; aristocrație; arogant; aroganță; avariție; avocat; a avea de toate; mulți bani; bădăran; bărbat; Băsescu; bec; belșug; din belșug; bijuterii; bogăție; bogăție sufletească; bolnav; bugetari; bunăstare; burghez; business; cantitate; carieră; casă; cărți; cîndva; compatriot; copac; copii; cunoștințe; curînd; cusur; decizii; dependență; deștept; a deține; dubios; dușman; și dușmănos; egoist; era; etapă a vieții; faimă; fain; faraon; fățarnic; fățărnicie; femeie; fiță; fițe; frumos; frumusețe; fudul; furt; gelos; gol; gras; gură; gust; hain; haine; hapsîn; harnic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); țăran (2); unire (2); unită (2); vacanță (2); abandon; aerian; afară; agrar; alta; Anglia; animale domestice; aparținător; aproape; arde; barcă; baștină; Băsescu; Belgia; bine; bogăție; bucurii; Bulgaria; bun; bunei; la bunici; cai; Canada; capitală; căruță; Chișinău; cîini; cîmpie; cîntec; compatriot; conducere; country; culoare; cultură; curățenie; curiozitate; dărăpănătură; departe; descoperă; devotament; dezvoltare; diferit; dispută; drăguță; drum; dușmani; Elveția; eu; familie; fantastică; farmec; flori; frați; Franța; găini; geografie; glie; glob; Grecia; imn; importantă; indispoziție; integritate; iubire; încîntătoare; îndepărtată; întindere; legi; limite; loc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de alegere. De la excrescențele tehnologice ale protezelor și ale interfețelor la identitățile spectrale și banalitățile sintetice, condiției virtuale a subiectului din cyberspațiu nu i se recunoaște diferența și distanța prospectivă, vivacitatea și evenimențialitatea, materialitatea și întruparea. Dimpotrivă, și în perspectiva compatriotului său, Virilio (vezi capitol al treileaă, virtualizarea identității este contextul însuși al dispariției ființei umane în rețea, al indiferenței și al lipsei alterității, al automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
recuperat în accepția sa visceral-informațională în cadrul unui postumanism moderat și circumspect. Adoptând o viziune fenomenologică, Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și a subiectului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
singurătatea: „Cu cât văd mai puțină lume, cu atât mai bine. Dacă se poate, nu da nimănui adresa mea” (29 iunie 1966 Ă 56). Pur și simplu ia decizia să nu-și mai întâlnească și să nu-și mai vadă compatrioții (v. 23 noiembrie 1967 Ă 86), disprețuindu-i. Un dispreț care-l face să creadă că „tot ce avem noi mai bun sunt evreii și grecii. Băștinașii n-au clasă. Sunt țărani în sensul cel rău al cuvântului” (24 mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
86), disprețuindu-i. Un dispreț care-l face să creadă că „tot ce avem noi mai bun sunt evreii și grecii. Băștinașii n-au clasă. Sunt țărani în sensul cel rău al cuvântului” (24 mai 1969 Ă 118). Oricum, complexul compatrioților revine obsedant: „Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești de dimineață până seara în limba noastră” (12 septembrie 1970Ă 147). Pare la un moment dat singurul motiv de mâhnire: „Aici e vară de aproape o lună. Un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
face să creadă că „tot ce avem noi mai bun sunt evreii și grecii. Băștinașii n-au clasă. Sunt țărani în sensul cel rău al cuvântului” (24 mai 1969 Ă 118). Oricum, complexul compatrioților revine obsedant: „Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești de dimineață până seara în limba noastră” (12 septembrie 1970Ă 147). Pare la un moment dat singurul motiv de mâhnire: „Aici e vară de aproape o lună. Un singur nor: compatrioții” (11 mai 1971 Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești de dimineață până seara în limba noastră” (12 septembrie 1970Ă 147). Pare la un moment dat singurul motiv de mâhnire: „Aici e vară de aproape o lună. Un singur nor: compatrioții” (11 mai 1971 Ă 163). Treptat, fuga de sine ia forma refuzului oricărei comunicări: „Am fost fericit la Dieppe: nu m-a deranjat nimeni. Aici, comedia se reia de la capăt, nu numai din cauza compatrioților Ă a căror „invazie” o suportă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aproape o lună. Un singur nor: compatrioții” (11 mai 1971 Ă 163). Treptat, fuga de sine ia forma refuzului oricărei comunicări: „Am fost fericit la Dieppe: nu m-a deranjat nimeni. Aici, comedia se reia de la capăt, nu numai din cauza compatrioților Ă a căror „invazie” o suportă tot mai greu și de care fuge „ca de ciumă” Ă, ci din cauza tuturor celor pe care „i-am cunoscut de-a lungul anilor. Orice musafir e un dușman. Conversația mă plictisește, deși prefer
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care Cioran se poate refugia cu iluzia posedării adevărului. „Aici, unde mă aflu, la mare, e un loc cu lume puțină, fiindcă e frig și plaja nu are nisip... Cu atât mai bine! Să trăiești fără telefon, fără vizite, fără compatrioți, fără nici un fel de întâlniri, ăsta e raiul. Nu-ți poți închipui cât timp pierd la Paris cu flecăreala. Toți, din toate colțurile, vin la Paris, în vreme ce eu nu mă duc nicăieri. În orele pierdute în ultimii ani cu conversații
