833 matches
-
înțeleasă dacă luăm în considerare faptul că, fiind membri ai Organizației Revoluționare Dobrogene din Interior, comitagiii, de origine bulgară, acționau împotriva românilor din Cadrilater, având cele mai strânse legături cu Partidul Comunist din Bulgaria, cu Federația Comunistă Balcanică, cu Internaționala Comunistă și, deci, cu U.R.S.S683. Deși se ferea să-i indice explicit pe autorii morali ai incidentului, Constantin Hențescu viza statul sovietic și componenta antinațională a ideologiei comuniste, promovată de acesta. Evenimentul era potențat și de faptul că, urmare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
puterii, de care vor profita câteva secole mai târziu Rusia și China, anexând teritorii mongole. După revoluția din China (1911), mongolii de aici și-au dobândit independența. Republica Mongolă, proclamată cu sprijinul Rusiei Sovietice (1921), a fost recunoscută de China Comunistă În 1950731. Mongolii sunt răspândiți pe teritoriul Mongoliei (2,5 milioane), Chinei (5 milioane) și Rusiei (80.000 de kalmaci și 430.000 de buriați)732. Țară eminamente agricolă, după prăbușirea regimurilor comuniste În Europa, lipsită de sprijinul financiar sovietic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de identitate. Traim intr-o lume in care istoria nu se va sfarsi. Bigostismul, ignoranta si lipsa unei vieti guvernate de valori vor promova la nesfarsit noi tragedii, iar istoria nu se va opri . Este valabil si pentru defuncta ideologie comunista. Monstrul hidos al unei utopii prin excelenta este privit cu nostalgie. Mai rau este admirat de noile generatii care nu ezita sa acuze capitalismul de „pacate capitale”. Pe monumentul dedicat lui Marx si Engels din Berlin in 1990 era scris
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
dezrădăcinare, alienarea de uman, înstrăinarea de ființele de cealaltă parte a cortinei de fier îi apasă pe eroii care își fac curaj să se ducă să vadă estul cu ochii lor. Lessing însăși își amintește cum a plecat în Germania comunistă cu al doilea soț și s-a trezit atacată de vechi prieteni ai lui, care acum erau parte dintr-un regim comunist, și care îi acuzau pe amândoi că au venit să se laude cu bunăstarea materială occidentală (al doilea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Adolf Hitler considera că germanii fac parte dintr- o rasă superioară purtătoare a progresului în istoria omenirii; prima țară comunistă a fost Rusia (Uniunea Sovietică). 14) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
izoleze", condamnîndu-l la 25 de ani muncă forțată și deportîndu-l în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A petrecut în "paradisul muncitoresc" șase ani, în tabere de reeducare din Siberia, Kazahstan sau din Munții Urali. În noiembrie 1955 a fost "retrocedat" Ungariei comuniste ale cărei autorități, nemulțumite de rezultatul "reeducării", l-au obligat la o detenție suplimentară, de data aceasta în țară. În aprilie 1956, o dată cu acel prim dezgheț din lagărul comunist, a fost eliberat "condiționat". Revolta anticomunistă din octombrie 1956 avea să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1946 a fost semnată de Palmiro Togliatti, liderul de 51 de ani al Partidului Comunist Italian și ministru al Justiției În guvernul de coaliție de după război. După două decenii petrecute În exil și numeroși ani ca Înalt oficial În Internaționala Comunistă, Togliatti nu-și făcea iluzii despre ce avea să urmeze după războiul european. Întors de la Moscova În martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității naționale și a democrației parlamentare - spre surprinderea și confuzia multor simpatizanți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-le unor oameni precum mareșalul Tito, Charles de Gaulle sau Konrad Adenauer să le ofere compatrioților o imagine de sine plauzibilă și chiar onorabilă. În materie de tradiții inventate, până și Germania de Est revendica o origine nobilă: faimoasa „revoltă” comunistă de la Buchenwald din aprilie 1945, În mare parte fictivă. Aceste povești permiteau țărilor care Înduraseră pasiv războiul, ca Olanda, să uite nenumăratele compromisuri, iar celor unde activismul se dovedise a fi Îndreptat În direcție greșită, precum Croația, să Înece amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singura