986 matches
-
argăsită. — Parcă ar fi purtat o mască din piele, spunea ea. — Asta ai scornit-o tu, Clara. Clara se jura și se răsjura că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu o existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Să fie unul mai șmecher, mai mare să mă lege de pat, să mă violeze, ăla poate să fie conștient că, oriunde mă întâlnesc cu el și peste cât timp, ăla moare, că-l leg, că-l spânzur... Alții se complac în postura asta. Le dă cineva o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se face, de mici copii. Se cunoșteau familiile între ele, eram unul pentru altul de când eram în burți, cum vine vorba. Cam asta e... Când vede că trăiește cât de cât bine și are tot ce-i trebuie, s-a complăcut și ea. Drept dovadă, acum nu s-a mai complăcut și-i direct în Franța. 9 Lucram singur. Când ești singur, numai tu știi ce faci. Ești cu al doilea, al treilea, deja nu ești sigur pe ei. Ponturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram unul pentru altul de când eram în burți, cum vine vorba. Cam asta e... Când vede că trăiește cât de cât bine și are tot ce-i trebuie, s-a complăcut și ea. Drept dovadă, acum nu s-a mai complăcut și-i direct în Franța. 9 Lucram singur. Când ești singur, numai tu știi ce faci. Ești cu al doilea, al treilea, deja nu ești sigur pe ei. Ponturi din cârciumă, mai bei o bere, te mai bagi în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să fii tăiat În bucăți, Însă să știi că nu ți-a mai rămas o altă modalitate de a te valida pe tine ca persoană decât să te pedepsești singur. Încearcă măcar puțin să-ți depășești starea În care te complaci. Nu-ți cer imposibilul, adică să te ridici de două ori deasupra nivelului de-acum, dar fă măcar un pic de efort, oricât de mic... Poți face atâta lucru, nu? Am tras cu putere pe nas Încă o dată cocaină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu ei ne acoperim goliciunea); se complac unii în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica fortăreață într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrisese numele cu inițială majusculă. Cu toate acestea, poarta viselor fiind atât de ușor de deschis, atât de la Îndemâna oricui Încât nici impozite nu ni se cer pentru consum, moartea, aceasta care nu se mai uită peste umărul violoncelistului, se complace În a-și imagina ce ar Însemna să aibă la ordinele sale un batalion de fluturi aliniați pe masă, ea făcând apelul unul câte unul și dând instrucțiuni, te duci acolo, cauți persoana cutare, Îi pui În față capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea să fi fost creată de un proiectant de geniu. O mână îi acoperea sexul și această mică dovadă de timiditate m-a excitat foarte mult. M-am complăcut astfel un scurt răgaz, cât am privit la volumetria simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl privi cu amărăciune la el: — Nu știu despre ce vorbiți, șuieră el. Triunghi roz? Ce înseamnă ăla, pentru numele lui Dumnezeu? — Paragraful 175 din Codul Penal German, am spus eu. Becker cită secțiunea din memorie: — „Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte tractanda sunt, cele sfinte să fie tratate cu sfințenie, consideră că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte conservatori. Lumea joacă jocul cu mărgele de sticlă, unii știu că asta e, dar se complac, alții nici nu știu. Gardner a zis că nu îi rămâne decât să se ducă din casă în casă, să bată la uși și să le amintească oamenilor că sunt cetățeni. Mi se face părul măciucă: The democracy is not
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l fac doar în situațiile disperate. Mă abțin să-i dau un telefon, deoarece în weekend sunt șanse foarte mari să-mi răspundă. Dar e singura situație în care dovedesc stăpânire de sine. În rest nu fac decât să mă complac în tot felul de lucruri mai mult decât dăunătoare pentru mine. Luni dimineață simt că intru în panică. Nu pot vorbi cu nimeni. Mi-e prea rușine. Știu că dacă aș menționa numele lui Bobby Thunder, toți ar izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am vrut să văd dovezile care mă avertizau că nu va fi bine. Acum nu mai faci asta, spune el cu blândețe. E cel mai important. Un an și jumătate nu înseamnă nimic. Sunt persoane în AA care s-au complăcut zeci de ani în starea respectivă. —Dar tu? Jake pare contrariat. —Ce-i cu mine? Sosește somonul, pe care l-am cerut la