1,332 matches
-
Meridiane, București, 1980, pag. 83, 84, 123; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 70, 71, 209 „Constantin Enăchescu din Bârlad s-a impus totuși prin curajul cu care abordează suprafețe de mari dimensiuni, bine susținute compozițional și deosebit de expresive în desfășurările de planuri și de mișcări ale personajelor (Ștefan Vodă la Podul Înalt, Insurecția marinarilor la 23 august 1944). Uimitor este și dozajul ritmat al culorii, alternanța roșurilor cărămizii și al griurilor ce par să indice
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu postimpresionismul, cu lecturile studenției. Dar nimic, sub aspectul citatelor imagistice, nu îndreptățește referiri la unul sau la altul din prestigiile artei franceze sau românești de la începutul veacului. În pofida acestei evidențe, I. Gh. Grigorescu dezvolta cu originalitate calități paralele. Portretele compoziționale: Toamna, Tocilaru sau Fotoliul galben, demonstrau complexitatea problematicii fenomenului, căci imaginea se alcătuia direct dintr-o investigație în actualitate, în modernitate, în patosul deschis și sincer cu care artistul își implica opera în viața de toate zilele.”( Vasile Savonea - Arta
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Pictură naivă - Naive Malerei, Ed. Colorprint, Reșița, 2004; coautoare alături de Viorica Farkaș la volumul Culorile lumini, Ed. Pim, Iași, 2009. „Expresivitatea sa cromatică ține de recuperarea povestirii, în cheia naivă și de parcursul unui traseu de la proiecție ideatică la ansamblu compozițional, printr-o asemenea inteligență a echilibrelor culorii și un demers caracterologic al personajului abordat. Picturile sale comunică, în relație cu universul cotidian, transpus in tematici de abilitare a ironiei sub semnul generozității culorii.” (Ionel Bota) „...Doina Hlinka un corespondent artistic
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Ed. ProPlumb, Bacău, 2008. „... Seria de ilustrații - desene în tuș - la Miorița, sunt poate într- adevăr o primă performanță în activitatea sa. Pozitiv influențat de contactele cu arta cultă, el realizează un desen de autentică acuratețe și sensibilitate, cu soluții compoziționale bine găsite. Fără să se îndepărteze de o interpretare candidă a textului, el nu mai cucerește numai prin ingenuitate, ci și prin calități plastice incontestabile ale discursului său”. (Muzeograf, Doina Bujor, 1978 Expoziția personală - Nica Petre) Pîrva Ioan 1922 Pictor
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
roman din literatura noastră națională mai bine realizat artistic, Manoil este o operă epistolară, sentimentală, care se înscrie în descendența Noii Eloise (Jean Jacques Rousseau), a Suferințelor tînăruiui Werther (Goethe) sau a romanelor Doamnei de Staël.Manoil pătimește sub aspectul compozițional și al creării personajelor, dispunând de o intrigă erotică naivă și convențională, personaje în alb-negru.În schimb, reține atenția prin atmosfera bogată, interesantă prin aspecte din existența boierimii acelei epoci, mediul aristrocratic bucureștean viciat, referiri la viața țărănimii asuprite, la
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
inregistrează noi încercări de roman ca Omul muntelui (Doamna L.), Radu Buzescu (I.Dumitrescu), Bucur, istoria fundării Bucureștilor (Al.Pelimon).Anii următori se remarcă prin publicarea unor serii de romane dintre care, unele suscintă interesul cititorului nu atât prin arta compozițională cât în special, ca documente de epocă. În 1860, Pantazi Ghica publica Un boem român, în 1861, Radu Ionescu edita Don Juanii din București, iar în 1862, apărea Elena de D.Bolintineanu. Ultima creație literară este un roman original, care
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de o ambițiune nemărginită”. Romanul este structurat pe o temă generalumană, aceea a setei de parvenire dobândită prin orice mijloace necinstite. Aspectul realist al vremii zugrăvit în roman se reflectă in antiteza dintre destrămarea boierimii și emanciparea ciocoimii. Ca modalitate compozițională scriitorul Nicolae Filimon utilizează tehnica balzaciană. El acordă prioritate amănuntului revelator în caracterizarea personajelor. Lipsa analizei psihologice este suplinită prin surprinderea aspectelor exterioare, gesturi, mimică, vorbire. Filimon crează scene caracteristice pentru structura eroilor săi. Pronunțatul caracter de frescă socială se
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de perioada interbelică, necesită o cuprindere și dezbatere largă, deschizând drum larg romanului social și de analiză. Pe fondul romanului autohton se grefează aluviuni mai vechi balzaciene, tolstoiene, stendhaliene, zoliste, iar mai recente, proustiene și gidiene, constituindu-se în forme compoziționale de o rară varietate în creațiile marilor romancieri din literatura veacului al XX-lea. Romanul românesc din secolul al XIX-lea n-a excelat prin capodopere. El a trasat scheme tematice și artistice, a exersat specia în vederea dezvoltării ei
