2,296 matches
-
timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică a unei ecleziologii a comunității și colegialității, concretizată de Conciliul Vatican II prin Constituția dogmatică Lumen gentium (21 noiembrie 1964) și Constituția pastorală Gaudium et spes (7 decembrie 1965). Paragraful 76, consacrat "Comunității politice și Bisericii", stipula că refacerea Statului catolic nu mai era un obiectiv pentru Biserică, care din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să pună în aplicare, fără rezerve, doctrina socială a Bisericii și să se înțeleagă pentru a lucra pentru binele comun cu "oamenii care trăiesc în afara oricărei credințe creștine dar care, fiind ghidați de luminile rațiunii, sînt fideli moralei naturale"1. Conciliul Vatican II a continuat această politică. Importanța lui Gaudium et spes (7 decembrie 1965) trebuie subliniată, mai ales cea a paragrafului 76 consacrat "Comunității politice și Bisericii": restaurarea unui Stat catolic nu mai era un scop pentru Biserică și din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lăsase provizoriu deoparte. Succesul catolicismului politic în Elveția. Elveția oferă paradoxul unei serioase pierderi a coeziunii blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică și Partidul Catolic, dar în același timp, un remarcabil succes al catolicismului politic. După război, el era întruchipat de Konservativ Volkspartei der Schweiz care, în 1957, a luat denumirea de Konservativ Christlich-Soziale Volkspartei der Schweiz, și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
socialiștii, cu care a format pînă în 1958 guvernele rooms-rood, asociindu-i pe "roșii și pe catolici"29. Anii șaizeci au adus o ruptură. Punerea în discuție a verzuiling-ului, decompartimentarea societății, slăbirea practicii religioase, transformarea Bisericii din Olanda sub efectul conciliului Vatican II sînt elementele principale. În 1964, 84% dintre catolici votau încă pentru KVP, iar în 1972 mai erau doar 53%. La alegerile legislative din acel an nu a strîns decît 17,8% din voturi, iar guvernul a fost format
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Maritain, care nu fusese tradus în Spania (Humanisme intégral tradus în spaniolă de Mendizábal fusese editat la Santiago de Chile și introdus clandestin în Spania) sau la Mounier, al cărui "Manifest în slujba personalismului" a fost tradus în 1965, în urma conciliului. Revista lui Ruiz Giménez a făcut foarte mult pentru difuzarea în Spania a unei filosofii care se izbea de național-catolicism. Unul din colaboratorii săi, Gregorio Peces Barba, care avea să participe la redactarea Constituției din 1978, a publicat, în 1972
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și pot servi drept bază pentru o nouă acțiune. Însă democrația creștină trebuie să se întrebe care este, astăzi, sensul unei politici de inspirație creștină, al viziunii despre om conform creștinismului. Or, Bisericile s-au îndepărtat de aceasta sub influența Conciliului Vatican II, dar și fiindcă conflictele religioase au dispărut ori s-au atenuat foarte mult; problema învățămîntului este un bun exemplu în acest sens și doar avortul rămîne o piatră de moară importantă. Partidele creștin-democrate sînt contestate nu numai în interiorul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a spune că În Dumnezeu este una sau că sînt trei hypostaseis nu putea decît să Înrăutățească lucrurile 25. În cele din urmă, semnificația cuvîntului hypostasis a fost redusă la prosopon (persona), căreia i-a devenit echivalent, sau aproape echivalent. Conciliul de la Constantinopol (381) avea să declare că Treimea este compusă din „o substanță și trei ipostaze” (Însemnînd „persoane”) - mia ousia, treis hypostaseis; iar Conciliul de la Calcedon (451) avea să declare că Cristos este „o singură (entitate) În două naturi (en