corectă și adevărată din lume, teoria legală sovietică, și să se prevaleze permanent de precedentul din practica legală sovietică... Lupta de clasă, mereu mai ascuțită, e o necesitate absolută În ziua de azi. Vocabularul marțial atât de drag retoricii comuniste reflecta această stare de conflict permanent. Metaforele militare abundau: lupta de clasă impunea alianțe, colaborări cu masele, mișcări eluzive și atacuri frontale. Afirmația lui Stalin că lupta de clasă se ascuțea pe măsură ce socialismul se apropia a fost invocată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și vecina ei comunistă era complicată de existența, În Italia, a celui mai mare partid comunist din afara blocului sovietic: 4.350.000 de voturi (19% din total) În 1946, atingând 6.122.000 (23%) În 1953. În același an, Partito Comunista Italiano (PCI) avea 2.145.000 de membri cotizanți. Influența locală a partidului era accentuată de cvasimonopolul puterii În anumite zone (mai ales Emilia-Romagna, În jurul orașului Bologna), de sprijinul oferit de Partito Socialista Italiano (PSI)5 al lui Pietro Nenni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estul Europei au fost dezbătute la Paris cu o intensitate aparte pentru că multe dintre victimele comuniste trăiseră și munciseră În Franța. László Rajk fusese internat În Franța după războiul civil spaniol; Artur London activase În Rezistența franceză, era soțul unei comuniste de frunte din Franța și viitorul socru al alteia; „André Simone” (Otto Katz, altă victimă a procesului Slánský) era familiar cercurilor jurnalistice pariziene unde activase În anii ’30; Traicio Kostov era cunoscut de pe vremea când lucra pentru serviciile secrete bulgare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul său caracteristic, Sartre insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai variate decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari; Formazione Comuniste Combattenti, Unione Comunisti Combattenti, Potere Proletario Armato și multe altele. Dacă această listă trădează dorința disperată a câtorva mii de foști studenți, situați la extremitățile obscure ale mișcării muncitorești, de a-și exagera importanța socială și revoluționară, impactul efortului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urbanizare și cosmopolitism; reveria engleză a unei armonii trecute și viitoare, Ierusalimul pierdut al lui Blake: toate acestea aveau mai multe În comun decât erau dispuși să admită adepții lor. Iar dacă stânga contempla admirativ de zeci de ani „producția” comunistă la Întrecere cu cea occidentală, la Începutul anilor ’70, atât la dreapta, cât și la stânga s-au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
activa În ilegalitate de la 20 de ani. Concomitent au fost legalizate sindicatele și autorizate grevele. La 1 aprilie, Suárez a scos În afara legii Mișcarea Națională pe care o condusese cândva; o săptămână mai târziu, a legalizat Partidul Comunist Spaniol (Partido Comunista de España - PCE), condus de Santiago Carrillo și hotărât deja (spre deosebire de camarazii portughezi) să opereze În limitele tranziției spre democrația parlamentară 13. În iunie 1977 au avut loc alegeri pentru formarea Adunării Constituante, care avea sarcina de a redacta o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunistul german Ernst Thälmann: „Burghezia Își ia În serios obiectivul de a anihila partidul și Întreaga avangardă a clasei muncitoare”14. Acest text a fost scos abia după căderea comunismului. Aceeași versiune a evenimentelor putea fi Întâlnită În toată Europa comunistă. În Polonia nu putea să se conteste ori să se minimalizeze ceea ce se Întâmplase În lagărele de exterminare de la Treblinka, Majdanek sau Sobibor. Dar acestea nu mai existau, fiindcă, Înainte de a fugi din calea Armatei Roșii, germanii au făcut eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
600; mișcarea de independență 594 Belgia; catolici 245; companiile sectorului public 337; comunități lingvistice 648-650; evrei 733-734; harta 647; mișcare separatistă 646-651; motivele supraviețuirii 650; musulmani 676; naționaliști flamanzi 648; naționalizări postbelice 337; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 668; partide comuniste 93; Partidul Creștin Social 245; pedepsirea colaboraționiștilor 55; pillars 245; producția de cărbune 646; prosperitate 650-651; război lingvistic 648; regiunea flamandă 646, 648; regiuni 648; scandalul Dassault-Agusta 681; separatism național 646-651; social-democrați 343-344; Société Nationale d’Investissement 509; valoni 648