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
în special cele ale erosului și posesiunii,care stau sub semnul sângelui. În monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, G.Călinescu evidenția existența unei subtile dozări a duratei în sugerarea desfășurării mișcării țărănești. Tot în legătură cu arta compozițională a scriitorului se remarcă mijloacele noi, absolut adecvate din Ion, unde acțiunea se dezvoltă gradat, în „respirații” epice egale, pe când în Răscoala încetineala, calmul din partea întâi a cărții e urmată de o explozie pentru a se reveni în final
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
să-și reprezinte cu precizie valoarea divină în trei moduri: prin vestigium (orice tip de viziune asupra Creației), prin imaginea propriu-zisă și prin similitudine sau imaginea intuitivă (Durand, Aventurile imaginii 136). "Doctrina" franciscană a impulsionat rapid și decisiv numeroasele scheme compoziționale de Imitatio Christi, precum și răspândirea cultului sfinților călugări, aflați într-o adevărată competiție a "legendelor aurite", precum și estetica iconografică a creștinismului occidental, dezvoltată în paralel cu estetica și cu exaltarea icoanei în biserica orientului ortodox. În pictura murală de la Assisi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
evidențială (aparentă), pe care le reprezentăm în termenii teoriei cognitive a prototipului, separând membrii prototipici de membrii periferici. Introducând conceptul de gol lexical, arătăm că paradigma verbelor de percepție din limba română este incompletă în comparație cu alte limbi și prezentăm mijloacele compoziționale prin care sunt acoperite golurile lexicale în limba română. În al doilea capitol, Semantica internă a verbelor de percepție, semnalăm, pe baza unor distincții din bibliografie, importanța trăsăturilor temporal-aspectuale în descrierea structurii interne a verbelor de percepție. Folosind tipologia aspectuală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în engleză, prin includerea în comparație doar a lexemelor prototipice, se observă asimetria dintre realizarea lexicală a unor concepte comune în limbi diferite. Paradigma lexicală a verbelor de percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin structuri cu verbul a avea sau cu verbul senzorial neutru a simți și nominalul abstract care trimite la proprietatea perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintactice variate la care participă arată că delimitările făcute trebuie nuanțate în funcție de mai mulți factori. Nu se poate vorbi, de fapt, de un caracter aspectual inerent al verbelor de percepție: aspectul nu este o proprietate lexicală, ci este o proprietate compozițională, interpretată la nivelul GV din care fac parte verbele de percepție 45: (25) Deodată am văzut o lumină puternică. (eveniment instantaneu) (26) Văd că el este cel mai bun din clasă. (proces mental > stare) 3.4.2. Trăsături semantice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
semantica lor. În final, am arătat că paradigma verbelor de percepție din română este incompletă. Pentru evidențierea golurilor lexicale, am ales să facem comparația cu engleza, care "dispune" de o paradigmă completă a clasei verbelor de percepție. Am identificat mijloacele compoziționale de "acoperire" a golurilor lexicale și am semnalat disponibilitatea unor verbe de a trece din clasa nonintențională spre clasa intențională, printr-o recategorizare semantică. În capitolul al doilea ne-am propus să identificăm și să analizăm proprietățile temporal-aspectuale ale verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ontologică trebuie să stabilească și să explice existența operei de artă ca existență individuală auto-suficientă. Prin urmare, ontologia are ca obiect de studiu entitatea ce face posibilă existența operei de artă și propune o analiză axiologică a relațiilor dintre elementele compoziționale operei. Acest proces este posibil datorită unei structuri logice de funcționare a elementelor operei. Astfel, prin intermediul reprezentării comune opera de artă este un existent dedublat: pe de o parte, e un existent dependent de conștiința subiectivă sau colectivă ca reprezentare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a operei deoarece la nivelul ontic opera prezintă o bază reală. Pentru a arăta procesul de aducere în existență a operei de artă, precum și natura obiectului ce precede opera de artă, trebuie să evidențiem factorii de care opera depinde, elementele compoziționale ale operei și modul lor de relaționare. Determinările ontologice ale operei plecă de la ideea de creație și artist. Adusă în existență opera de artă devine un obiect auto-suficient ce prezintă o unitate supusă schematizării. Datorită naturii sale cumulative opera prezintă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologică. Facem acest lucru pentru a diferenția modul relațional al elementelor constituente operei, fără a elimina din cadrul arhitectonicii artei vizuale prezența și modul distinctiv de funcționare a