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cuvîntului hypostasis a fost redusă la prosopon (persona), căreia i-a devenit echivalent, sau aproape echivalent. Conciliul de la Constantinopol (381) avea să declare că Treimea este compusă din „o substanță și trei ipostaze” (Însemnînd „persoane”) - mia ousia, treis hypostaseis; iar Conciliul de la Calcedon (451) avea să declare că Cristos este „o singură (entitate) În două naturi (en dyo physeis), unite Într-o singură persoană și ipostază (eis hen prosopon kai mian hypostasin)”. Care erau ipostazele cu care urma să fie identificat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după Învierea lui. Lui Teodot negustorul de piei i-au urmat Teodot bancherul, Asclepiodot și Artemas ori Artemon 39. Un reprezentant mai tîrziu al acestui curent s-ar putea să fi fost Pavel din Samosata, condamnat În anul 268 de Conciliul din Antiohia. Doctrina lui ne este prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ipostaze distincte 47. Teologia alexandrină nu putea tolera explicația din urmă. Un conflict nu mai puțin răsunător decît cel dintre Arie și Atanasie i-a antrenat pe Chiril al Alexandriei și pe Nestorie, patriarhul Constantinopolului. Acest conflict a dus la Conciliul din Efes (431), În care Nestorie a fost condamnat În urma mașinațiunilor lui Chiril. Care erau chestiunile În discuție? Se baza oare cu adevărat această controversă pe simple neînțelegeri verbale (cum a afirmat R.V. Sellers)? Sau era Încă un episod al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
era ceresc 52, trupul lui Cristos a mers la ceruri. Numai un apolinarism susținut putea să rezolve această enigmă, iar Chiril a fost acuzat de Înclinații docetiste ascunse. Cu Eutihie al Constantinopolului problema este din nou ridicată și duce la Conciliul de la Calcedon (451). Cristologia lui Eutihie trece de granița labilă dintre apolinarism și ortodoxie, pe care Chiril al Alexandriei n-o ștersese cu totul. Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul de la Calcedon (451)53. Definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul de la Calcedon (451)53. Definiția calcedoniană a credinței afirmă, „În privința firii omenești” a lui Cristos, că acesta este născut din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos); a fost „arătat nouă În două firi (endyo physesin), neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, despărțit”54
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
10). Origen n-ar fi subscris la folosirea cuvîntului homoousios cu privire la cele trei persoane ale trinității, pur și simplu fiindcă pentru el hypostasis era aproape sinonim cu ousia. Aici Arie nu face decît să-l urmeze pe Origen 65. La Conciliul din Alexandria din 362, un număr dintre episcopii prezenți au optat pentru homoiousious (de substanță similară) În loc de homoousios. Conciliul din 381 de la Constantinopol, sub presiunea teologiei Părinților din Capadochia - Vasile din Cezareea (mort la 372), prietenul său Grigorie din Nazianz
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiindcă pentru el hypostasis era aproape sinonim cu ousia. Aici Arie nu face decît să-l urmeze pe Origen 65. La Conciliul din Alexandria din 362, un număr dintre episcopii prezenți au optat pentru homoiousious (de substanță similară) În loc de homoousios. Conciliul din 381 de la Constantinopol, sub presiunea teologiei Părinților din Capadochia - Vasile din Cezareea (mort la 372), prietenul său Grigorie din Nazianz și fratele său mai mic Grigorie de Nyssa - a repus În drepturi cuvîntul homoousios În lumina explicațiilor date de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-au refugiat În diocezele din Asia și din Pont (Licaonia și Pamfilia). Au fost condamnați, pe la 388, În sinodul din Sideea și anatemizați, În jur de 390, de sinodul din Antiohia Înainte de a mai fi condamnați Încă o dată de Conciliul din Efes (43.1). În a doua jumătate a secolului al V-lea, un anume Lampetius, uns preot creștin pe la 460, Întemeiază mînăstiri mesaliene În munții care despart Cilicia de Isauria. În Siria, mai existau Încă lampețieni pe la 532-534. La
