5,238 matches
-
Mosca-Pareto” așa cum o face Albertoni (1987, p. 156), inspirându-se din lucrările lui Field și Higley. „Formula politică” în concepția lui Gaetano Mosca Noua metodă a Studiilor științelor politice tinde tocmai să concentreze atenția gânditorilor asupra formării și organizării clasei conducătoare pe care în Italia o numim, de regulă, „clasa politică conducătoare” (classe politica). [...] Unul dintre primele rezultate ale noii metode a fost noțiunea pe care, începând cu 1884, am numit-o formulă politică. Înțelegem prin ea faptul că, în toate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lucrările lui Field și Higley. „Formula politică” în concepția lui Gaetano Mosca Noua metodă a Studiilor științelor politice tinde tocmai să concentreze atenția gânditorilor asupra formării și organizării clasei conducătoare pe care în Italia o numim, de regulă, „clasa politică conducătoare” (classe politica). [...] Unul dintre primele rezultate ale noii metode a fost noțiunea pe care, începând cu 1884, am numit-o formulă politică. Înțelegem prin ea faptul că, în toate țările ajunse la un grad fie și mediocru de cultură, clasa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
classe politica). [...] Unul dintre primele rezultate ale noii metode a fost noțiunea pe care, începând cu 1884, am numit-o formulă politică. Înțelegem prin ea faptul că, în toate țările ajunse la un grad fie și mediocru de cultură, clasa conducătoare își justifică puterea fundamentând-o pe o credință sau pe un sentiment care, în acea epocă și pentru un anumit popor, sunt în general acceptate. Aceste sentimente pot fi, după caz, voința presupusă a poporului sau aceea a lui Dumnezeu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care fac parte din el. De aceea, când o formulă politică este într-un fel depășită, când credința în principiile pe care se sprijină ajunge să fie lipsită de vlagă, este un semn că schimbări importante sunt iminente în clasa conducătoare politică. Marea Revoluție Franceză a izbucnit atunci când majoritatea covârșitoare a francezilor a încetat să mai creadă în monarhia de drept divin; Revoluția Rusă a izbucnit atunci când aproape întreaga intelectualitate și poate majoritatea muncitorilor și a țăranilor ruși au încetat să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
exclusiv rezultatul unei constrângeri materiale. Gaetano Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis l’Antiquité jusqu’à nos jours, traducere în limba franceză, Payot, Paris, 1955, pp. 321-322 (prima ediție în limba italiană: 1936). Elita puterii Gradul de coeziune al elitei conducătoare este o chestiune care a suscitat numeroase discuții. Contrar punctelor de vedere conform cărora elita conducătoare este formată din grupuri diverse neavând nici aceleași interese și nici aceeași scară de valori, Charles Wright Mills a susținut ideea că relațiile de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se sprijină pe poziții instituționale și pe capacități decizionale. Este vorba despre „acele cercuri politice, economice și militare care, într-un ansamblu complex de clanuri încrucișate, își împart deciziile de importanță cel puțin națională” (Mills, 1969, p. 23). Încrucișarea cercurilor conducătoare a devenit posibilă printr-o incontestabilă omogenitate psihosocială. Oricare ar fi sectorul lor de activitate sau domeniul de competențe, indivizii în poziție de conducere au aceeași origine socială și același nivel de educație. A rezultat un stil de viață asemănător
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care a trecut de la postul de șef de stat-major al armatei la președinția prestigioasei Universități Columbia (New York) și, de acolo, la funcția supremă în stat (Putnam, 1976, p. 110). S-a observat că „suprapunerea secvențială” favorizează înțelegerea între membrii clasei conducătoare. Preocuparea anumitor membri ai elitei guvernamentale de a răspunde dorințelor elitei afacerilor poate fi stimulată de perspectiva unei retrageri ce va fi răsplătită cu un post confortabil în lumea întreprinderilor. Acest fenomen, familiar pentru observatorii americani ai Pentagonului, a fost
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
stare „să reziste presiunii istorice a comerțului și a industriei (ibidem, pp. 16-17). Alți teoreticieni pun mai mult în evidență autonomia politicului. Astfel, Alain Touraine se arată critic la adresa noțiunii de elită a puterii, în care el vede „fuziunea clasei conducătoare cu cea a responsabililor politici”. O asemenea fuziune, admisă de teoria marxistă clasică, i se pare imposibilă prin „instituționalizarea conflictelor sociale” care confirmă autonomia jocului politic (Touraine, 1973, pp. 247-254). El consideră, fără îndoială, că „orice decizie politică este predeterminată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în rândul membrilor elitei decât pentru restul populației. Din câte se pare, acest fapt se datorează, în mare măsură, nivelului de educație. Dar adeziunea la sistem depinde la membrii elitei și de recompensele oferite de sistem. În general, membrii elitei conducătoare acceptă „regula jocului” fără reticențe, dat fiind că, în principal, este vorba despre „jocul lor” (Parry, 1969, p. 91). Totuși, adeziunea la procedurile stabilite nu împiedică manifestarea dezacordului asupra fondului. În termeni de preferințe politice, elitele occidentale sunt, în general
