4,535 matches
-
Sámuel (16.III.1913, Ciugudul de Jos, j. Alba), istoric literar, folclorist și bibliograf ungar. Absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj, este profesor de liceu la Năsăud (1940-1944) și la Budapesta (1945-1947); din 1948 - asistent, lector, apoi conferențiar, șef de catedră, profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta. De aici s-a pensionat în 1978, dar a predat până în 1983 istoria literaturii române din secolul al XX-lea. Colaborează cu studii
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
versuri în revistele „Amfiteatru” și „Luceafărul” și debutează editorial cu volumul de versuri Marea transparență (1979; Premiul pentru debut al Editurii Albatros). Între 1982 și 1990, D. practică arhitectură la Romproiect și Proiect București și este, din 1990, asistent, apoi conferențiar la Institutul de Arhitectură. În ianuarie 1990, fondează revista „Arhitext”; publică aici, ca și în „Arhitectură” și „Revista de istorie și teorie literară”, eseuri și critica literară. Arhitect în mai multe agenții de arhitectură și decorațiuni interioare, face un doctorat
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
după terminarea căruia se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvind în 1960. În același an este șef de cabinet la Catedra de literatură română a acestei facultăți, devenind apoi asistent (1961-1970), lector (1970-1975), conferențiar (1975- 1991), profesor (1991-1993). A fost membru în comitetele de redacție ale revistelor „Alma Mater”, „Limba română” (Chișinău), „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, seria literatură (1972 și 1989). A debutat în „Iașul literar” (1958), colaborând apoi cu studii, articole
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
o gazetă a vremii constata că în acea seară Fundația „a cunoscut două ceasuri de patimă socială”. S-au luat măsuri de supraveghere și de intervenție. Simpozionul a fost totuși repetat și apoi susținut în turneu prin țară. Publicul și conferențiarii vor pătrunde cu greu în aulă, escortați de sergenți prin mulțimea doritorilor de bilete și a contestatarilor cuziști sau legionari vociferanți, în dispută cu jandarmii. După agitația astfel provocată, subiectul „Freud”, prezidat de Ion Petrovici, a fost boicotat prin dezinformare
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
până în 1968, când preia direcția Centrului Județean de Îndrumare a Creației Populare. Între 1970 și 1990 este, pe rând, redactor, redactor-șef și director al Editurii Junimea din Iași. În anul 1991 își începe activitatea didactică în învățământul superior, fiind conferențiar și apoi profesor la universitățile din Bacău și Iași. Debutează cu recenzii în „Iașul literar” (1963) și colaborează cu cronici literare, articole și studii în revistele „Cronica”, „România literară”, „Iașul literar”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Orizont” ș. a. Semnează volumele Cărți și
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
secundar la liceele ieșene Internat și Național, luându-și bacalaureatul în 1915. Se înscrie la Facultatea de Drept din același oraș, absolvind-o în 1918, iar doctoratul și-l susține în 1921. Predă la Universitatea din capitala Moldovei, fiind numit conferențiar în 1929 și profesor în 1931. Membru marcant al formațiunilor politice conduse de tatăl său, e prezent în organele de presă ale acestora, mai cu seamă în „Apărarea națională”. Este ministru al Muncii în guvernul condus de O. Goga (1937-1938
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
, Tudor (10.III.1948, Dumeni-Cernăuți), folclorist. După studii universitare de filologie și jurnalism (1965-1970) și studii muzicale urmate, la seral, la Chișinău (1965-1969), C. este, succesiv, conferențiar la Universitatea de Stat din Republica Moldova în cadrul Catedrei de teorie și practică a presei (1970-1977), șeful Secției de folclor și etnografie din Ministerul Culturii (din 1980), director în Ministerul Culturii (din 1980), director al Centrului Național de Creație Populară (din
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
Universitatea de Stat din Republica Moldova în cadrul Catedrei de teorie și practică a presei (1970-1977), șeful Secției de folclor și etnografie din Ministerul Culturii (din 1980), director în Ministerul Culturii (din 1980), director al Centrului Național de Creație Populară (din 1990), conferențiar universitar la Institutul de Arte din Chișinău, cercetător științific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova (din 1999). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999). Face parte din colegiul de redacție al „Revistei
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
