35,112 matches
-
pământ, parc-ar fi de partea teroriștilor. Nu mă grăbesc să anatemizez. Singurele cuvinte ce-ar merita rostite sunt cele biblice: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac (spun)!" Oameni incapabili să distingă între mâna stângă și mâna dreaptă (posed exemple concrete!) își dau filozofic cu părerea despre ce e bine și ce e rău pentru planetă. Precupețe late-n șale și înguste-n frunte pledează avocațial pentru "echitate mondială", dar uită, cu lunile, să-și plătească întreținerea la bloc (posed și
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
bilanț nostalgic, o casetă cu amintiri pare să fie acestă antologie personală, dăruită cititorului cumva la despărțire. Și cum sper să nu fie vorba despre o despărțire reală, poetul Adrian Popescu mai avînd încă multe de spus și multe Umbrii concrete de vizitat, această dulceață pillatiană pare să fie ea însăși parte a unui ritual de seducție care nu se oprește la versuri, ci continuă în paginile de gardă și dincolo de ele: Acum e vremea să-mi fac încet bagajele, nu
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
de-al doilea termen al ecuației. Evident că nu se pot face separații în interiorul textului, totuși lectura de azi, poate oarecum diferită de aceea de ieri, plasează punctele de greutate exact în aceste locuri de ancorare în realul cel mai concret. Atrage atenția în primul rînd tensiunea care se naște din alăturarea de notații diafane, metaforizante și brutalul descrierii aproape medicale a unui infarct: " Era ora potrivită și eram gata de îmbarcare/ ieșisem din palatul roman,/ la capătul Vilei Borghese,/ unde
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
de mirare că Borges o admira enorm. Inventează personajul Plume (Un oarecare Plume), absurd, kafkian tragi-comic în linia eroilor lui Daniil Harms sau se cufundă în miraculosul scrierii chineze (Ideograme în China) desfătându-se cu semnele-lucruri și căutând sau inventând concretul din abstract. Când i se pare că epuizează posibilitățile imaginației naturale, că introspecția devine insuficientă, își stimulează capacitățile mentale cu mescalină (Cunoașterea prin Vârtejuri, Nefericit miracol, Infinitul turbulent). Dar nici drogul nu-i oferă cunoașterea pe care o aștepta, îl
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru, este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci și "evazionismului" insidios, propus pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
identifice sursele unei literaturi tragice, și anume marile mituri ale Antichității, pentru a desface apoi un evantai de personaje surprinzător asamblate. "Vina tragică se definește în raport cu legea morală a eroului de al cărui eșec afirmator luăm act - indiferent de conținutul concret al acestei legi". Discuția despre legea destinului, și întreaga teorie aplicată pe Oedip-rege situează la capătul ei dihotomia între tragic și grotesc, de pildă. Acel trebuia să se întîmple pus pe seama destinului nu este, în fond, un dat implacabil, lucrurile
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
orice ai face, orice ai spune. Nemoianu provoacă, încearcă să stîrnească polemici pe marginea unor probleme de mare interes. Știe cum să depășească tot timpul "țarcul" culturii, să facă dintr-o simplă dezbatere culturală o discuție cu date și răspunsuri concrete. Am inventariat numeroase astfel de mingi ridicate la fileul intelectualului român care, din cîte știu, au cam rămas fără răspuns. în cele ce urmează voi încerca să schițez cîteva caracteristici ale "durității" lui Virgil Nemoianu. Au fost cîteva voci care
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
numeroase reflecții asupra tipului său de jurnal, dealungul anilor. Prima ce se cuvine menționată e datată 24 august 1985 și privește, în fapt, întreaga sa creație: " Plăcerea de a mă transforma în cuvinte scrise. În ele îmi găsesc singurul rost concret. Numai astfel am senzația de a face să rămână din mine ceva." (p. 629). Jurnalul constituie - alături de poezia și critica sa - un ansamblu considerabil de cuvinte scrise în care el se va fi transformat, cu speranța de a-și pereniza
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
