866 matches
-
la tot ce se întâmplă în jur, pentru ca în volumul următor să se identifice cu Don Quijote, fără a cărui nebunie nu suntem oameni adevărați. Fără să fim îndrăgostiți fără cauză, ca și eroul citat, nu putem fi sublimi. Poetul se confesează și cu raportarea la univers; detașarea de lume, indiferența față de propriul eu devin obsesii: Nici un colț, nici o linie frântă/ de care să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-l invit la masă... Câteodată mă bușea plânsul, iar el, plin de tact, prelua controlul conversației. Îmi povestea despre viața lui pe un ton blând, cald, nu mai era bărbatul dur, cu replică tăioasă din sala de judecată. Se confesa cu sinceritate și dialogurile noastre deveneau de la o zi la alta tot mai lungi, tot mai consistente... Ajunseserăm să știm totul unul despre celălalt. Îi aflasem chiar și secretul divorțului nefericit (îi trebuiseră 26 de ani ca să realizeze cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe coasta lui Isus", pe când cel binecuvântat cu revelația mijlocită de O statuie de tanagra este sigur că "zeii vor părăsi tăcuți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ei și, deși au trăit alături de alții, viața lor nu a fost cunoscută de nimeni; ei înșiși nu s-au cunoscut și niciodată n-au simțit iubirea celorlalți; nu s-au destăinuit altuia și nimeni nu li s-a confesat; n-au simțit că se pot sprijini pe cineva și n-au venit în ajutorul nimănui. Tehnica folosită de C. Rogers poate da bune rezultate în cazuri patologice; ea poate reda încrederea unor oameni marcați de eșecuri repetate. În utilizarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ieșit înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului d-tale!" Căpiță se căsătorește după o serie de încercări cu fata lui Holeră-împărat. O voce auctorială se confesează auditoriului: "că așa-i norocul, feții mei, ca și iepurele; unde i-i omului mai greu și mai lehamite de viață, acolo i se arată norocul mai repede..." Iepurele simbolizează ideea vitezei maxime imaginabile. Un motiv foarte vechi și totodată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dejun; Toată noaptea; accidentul cu pădurea din iarna trecută; satul Lespezi; În ograda conacului; Pe drum etc. 9. Secvența care încheie fragmentul surprinde o situație relevantă prin semnificații subterane. Însoțindul pe tânărul Herdelea spre satul Lespezi, Petre Petre i se confesează, deși abia îl cunoaște. Monologul său, redat în stil indirect, este o tânguire, fiindcă țăranul întors în sat, după doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
închiderea în sine. Decalajele față de cifrele oferite de "liniile verzi" și alte child lines este, și în acest caz, un indice important. Ancheta de victimizare are avantajul anonimatului și de multe ori elevii ne mulțumesc pentru că au putut să se confeseze astfel. A treia cauză ține, poate în egală măsură, de o diferență de percepție în chiar definirea faptelor violente: o încăierare în curtea școlii trebuie oare contabilizată printre faptele grave? Banalitatea insultelor și glumele răutăcioase spuse între elevi înseamnă cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem totul la stereotipuri sau „tipuri-ideale”) nu o pot formula decât împreună, întâlnindu-se în comuna lor umanitate, sub semnul adevărului. Eliade pierduse deja multe prilejuri în care se mai putea confesa și optase pentru tăcere, pentru minciuna prin omisiune. Iar împrejurarea că stabilirea sa în străinătate putea fi explicată convenabil prin instalarea comunismului de stat în țara sa natală a servit tuturor supraviețuitorilor dreptei (și extremei drepte) ajunși din Europa de Est în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
învețe, acel sprijin de care avea nevoie în lupta sa cu inepțiile și adversitățile vremii. „Din fericire vă am pe dumneavoastră - spunea el - care sunteți în stare să vă pasionați, după cum m-am pasionat și eu pentru adevărul științific’’ se confesa studenților într-una din lecțiile lui clinice. Printre realizările de excepție a fost și „Tratatul de Fiziologie Medicală” pe care l-a elaborat în trei volume (2080 pagini), scris nu pentru fiziologi, după cum singur mărturisea, ci pentru viitorii medici care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
personaj oarecare;el nu se situează în prim Ț plan; locul acesta revine naratorului sau personajului principal. 2. forma expozitivă proprie genului liric: - se fac confesiuni, de dezvăluie stări sufletești; (!!) verbele comentatorului: „a-și dezvălui”; „a-și exprima”; „a se confesa”; „a se destăinui”, etc. - autorul are o atitudine subiectivă, de regulă, se exprimă pe sine; sentimentele dezvăluite sunt ale sale; deci el se situează în prim Ț planul operei. 3. forma reprezentativă, mimetică (tipică genului dramatic); - acțiunile omenești sunt redate
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