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
membrii elitei, atunci când societățile sunt divizate în tabere antagoniste, să se străduiască să găsească soluții de compromis acceptabile pentru părțile aflate în litigiu. În acest caz, asistăm la un proces de coalescență sau de fuziune a diferitelor segmente ale elitei conducătoare. Mult timp divizate de la vârful până la baza piramidei sociale în familii ideologice sau religioase după principiul „stâlpilor” (zuilen), Țările de Jos au putut, în felul acesta, să mențină un climat de pace în rândul populației, grație formulelor de coexistență care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nivel național ai celor două mari partide au reușit să pună la punct regulile unui sistem clientelar foarte minuțios și au impus un fel de „cartel al elitelor” (Putnam, 1976, p. 119). Așadar, în general, la nivelurile superioare ale elitei conducătoare poate fi observată cea mai mare tendință spre compromisul politic. Giuseppe Di Palma o prezintă ca fiind chiar „o lege sociologică generală” și sugerează căă Ărolul organizațional al acestor persoane este că tinde să le confrunte cu interesele diferitelor grupuri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să fie dotate cu elite politice care nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele apărute în alte regimuri. S-a specificat totuși faptul că rivalitatea dintre categoriile conducătoare comportă riscul permanent al „dezintegrării consensului social”. Competiția elitelor conducătoare poate că oferă garanții cetățeanului, dar nu-i dă nici impresia că poate influența cursul evenimentelor, nici măcar un sentiment de libertate. De aceea, anumiți comentatori apreciază că definiția democrației propusă de Schumpeter este prea minimalistă. Pentru Peter Bachrach, această reducere
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a intereselor bazei politice din care s-au format (ibidem, pp. 236-237). Totuși, ea reprezintă un câștig pentru democrație. CAPITOLUL 3 ELITELE CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei populației
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu de către Émile Durkheim în Le Socialisme și căruia Pierre-Jean Simon (1991, pp. 191-206) i-a consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la începutul secolului al XIX-lea constituie un conglomerat de categorii parazitare lipsite de orice spirit de întreprinzător. Este vorba despre pături sociale în situație de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care au ele pretenții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în tendințele demografice: numărul de copii dintr-o familie este limitat astfel încât să se păstreze un maximum de resurse pentru consum. Dar și unele activități de petrecere a timpului liber orientate către diferențiere au tot o funcție de integrare a elitei conducătoare. Așa cum arăta Charles Wright Mills în prefața scrisă de el pentru cartea lui Veblen, „ele constituie o modalitate de a asigura coordonarea deciziilor între diferitele elemente și segmente ale clasei superioare” (Mills, în Veblen, 1953, p. XVI). De altfel, acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasă” tehno-birocratică Pentru teoreticienii elitelor, prezența unei anumite caracteristici (dinamism, simțul organizării, voința de putere, credința într-o ordine a valorilor) este cea care certifică vocația unui grup sau a unei categorii sociale de a accede la statutul de clasă conducătoare. În tot cursul secolului al XIX-lea, această clasă conducătoare părea să poată fi recrutată din rândul notabilitățiilor epocii. Desigur, funcționarea statului modern antrenează un proces de birocratizare ce pare să meargă mână în mână cu stabilizarea unei puteri de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
simțul organizării, voința de putere, credința într-o ordine a valorilor) este cea care certifică vocația unui grup sau a unei categorii sociale de a accede la statutul de clasă conducătoare. În tot cursul secolului al XIX-lea, această clasă conducătoare părea să poată fi recrutată din rândul notabilitățiilor epocii. Desigur, funcționarea statului modern antrenează un proces de birocratizare ce pare să meargă mână în mână cu stabilizarea unei puteri de tip legal-rațional. Dar, de obicei, se consideră că formația generală