n-ar fi fost aceea de lichidare publică a adversarilor. Nu gîndești (sau nu te exprimi) ca mine? Dispari. Aici este un punct nodal al problemei. După 1989 tocmai acest transfer al conflictului din domeniul ideilor în acela al acțiunii concrete a fost de vină pentru polarizarea intelectualilor. Sindromul mineresc a plutit mereu în aerul primei jumătăți a deceniului zece. Nu faptul că unii erau pro și alții contra a fost esențial în ruperea în două a intelectualității românești postcomuniste, ci
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
profesorului său - și îl accepta, de vreme ce-i solicita o prefață - cu condiția să rămînă metafizic, o idee, adică, dar se revolta de îndată ce, în virtutea ideii cu pricina, el era trimis, ca evreu, să curețe zăpada. Punițiunea respectivă, rod al unei discriminări concrete, n-o mai putea suporta. Și pe drept cuvînt. îi împărtășim uluirea cînd aude, din gura prietenului său cel mai bun, că, în definitiv, ce mare lucru e să dai, acolo, cîteva lopeți. E mare lucru și e de mirare
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
incognoscibil, Kant afirma că intelectul refuză a mai tenta o adecvare la lucruri, conform tezei lui John Locke, că el ne este oferit doar prin modificările pe care le vădește sensibilitatea noastră. Intelectul cunoaște exclusiv propriile sale reprezentări despre lumea concretă, categoriile care nu reprezintă nici un obiect și schemele transcendentale, care nu sînt cuprinse în fenomene. Deoarece asupra semnificatelor transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
K. nu face excepție și, în funcție de nație, pune, cu o ușurință de invidiat, etichete drumeților cu care se întâlnește. Impresiile din Țările Române converg către realizarea unui "portret-robot" al valahului: atent să noteze trasee, nume de localități și alte detalii, concrete și insignifiante, Kunisch pomenește rareori numele vreunei persoane întâlnite. Și totuși, portretul stereotip al valahului rămâne destul de vag, identificabil - în ciuda unor nuanțări - cu cel al balcanicului stereotip: prietenos, om de treabă, voios, amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
deșertăciune și de melancolie vanitoasă, tabletele lui Constantin Țoiu doar astfel își găsesc adevăratul loc. Și poate și adevăratul cititor. Titlul volumului de-acum, poate șocant, cum spune autorul în prefață, n-are a face prea mult cu vreo geografie concretă, nici cu nostalgii estice de coloratură ideologică, nici măcar nu vrea să indice cu orice preț afinități culturale rusești, deși nici nu le neagă. în aceeași prefață, autorul amintește cîteva mari titluri din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
matale, dacă ai o dorință, zi-i, și mă execut pe loc." Toate, se spune deschis, sînt doar creații, autorul le și apostrofează ca atare, pînă cînd acestea se revoltă, Beroreu mai ales ținînd cu orice preț la statutul său concret, demonstrat prin efecte. Prima și ultima secțiune din volum au în comun acest fel de punere în dialog, de joc cu personaje inventate la puterea a doua. în prima parte dialogurile sînt oarecum filosofice, Sache fiind om cu carte și
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
face un bilanț, documentat pînă în cele mai mici detalii, Ministerului Culturii. Un bilanț din care reiese că "a trecut mai bine de jumătate din primul an avut la dispoziție de Răzvan Theodorescu în fruntea acestui minister și singura acțiune concretă ce poate fi trecută "în contul" actualului Minister al Culturii și Cultelor este pedeserizarea instituției. Culmea e că nici măcar aceasta nu poate fi caracterizată ca eficientă, ca în alte domenii. Să te chinui de aproape șapte luni să înlocuiești directorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
decît simple poligoane pe care ne putem exersa în văzul lumii vocația eșecului. Dacă pentru argumentarea majoră a acestei realități și pentru demonstrarea principiului ne putem sprijini copios pe fapte și pe evenimente din istoria mare, pentru a înțelege mecanismul concret al unor asemenea întîmplări este suficient să aruncăm o privire ceva mai zglobie în jurul nostru. Cum cineva a îndrăznit să tulbure tihna somnolentă a unui anumit loc, așa cum s-a întîmplat cu regretatul Ștefan Drăghici la Călărași, de a cărui