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu marcioniți), după numele unuia dintre conducătorii lor, Marcian, zaraf la Constantinopol pe vremea lui Iustinian și a lui Iustin al II-lea. Sub prigoană, mesalienii din Mesopotamia și-au găsit un refugiu În Persia sasanidă. Denunțați și condamnați de Conciliile din Seleucia-Ctesiphon (486, 576, 585, poate și 596), ei vor fi persecutați În secolul al VII-lea de către Babai cel Mare, inspector al mînăstirilor În perioada dintre 607-628, cînd scaunul patriarhal rămăsese vacant. Aceștia trebuie să fi fost cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau ca un șarpe 50. Sfîntul Duh conferă celor care Îl posedă un calm deplin; prin urmare, mesalienii Își pot Îngădui, În principiu, orice licențe, căci Spiritul nu va fi afectat 51. În cercurile mesaliene condamnate la anul 400 În Conciliul din Sideea, erau În uz scrierile unui călugăr de la sfîrșitul secolului al IV-lea, Simeon din Mesopotamia 52. În 1941, Hermann Dörries a Încercat să demonstreze că scrierile lui Simeon, atribuite lui Macarie cel Mare, erau Într-adevăr mesaliene. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și de magie ridicate Împotriva lui de către un alt episcop spaniol, Itacius din Ossonoba, fuseseră pur și simplu extrase de către acesta din urmă din izvoare ereziologice binecunoscute, fără nici o referire concretă la priscillianism 60. În ciuda condamnării pronunțate de cele două Concilii din Toledo, În 400 și 447, existența unor adepți ai lui Priscillian este atestată și de Consiliul din Braga, la 561. Martiriul Învățătorului lor, pe care Îl știau cu toții nevinovat, Îi Întărise, dîndu-le puterea să reziste mai bine de două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
i se pune capăt În anul 404, prin reconcilierea dintre Teofil și cei patru Lungani. Însă origenismul va mai fi condamnat, În mod repetat și fără drept de apel, În 543 și În 553, la cel de-al V-lea Conciliu ecumenic, unde Evagrie din Pont și Didymus cel orb (maestrul lui Rufin și preferatul de odinioară al lui Ieronim, care Îl numea pe orb „Didymus Văzătorul”), sînt anatemizați. Condamnarea lor a fost repetată În 692 și 787, la cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Pont și Didymus cel orb (maestrul lui Rufin și preferatul de odinioară al lui Ieronim, care Îl numea pe orb „Didymus Văzătorul”), sînt anatemizați. Condamnarea lor a fost repetată În 692 și 787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pe la jumătatea secolului al XII-lea, centrul lor nordic se afla În provincia Champagne, la Mont-Aimé, În zona Vertus 76. Guibert de Nogent a semnalat o erezie asemănătoare catharismului În 1114 În regiunea Soissons 77. În 1167 are loc faimosul „conciliu” cathar ținut la Saint-Félix-du-Lauragais În prezența preotului Nicetas, episcopul bogomil al Constantinopolului, pe care occidentalii Îl numesc papă prin analogie (papas Înseamnă pe grecește nimic altceva decît „preot”). Nicetas Îi confirmă pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
referință la vreun Pavel 23. Payl Înseamnă „murdar”, iar acei payl-i-keank menționați Întîia oară În anul 55524 sînt, pur și simplu, „cei murdari”, sau „cei care duc o viață murdară”25. Sectanții astfel numiți vor fi combătuți mai serios la Conciliul din Dvin, În 719, de către katholikos-ul Ioan din Ojun26, după care numele lor dispare din circulație. Însă N.G. Garsoian crede că payl-i-keank trebuie să fie una și aceeași sectă cu acei mclneut’iun (de la mclne, „murdărie”) condamnați la anul 447
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rafinament intelectual, perfect identificabil În cel al călugărilor bizantini din vremea respectivă. 6. Creștinii din Bosnia Această erezie de proveniență bizantină este atestată pentru prima oară În Bosnia la anul 1199. Însă Încă din 1167 preotul Nicetas/Nichinta, prezent la Conciliul Cathar de la Saint-Félix-du-Lauragais, menționa existența unei biserici cathare dalmate, iar scrierea De haeresi catharorum in Lombardia (datînd din jurul anului 1200) face referință la relațiile nemijlocite dintre comunitățile cathare din Mantova și Vicenza și „Sclavenia” sau „Sclavania”, identificate de Anselm din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mittelalters, J.A. Barth, Leipzig, 1908. Lucrarea lui Eftimie Zigabenos, Panoplia dogmatica, este publicată În PG 130 col. 1289-1322a. 6. Anatemele contra bogomililor sînt incluse În Synodikon-ul ortodox, un ritual anume pentru prima duminică din postul mare, celebrare restabilită de Conciliul de la Constantinopol În 843, la capătul controversei iconoclaste. Ritualul comemorează Încetarea persecuției Împotriva icoanelor și a susținătorilor acestora. Textul din 843 a fost revizuit succesiv de Alexis I Comnenul (Împărat Între 1081-1118), Manuel I Comnenul (Împărat Între 1143-1180) și, din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]