profesor de limba franceză și limba și literatura română în București (1973-1983), ulterior lucrează ca redactor la „Scânteia tineretului” (din 1983), fiind, între 1987 și 1989, secretar responsabil de redacție. Director la Editura Ion Creangă (din decembrie 1989), este apoi conferențiar (1990- 1995) și profesor (din 1995) la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. A mai ținut prelegeri la universități din SUA (1991) și Canada (1992). Primele sale lucrări, Izvoare mitice (1980) și Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
Gând românesc”, „Bilete de papagal”, „Epoca”, „Răsăritul” ș.a., folosind și pseudonimele St. Delacâmpina, S.C., St. Lian, Stedecomy, Dionisie Petrovan, Ion Bartolomeu. Debutul editorial îl reprezintă volumul de versuri Tainele lui Moș Crăciun (1926). A condus revistele „Străbunii” și „Athenaeum” (1936-1939). Conferențiar în cadrul Universității Populare a Societății de Radiodifuziune, a fost membru al Societății Scriitorilor Români și membru, alături de Perpessicius, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, în juriul Premiului „Baudelaire”, pentru traduceri, instituit de Ion Pillat. C.-S. se număra, de altfel, printre
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
Câmpina (1927-1928), București (Liceul „Gh. Șincai”, 1928-1929) și Galați (1931-1932) și, după concursul cuvenit, titular, la Sibiu, unde, din 1932, funcționează la Liceul Comercial, iar, din 1937, la Liceul „Gh. Lazăr”. Între anii 1941 și 1947 este asistent și, apoi, conferențiar la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Brașov, iar în timpul refugiului, la Sibiu, la Universitatea refugiată din Cluj. În 1970 conducea biblioteca nou înființatei universități sibiene, căreia îi va dona cele 15 000 de cărți strânse de-a
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
CONSTANTINESCU, Nicolae (5.X.1941, Fierbinți, j. Ilfov), etnolog. Este fiul Floricăi și al lui Alexandru Constantinescu, învățători. După studii universitare de limba și literatura română la Universitatea din București (1958-1963), devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (1995) la Catedra de teoria literaturii și folclor a facultății absolvite, șef al Catedrei de etnologie și folclor (1996). Face studii de specializare la Portland, în SUA (1976- 1977). Obține titlul de doctor în științe filologice al
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
să devină asistent la Catedra de germană a Universității ieșene. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, efectuează mai multe stagii la instituții de învățământ superior din Germania. Concomitent își pregătește doctoratul în domeniul teoriei literaturii, teza fiind susținută în 1988. Conferențiar și șef de catedră (1990), profesor (1995), este totodată coordonator al secției de jurnalistică a Facultății de Litere din Iași și director al Editurii Universității „Al. I. Cuza”. A fost în repetate rânduri profesor-asociat al unor instituții de învățământ superior
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și a predat literatura engleză și teoria literaturii la University of Northern Iowa, la Harvard University, ajungând profesor titular și
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Școala Normală din Arad (1948-1950) și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1956), unde și lucrează ca bibliotecar (1953-1956) și unde va fi asistent, lector și conferențiar la Catedra de istoria și teoria literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977), redactor la Teatrul
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
române, de la cea veche până la cea din deceniul al optulea, accentul principal fiind pus pe popularizarea acesteia (prin recitaluri și lecturi făcute de actori, prin dramatizări), pe conferințele și lecturile unor scriitori însemnați (cu deosebire N. Iorga, apreciat ca decanul conferențiarilor la radio, și T. Arghezi, colaborator statornic), pe scriitorii care au fost nu doar colaboratori, ci și îndrumători ai radioului (L. Rebreanu, V. Voiculescu, V. I. Popa, Horia Furtună, Em. Bucuța). În fine, în Scena undelor, C. relevă contribuția oamenilor
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
colaborator statornic), pe scriitorii care au fost nu doar colaboratori, ci și îndrumători ai radioului (L. Rebreanu, V. Voiculescu, V. I. Popa, Horia Furtună, Em. Bucuța). În fine, în Scena undelor, C. relevă contribuția oamenilor de teatru, a scenariștilor și conferențiarilor, a animatorilor și realizatorilor de emisiuni la evoluția teatrului la microfon. Preocuparea constantă a lui C. pentru Eminescu s-a finalizat în albumul Mihai Eminescu - Un veac de nemurire (I-II, 1990-1991), în care, printre altele, sunt adunate imagini fotografice