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe toți cei care n-au nici o convingere și care se pricep, în schimb, să spună povești și bancuri” (9 aug. 1973 Ă 213). Se caută și se regăsește în ceilalți pe sine. Așadar, disprețul față de români: „eu fug de compatrioți ca de ciumă. Am văzut prea mulți și-mi ajunge” (20 septembrie 1970 Ă 585). Totuși, de reținut reversul, adică admirația pentru câteva din valorile lor, dacă nu cumva chiar pentru carențele în care descoperă un sens altfel inaccesibil. Îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui dac, al cărei ton violent, rostit ca un blestem și nu ca o iertare, mi-a plăcut întotdeauna” (24 III 1975 Ă 265). Într-un loc recunoaște că după apariția primei sale cărți în franceză (Précis de décomposition), un compatriot, probabil Horia Stamatu, ar fi spus că „Toate astea au ieșit din Rugăciunea unui dac” (5 martie 1970 Ă 593). Să se fi recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să mă minunez de resursele idiomului «nostru», mai poetic chiar și decât germana” (idem). De nu va fi admirat (pe ascuns, însă) faptul că limba aceasta a rămas în permanență, prin forța ei tainică, un mister neexplorabil până la capăt. Asemenea compatrioților lui Cioran, de altfel, considerați „imprevizibili și unzuverlässig (nesiguri, n.n.). Cine s-ar putea lăuda că-i cunoaște cu adevărat?” (14 iulie 1972 Ă 500), se întreabă Cioran retoric. Că în secvența din care tocmai am citat pune cuvântul nostru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Occidentul. De fapt, deocamdată își plânge însingurarea și face apologia idiomului de care s-a rupt, chiar în contrast cu dimensiunea poporului care o vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui Wolf Aichelburg: „Mă întreb adesea cum a putut un popor așa de frivol ca al «meu», cum a putut să forjeze o limbă atât de profund poetică. Nu cunosc, în orice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
franceză, idiom fără rezonanță poetică și nici metafizică. Dacă tălmăcirea dumitale este una de prim rang, meritul îi revine, în parte, graiului nostru, resurselor sale nebănuite. Acest grai este unica scuză a țării noastre. Îți vine câteodată să spui că compatrioții noștri nu sunt demni de limba ce-o vorbesc. Ea le este, într-adevăr, infinit superioară” (23 martie 1982 Ă 566). Totuși, și poporul primește din când în când favoarea sa Ă și asta chiar în legătură cu Heidegger. Favoare venită însă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi să am o casă izolată, la Rășinari, de pildă cum e cea a lui Barcianu, unde să mă retrag din când în când. Te asigur că aici se trăiește la limita tolerabilului. Nu înțeleg de ce țin cu atâta înverșunare compatrioții noștri să vină aici. Nu-și cunosc fericirea. Aici, ca să mergi la țară, trebuie să iei trenul și să parcurgi cel puțin 60 de kilometri. Orașul s-a întins ca o pecingine. Îți scriu toate astea ca să-ți dai seama
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am numi jocul, poltroneria, cabotinismul, impostura-extravaganță, atunci am așeza în spatele tuturora suferința, singura care salvează („Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărând-o. Căci fără suferință, ea nu-i decât bufonerie” Ă I, 250), sau i-am așeza pe compatrioții săi, cu care se identifică în zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință de a înșela, impostura este la Cioran fatalitate. O fatalitate a inautenticității, alienării și suferinței. În drumul către adevăr
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alt filozof. Dacă ar fi produs o operă sau dacă s-ar fi «realizat», n-am mai sta să vorbim despre el de peste un ceas. Avantajul de a avea o viață e un avantaj rar. Singurul pe care-l au compatrioții noștri. Dar în cele din urmă contează” (III, 239). Un alt conațional, numit simplu X, e un „amestec de secătură și nebun”, care s-a înconjurat cu un „dispreț general”: „Amestec, cu siguranță, de sânge grec și slav, două elemente
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
le convertească în sens, provocându-i în taină admirația, dar un fel de admirație vinovată și revanșardă. Nu-i vorbă, defectele acestea fac obiectul unor explozii distructive. Iată: „A fi român: o dramă lipsită de semnificație” (III, 239). Sau: „Defectele compatrioților mei sunt pur și simplu năucitoare. Lipsă de substanță, laxism inimaginabil, inconștiență generalizată. Niște slavi italienizați. E necesar un minim de caracter, altfel treci de la psihologie la gelatină” (III, 106). Altundeva: „«Am o conștiință de vânzare și nu vrea s-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]