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lui Milovan Djilas asupra constituirii unei „noi clase” în regimurile de tip sovietic (1957). Burnham îi datorează mult lui Bruno Rizzi, dar probabil nu chiar atât de mult, cât credea Pierre Naville (Naville, 1930). Rizzi anticipa instaurarea unei noi clase conducătoare a cărei motivație principală încetează a mai fi preocuparea pentru profitul capitalist (Rizzi, 1939). În contextul generalizării intervenționismului în materie de economie, Burnham merge mai departe: el nu ezită să afirme că, într-adevăr, o pătură tehno-birocratică este deja la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
complet. Ne aflăm în fața unei teorii a convergenței înainte ca ea să fi fost formulată, dar fără optimismul tehnicist al anilor de după război: în regimurile pluraliste, ca și în statele totalitare, puterea de facto trece în mâinile unei noi clase conducătoare. Burnham păstrează totuși din teoria marxistă ideea că proprietatea asupra mijloacelor de producție este cea care asigură puterea reală (Burnham, 1947, p. 155). De aceea, în opinia sa, managerii îi vor înlocui până la urmă pe birocrații politici, care nu vor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
faptul că, anterior, „ele au servit întotdeauna alte clase”. În opinia sa, apariția acestor grupuri „este legată de constituirea capitalismului organizat și, mai pe larg, de societățile dirijiste și planificatoare” (ibidem, p. 433). Pentru Gurvitch, constituirea grupurilor tehno-birocratice în clase conducătoare „conduce, în capitalismul organizat, la diferite forme de fascism”; de asemenea, aceste grupuri pot căpăta importanță în regimurile „etatiste colectiviste” corespunzând „primei etape a structurii globale comuniste” (ibidem, pp. 433-434). Chestiunea îl preocupă suficient de mult ca să adapteze, în consecință
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În opinia lui Dahl, o altă eroare posibilă constă în a trage concluzii pripite asupra capacității inegale de influență a diferitelor grupuri sociale. Faptul că această capacitate de influență este inegal repartizată nu ne permite să preliminăm existența unei „clase conducătoare”, ce are oricând și în orice privință o capacitate de influență care se exercită întotdeauna în același sens (ibidem). Jocul influențelor și al posibilităților de acțiune poate fi foarte fluctuant. În sfârșit, o a treia eroare ce trebuie evitată constă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de influență și în alte domenii (ibidem, pp. 63-64). Aceste considerente îl împing pe Dahl să se exprime critic la adresa lui Mills, care i se pare că subestimează diversitatea grupurilor influente și că prelimină - imprudent, după părerea lui - existența unei pături conducătoare ce apără o ierarhie de interese unică și ușor de identificat. În opinia sa, capacitatea de influențare a diferitelor grupuri nu poate fi decât o problemă de cercetare empirică. Mai întâi, aceste grupuri trebuie definite cu o precizie chirurgicală. Apoi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asupra unei serii de studii de caz care ne-ar permite stabilirea voinței care a prevalat în fiecare caz în parte. Numai descoperirea unui unghi de atac sistematic, orientând întotdeauna deciziile în sensul acelorași interese, ar sugera existența unei clase conducătoare în măsură să-și impună punctul de vedere asupra tuturor celorlalte. În absența unei asemenea coerențe constatate empiric, trebuie să ne limităm la constatarea existenței unor elite cât se poate de diversificate pentru o societate modernă. Difuzarea inovațiilor O modalitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cea mai probabilă. Totuși, nu putem exclude faptul că „o asemenea schimbare nu poate coexista cu reproducerea și/sau consolidarea dinamicilor sociale anterioare” (ibidem, p. 263). Așa cum notează Bauer, faptele au arătat că trebuie abandonată conceptualizarea simplistă „a unei clase conducătoare structurate de o elită economică recunoscută ca fiind omogenă” și a unei „elite politice care ar apăra sau ar pune în cauză prerogativele deținătorilor puterii economice” (ibidem, p. 269). Conducătorii patronatului, ca și responsabilii politici trebuie (și unii, și alții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de tensiuni între „conservarea” și „transformarea” ordinii sociale. Și de o parte, și de alta, „modernizatorii” se opun „conservatorilor”, pentru că această opoziție se regăsește și în sânul lumii patronale, și în rândul clasei politice (ibidem, pp. 265-266). În 1981-1982, clasa conducătoare părea profund și durabil divizată. Totuși, în spatele unei fațade de înfruntări manicheene, s-au manifestat mișcări în sensuri diferite în fiecare dintre taberele aflate față în față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]