autorul; - adeseori, comentează, în maniera monologului, cele observate, relatate sau constatate în șirul întâmplărilor, faptelor, etc.;uneori, intervenția directă a naratorului evidențiează faptul că el urmărește să stabilească direct (dintr-un motiv anume) legătura cu cititorul;alteori, povestește, comenează, se confesează; în alte situații, naratorul este doar un personajpretext al declanșării fluxului narativ; sau face legătura între episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o manifestare plenară. Placa turnantă spre naționalism pe care s-a angajat regimul comunist matur a dus de la "suprimarea la reafirmarea valorilor naționale" (Verdery, 1991, p. 98). După cum punctează și cercetătoarea americană, "ideia națională" pentru care O. Goga și-a confesat crezul fanatic a fost recuperată și prelucrată ca "simbol suprem" (master symbol). Retorica identitară s-a reconfigurat în jurul ideii de Națiune, aceasta din urmă recâștigându-și locul central pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
responsabil cu întreținerea și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau a se împlini în acest sentiment, așa după cum se confesează, pe tărâm ficțional de data aceasta, prin naratorii lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul lui Boccaccio, personajul său feminin, Fiammetta, este cea care scrie un roman în care își dezvăluie trăirile cele mai ascunse și se confesează cu durere, fiind părăsită de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre și de către femei. Femeia în ipostază de romancier este cu certitudine o dovadă de educație și cultură. Personajul feminin nu mai reprezintă un simplu obiect, o umbră, un accesoriu, ci devine o voce care își face cunoscute trăirile, se confesează, protestează, scrierea sa devine un document psihologic: „citind nu veți găsi basme grecești, împodobite cu nenumărate minciuni, și nici războaie troiene, năclăite de grozăvia sângelui, ci lupte izvorâte din iubire, ațâțate de mulțimea dorințelor” 240 . Tânăra Fiammetta reușește să realizeze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din existența ei o carte deschisă pentru toți cei interesați. Flecară și impulsivă, câștigă simpatia auditoriului prin sinceritatea cu care își face cunoscute nu doar crezurile, ci și defectele. Dezvăluind secretele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere. Este mândră să-și relateze indiscrețiile ce au dat savoare vieții domestice, alături de cei cinci soți, se confesează tuturor, nu doar celor apropiați. Plăcerea pe care o resimte în pălăvrăgeală sau în comunicarea tuturor acestor calomnii, este o dovadă în plus, care o îndreptățește pe Elaine Treharne să o încadreze în tipologia femeii guralive („gossiping woman”)456. Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor, femeile.”600 Firul epic este ramificat: Florio, fiul primului rege al Spaniei, și Biancifiore, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de toți cu suspiciune în urma deciziei luate de tatăl său, o parte din vina lui Calcas căzând și pe umerii ei, este văduvă și nici nu are prieteni apropiați în care să se poată încrede și cărora să se poată confesa. 987 Apud Roberta Milliken, Neither "clere laude" nor "sklaundre": Chaucer's translation of Criseyde, în „Women's Studies”, Jan. 1995, vol. 24, nr. 3, p. 191. (trad. n.) 988 Ibidem. 989 Ibidem, p. 192. 267 Ilustrează, aparent, o donna angelicata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale, vulgare (de exemplu soția hangiului, cel care însoțește călătorii în pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
razele, să-i piară lumina" sau "De-o fi deochiat de lună, pieie-i lumina / întunericu să rămâie."71 Focul este personaj principal, pozitiv sau negativ, și în descântecele altor popoare: de exemplu, pentru vindecarea diferitelor boli, francezii (din Vosgi) se confesează focului "Feu rouge, feu bleu, feu ardent, quel feu que tu puisses être, je te conjure et je te commande..." sau, în Prusia orientală, descântecele "de boală" încep cu formula "rothes Feuer...".72 Pentru "întoarcerea somnului" copilului ei, femeia ia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
femeie cu adevărat fericită: Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV. La respectabila vârstă de treizeci și șapte de ani a dat naștere primului copil, după douăzeci de ani de sterilitate. Acest eveniment era considerat un miracol. Așa cum se confesase uneia dintre prietenele sale, Ana se temuse la un moment dat chiar de anularea căsătoriei sale, fiindcă Papa avea dreptul să desfacă mariajele monarhilor care nu aveau urmași. În eventualitatea unei astfel de decizii, Ana ar fi fost returnată Spaniei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o mulțime de planuri politice. în anii ‘20 ai secolului al XVII-lea existaseră o serie de comentarii despre posibile sarcini ale Reginei, iar Ludovic al XIII-lea se confesase chiar ambasadorului venețian despre patru sarcini pierdute de regină. Însă nu Ana era de vină pentru lipsa unui moștenitor, ci mai degrabă soțului ei, Ludovic al XIII-lea. Regele, rodul căsătoriei dintre Maria de Medici și Henric al IV-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]