recomandarea lui Matt. Arată extraordinar: roz și uleios, cu o crustă aurie, cu garnitură de linte înăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă a minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care mă găseam. Gravitația nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai îndrăznit să te uiți la ea, lașule, ai privit-o pe furiș doar atunci când pleca și era cu spatele! am fost pedepsit suficient, am pierdut femeia vieții mele, o iubesc și acuma... iubești mai mult nefericirea în care te complaci, nefericirea puturoasă ca o mlaștină în care te tot scufunzi... Vezi tu, la sfârșitul fiecărei discuții plângeam amândoi... Puțină lume mai știe de noi, de Anita și de mine. Doar mama și strigoiul din mine. Anita, ca o lumină... — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al holerei, Estiotu a descris apariția respectivei epidemii la București: "La început, n-a fost vorba decât de o simplă dispoziție diareică; cutare individ a murit în câteva ore, ca urmare a unei diarei ușoare, pe care unii s-au complăcut să o pună pe seama unei răceli subite; altul a decedat repede de aceeași boală, fiindcă a băut apă rece; în sfârșit, al treilea a răposat fiindcă și-a umplut prea tare stomacul... Numai când boala a izbucnit cu o violență
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era vorba doar de faptul că duceam o viață dezordonată. Nici gândurile mele nu erau cu nimic mai bune. Mi se părea că eram mereu la limită, că nu eram la înălțimea așteptărilor. înțelegi? Am clătinat prudent din cap. Mă complăceam în relații nepotrivite cu oameni nepotriviți. Nu-mi mai păsa de nimeni altcineva cu excepția mea. Și nici de mine nu-mi mai păsa prea tare. Mă întrebam neliniștită la ce fel de relații făcea aluzie. — Am recurs la droguri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke mă ierta întotdeauna, dar cu toate astea eram extrem de deprimată. De ce nu trăsesem două grame, în loc de o singură linie? După ce am luat câteva pastile de Valium, tristețea mi s-a risipit și m-am simțit ca și cum m-aș fi complăcut într-o stare caldă, dar confuză. Duminică seara am stat acasă. Ne-am cuibărit pe canapea și ne-am uitat la o casetă. Din senin, în fața ochilor mi-a apărut o fantezie încântătoare: eu inhalând o linie lungă și minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecut prin minte să mă ridic și să plec fără să-i fi adresat un singur cuvânt. M-am răz-gîndit însă ― venisem doar să rezolv o problemă de viață și moarte, nicidecum să adopt atitudini livrești.) Mihaela, văzând că mă complac în tăcere ca într-un nou mod de comportare al cărui sens nu-l înțelegea, nu socoti potrivit să deschidă ea cea dintâi vorba și s-apucă să răsfoiască o carte părând că mă ignorează. Mi-am făcut de lucru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Acest european căruia America nu-i place "din principiu " e enervat că America înhață toate premiile Nobel și bombăne că americanii sunt " cam fără stil" și "prea siguri de ei". Deși spune, uneori, lucruri interesante despre "McDonaldizarea Europei", el se complace într-un stupid șovinism european, uitând că singura revoluție fără monștri este revoluția americană și că ambele coșmare din secolul nostru, fascismul și comunismul, și-au avut "producătorii" între Rin și Urali. Probabil, America e unicul loc unde europenii pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Poate că forța Americii stă într-o sinteză ciudată, Americanul, am notat undeva, e un barbar supercivilizat. Are vitalitatea barbarului neobosit de istorie și priceperea de a nu se pierde în subtilități. El rezolvă simplu încurcăturile filosofiei în care se complace Europa. Ceea ce e util e bun! Ceea ce eprofitabil e și mai bun! Într-o asemenea lume, dacă nu te-ai născut în ea și n-ai înzestrarea naturală necesară, e bine să sosești tânăr, ca să fii mai puțin rigid. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau nu le voi mai găsi interesante. Acum întîrzii mereu asupra lor, nu pot degaja nimic din mulțimea lor, și nu fac decât să-mi măresc suferința. Oricine mi-ar putea spune remediul: Evită, gîndește-te la altceva!" Și totuși, mă complac în aceste analize. Care va fi părerea mea generală asupra Irinei mai tîrziu? Depinde de atâtea lucruri... De voi fi nenorocit, voi găsi că nu mi-am cunoscut odinioară fericirea. Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]