straturilor ontologice. Ce dorim să evidențiem este următorul lucru: în cadrul artelor vizuale elementele compoziționale au o libertate de manifestare mai mare decât în cadrul operei scrise. Capitolul I Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general. Transformarea obiectului și jocul liber al operei de artă Natura pune la dispoziție un spațiu și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiu, ca obiect prezent opera poate avea diferite aparențe și se poate afla în diferite stări relaționale. Capitolul I Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Înțelegerea operei literare presupune înțelegerea proprietăților ce constituie literalitatea, deci compoziția lingvistică împreună cu narativitatea compozițională și dimensiunea sa estetică. Definirea calităților literare presupune înțelegerea compoziției artistice - a creației - unui text literar, iar acestea sunt condiții necesare și suficiente pentru orice discurs literar. Prin investigația ontologică se identifică noțiunea de limbaj ca element principal și definitoriu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o natură sensibilă deschisă simțurilor și o structură interioară ce-l transformă într-o operă de artă specifică. În cazul operei de artă, termenul de "literatură" desemnează orice formă scrisă cu anumite calități specifice. Totodată, literatura prezintă diferențe lingvistice și compoziționale ce duc la apariția ei sub diferite forme, fiind definită prin intermediul unor concepte diferite 4. Recunoașterea diferitelor tipuri de literatură ține de compoziția și forma textului, dar și de modul lor de manifestare și apariție. Pentru că arta și literatura sunt
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ideea de strata. În altă ordine de idei, dubla apariție existențială a obiectului literar este supusă la o serie de straturi reducționiste ontologic. Anumite calități sau entități ale obiectului, diferite în aplicație sau interpretare, reprezintă, prin activitatea sintetică, entități autonome compoziționale ale obiectului literar. Spațiile ontologice redate prin entitățile obiectului forțează ontologia să redea o structură obiectului literar suficientă să ofere dovezi epistemologice în demonstrarea existenței și funcționalității ei. Fiecare strat funcționează ca un element individual ce joacă un rol în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului scris sau vorbit, devine un constituent
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Faptul că opera literară poate fi supusă extincției și schimbărilor înseamnă că ea are la bază un obiect real, fără a nega posibilitatea existenței romanului Ulise ca obiect ideal. Realitatea obiectului literar este explicată de Ingarden plecând de la părțile sale compoziționale, "o propoziție nu e nimic real; cum este observat în mod frecvent, este presupus să fie un sens ideal specific (Sinn) survenit în urrma unei adunături de înțelesuri ideale (Bedeutungen) care, împreună, construisc un tot, sui generis"13. Istoricitatea și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginea originară, contribuie la definirea operei literare. Dar calitățile individuale ale operei literare funcționează independent de orice constituție exterioară ei. Astfel, orice experiență subiectivă transpusă în narativitatea literară devine constituentă operei, și nu subiectului. În momentul apariției operei, calitățile sale compoziționale devin unice și identificabile cu propriile valori. Apariția operei literare simbolizează ruperea de lumea subiectivă și devenirea sa un obiect unic și autonom. Lumea autorului și lumea operei devin două individualități diferite prin lansarea operei literare în viața cotidiană. Din
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de vedere, opera literară se prezintă ca un obiect ontic autonom. Totodată, atributele sau experiențele lectorului nu pot fi interpretate ca aparținând structurii operei. Însă, experiența estetică duce la determinarea naturii obiectului artistic în obiect estetic, fără a afecta structura compozițională interioară operei. Extensia fenomenologică a operei ține de natura duală prezență-aparență, ce implică autorul în desăvârșirea operei ca produs artistic. Aceasta nu duce la modificarea calităților operei, ci doar la expresivitatea lor pe plan emoțional. De aceea compoziția ontologică nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
posibilitatea stratificării obiectului de artă. Stratul este definit de o dublă acțiune, contribuie la concretizarea operei și se află în relație cu alte straturi. Dubla funcție a stratului duce la înțelegerea lor ca individualități particulare ce au loc în totalitatea compozițională a operei fără să afecteze unitatea sa fenomenală. Prin urmare, în mod particular, straturile pot fi caracterizate de un set de proprietăți specifice ce contribuie la formarea unor calități specifice esteticii. Astfel, unitatea calității de valoare estetică este constituită prin intermediul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]