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetățenii aparținînd de aceeași "provincie de sud-est": Domnul Inefabil). Mai precis, interesul scriitorului s-ar îndrepta nu către ceea ce violează regulile concretului, ci spre "partea nevăzută a lucrurilor întîmplate", cu o formulare a aceluiași personaj. Monica Spiridon propune o interpretare care pleacă de la ideea că repetiția, succesiunea de instanțe repetitive avînd la bază un original prestigios reprezintă regula de constituire și modul
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să păstrăm vocabularul - inefabil, inaccesibil simțului comun. Confesiunile nu sînt, deci, privite ca exercițiu literar - accentul cade strict pe conținut. Stilul nepretențios, evocarea aproape strict narativă ne plimbă prin Bucureștiul și prin România din ultimii ani dinaintea
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
mare diversitate a trăsăturilor fizionomice. Din cauza condițiilor istorice specifice în care a evoluat diaspora evreiască, nu există - din punct de vedrere antropologic - un anumit tip dominant de evreu." Autorul nu-și face iluzia că asemenea prejudecăți vor dispărea în urma statisticilor concrete, prejudecățile n-au leac, imagologia nu face decît să pună în oglindă un construct și o realitate. Acesta e și umorul unei astfel de întreprinderi, umor pe care Andrei Oișteanu știe să-l exploateze din plin. Realitatea nu poate fi
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
mai apar desigur mulțime, neutru din punct de vedere stilistic, și, din cînd în cînd, sinonimele populare și familiare puzderie și droaie. Cum am mai arătat și în alte rînduri, metaforele sînt periculoase prin riscul de activare a laturii lor concrete, care poate să producă imagini involuntar comice. Un exemplu mai vechi, la limita acceptabilității, mi se pare a fi enunțul despre "valul de prostituate din fostele țări comuniste" (EZ 135, 1992, 5). Stîngăcia sa este însă minoră în comparație cu aceea a
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
de astăzi, o asemenea decizie poate deveni riscantă pentru traiul cotidian. E mai sigur să ai un venit mic în fiecare lună decît nimic sau decît un cîștig substanțial, dar fluctuant. Competiția însă s-ar constitui într-o noțiune palpabilă, concretă, ar fi un vector major care ar impune, cred, calitatea, valoarea, spiritul aventurii, timpul fermecător al repetițiilor în care se respiră în același timp, același aer trepidant, fierbinte al facerii unui spectacol. Din varii motive, artiștii nu mai par dispuși
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
life", New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secțiuni recompun un "traseu misterios", cum își numea Andrei Codrescu propriul său "drum literar", în prefața la antologia de poezie "Alien Candor". Datele concrete păstrate în memorie (copilăria sibiană, decupajele din anii de liceu, participările la cenaclul literar local etc., până la plecarea din România, în 7 octombrie 1965, urmată de episodul șederii în Italia și, apoi, de etapele integrării americane) sunt luate în posesie
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
și săptămânale (care au făcut loc în general cu greu unei știri despre acest eveniment, pentru că învățământul nu reprezintă o prioritate publică). La sfârșitul discuțiilor, participanții au fost onorați de prezența Ministrului Educației și Cercetării, d-na Ecaterina Andronescu. Datele concrete obținute în urma analizării stării învățământului românesc de azi nu se conturează optimist. Cei aproximativ 3% din PIB alocați la noi învățământului reprezintă cam jumătate din media europeană de 6%. Efectivele școlare au scăzut continuu după 1990. în 54% din totalul
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
nu e o chestiune de ambiție politică sau de impact electoral. Ea presupune înainte de orice o filosofie coerentă care însoțește și garantează schimbările. La Forumul de la Sinaia, oameni din toate sectoarele sistemului de învățământ au început discuții bazate pe date concrete venite dinspre beneficiarul numărul 1 al reformei, școala românească. A fost doar un început. * Sinteza studiului de impact în format electronic poate fi accesată pe site-ul CNC: http//:cnc.ise.ro.
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]