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Calende” din Pitești, în 1994 se transferă la Teatrul „Al. Davila” din același oraș, ca secretar literar. În 2000, doctor în filologie al Universității de Vest din Timișoara, cu teza Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, din 2001 este conferențiar la Universitatea din Pitești. A debutat, cu versuri, în ziarul județean „Flamura” (Reșița, 1969). Prima revistă literară în care a publicat poezii este „Orizont” (1970), iar cea dintâi carte e volumul de poeme Obrazul celălalt al Lunii (1982). Colaborează cu
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
îl fac să intre în cinul călugăresc (februarie 1900). După o ucenicie la mănăstirea Cernica, îmbracă haina monahală sub numele de Iosif. E hirotonisit diacon și adus la Mitropolie ca secretar. Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta îl recomandase referent de conferențiar pentru religiile comparate la Școala de ofițeri), traduce lucrarea reverendului francez H.-G. Didon, Isus Hristos. Scoate în 1904, împreună cu V. Demetrius, revista „Linia dreaptă”, unde publică o parte din ciclul, funebru și baudelairian, Agate negre, nuvela Lotar, manifestul poetic Vers
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
abandonează pentru a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1950-1954). Redactor o vreme la revista „Roumanie d’aujourd’hui”, din 1957 își începe și cariera universitară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică: asistent (1960-1964), conferențiar (1964-1970), profesor și decan (1970-1989). În 1964 își susține teza de doctorat, Dramaturgia rusă pe scenele românești până în 1944, la Institutul „Lunacearski” din Moscova. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” ș.a. În 1965 debutează editorial cu o
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le din poemele lui Poe, Mallarmé, Rimbaud, Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu e numai o categorie seacă, didactică, ori paradisul arhaic și naiv al gândirii matematice; dar, dimpotrivă, un model al esențialității și eleganței formulării, un clasicism”. Se consideră un reprezentant al Programului
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
J. von Uexküll. Își ia doctoratul în științe psihologice, la Universitatea din Cluj, cu teza Învățare și inteligență la animale (1934), devenind primul specialist român în psihologie animală și comparată. Funcționează ca preparator la Institutul de Psihologie din Cluj (1932-1938), conferențiar universitar (1943-1946), devenind apoi consilier cultural la Ambasada Română din Moscova (1946-1948), secretar, prim-secretar și președinte al Uniunii Scriitorilor (1949-1965), deputat în Marea Adunare Națională, profesor universitar de psihologie la Facultatea de Filosofie din București (1965-1974). A fost membru
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Nicolae Cartojan, la Universitatea din București. Mai mulți ani va fi profesor de liceu la București, Arad, în anii 1947 și 1948 funcționând și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. În ultima parte a activității sale didactice este lector și conferențiar, șef de catedră la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice (1955-1960), decan al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din București (1962-1963) și prorector al instituției, conferențiar la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Universității din București. Între
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
Universitar „Titu Maiorescu”. În ultima parte a activității sale didactice este lector și conferențiar, șef de catedră la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice (1955-1960), decan al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din București (1962-1963) și prorector al instituției, conferențiar la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Universității din București. Între anii 1950 și 1963, a fost cercetător și șef de secție la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei Române. A înființat și a redactat, împreună cu profesorul
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
timp, ca asistent universitar la Catedra de slavistică. Între 1946 și 1971, a fost colaborator științific, apoi șef al sectorului de folclor al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al RSS Moldovenești, iar între 1971 și 1980, conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Irkuțk (URSS). A fost înmormântat la Chișinău. Începe să publice din 1936, în 1964 susținându-și doctoratul în filologie. Preocuparea centrală a lui B. a constat în depistarea motivelor folclorice românești în opera lui Pușkin
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]