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice de dreapta 465-467; istoria politică recentă 465-469; Închisorile pentru comuniști 464; Întoarcerea la democrație 468-469; junta 466; lovitură de stat 466; membră a Comunității Europene (CE) 484; membră În Comunitatea Economică Europeană (CEE) 469; Mișcarea Socialistă Panelenă 468; partide comuniste 464; Partidul Noua Democrație 468; Partidul Solidarității Elene 465; politicile economice după lovitura de stat 466; război civil 46; relațiile cu Turcia 467-469; situația Ciprului 467; situația politică 465-469; terorism 463-464; teroriști comuniști KKE 464; Uniunea de Centru 465; Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din anii ’50) 277-278; Orgreave, ca exemplu de industrie moștenită 702; partide comuniste 297; partide conservatoare 493, 495-502; Partidul Comunist al Marii Britanii (CPGB) 195; Partidul Laburist 76, 344-345, 374, 430, 483, 493-494, 496-497, 500-502; Partidul Național Britanic (PNB) 667, 677; Partidul Social-Democrat 500; Partidul Socialist din Marea Britanie (PSMB) 371; performanța economică În comparație cu Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Papadopoulos, Ghiorghios 466, 468 Papagos, Alexander (mareșal) 465 Papandreou, Andreas 465, 468, 482, 484 Papandreou, Ghiorghios 465; guvern parlamentar 465; tensiuni politice 465 Papon, Maurice 745-746 Parri, Ferrucio 73 Partahov, Krastin 170 Partid țărănesc 131, 170 partide „verzi” 453-454 partide comuniste 86; aparat represiv 168, 186; sprijin electoral 445 partide conservatoare; În Statele Unite 206; sprijin electoral 445-446 partide liberale 131-132 partide socialiste 130-131; Portugalia 472; Spania 476-477, 479-480; sprijin electoral 445 partide troțkiste 371-375 Partidul Comunist Francez (PCF) 201-202 Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Poos, Jacques 616 Popie³uszko, Jerzy 555, 635 Popper, Karl 516 Portugalia; armata 470, 473; colonii africane 471; greve 470-471; guvernare democratică 473; istoria politică recentă 469-474; Legea Reformei Agrare 473; lovitură de stat 471; Mișcarea Forțelor Armate (MFA) 471; partide comuniste 471-473; Partidul Leninist Comunist (PCP) 472; Partidul Socialist 472; pierderea coloniei Goa 470; posesiuni imperiale 259; privatizarea 510; revolta angoleză 470; standardul de viață 469 Poujade, Pierre 268, 448, 678 Poulidor, Raymond 713 Powers, Gary 234 Pozsgay, Imre 559, 575
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
martirilor din închisorile comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești „comunisto democrați”, fără pic de credință, de moralitate, de demnitate; aceste hiene care s au așezat pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vase strălucitoare precum penajul păsărilor, oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance Roumaine, criticul examinează două ateliere care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei singure mâini, a unui singur vis, toate obiectele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adresa mai ales firmelor mici și mijlocii, în Ungaria (și în Cehia) se adresa mai ales marilor companii. În această perioadă inițială, profitând de faptul că nu se afla pe „lista de priorități” a expansiunii capitalului occidental în Europa fostă comunistă, România începe să-și creeze propria clasă de capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997, situația începe însă să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitaliști de mărime mică și medie, construiți în mai puțin de un deceniu de clasa politică românească. În anii care vin, România va fi acoperită de val și va deveni una dintre societățile capitaliste, dar „fără capitaliști” ale Europei foste comuniste. Iar structura socială actuală a societății românești se va reorganiza. Bibliografie Albert, Michel, 1994, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, București. Bichi, C.; Drăgulin, I.; Spiridon, M., 2003, „Sistemul bancar: dinamica reformei, slăbiciuni și provocări”, în L. Croitoru, D. Dăianu (coord
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]