1,143 matches
-
implicată în afacerile balcanice și în intrigile politice dintre marile puteri europene. Ca o consecință a politicii sale externe, Rusia a fost târâtă în primul război mondial, în condițiile în care, în interior, imperiul nu era pregătit pentru o asemenea conflagrație. Slăbită în interior de mișcările contestatare și de lipsa unei conduceri eficiente, regimul a eșuat în încercarea de a depăși evenimentele tragice care au dus în cele din urmă la prăbușirea țarismului și a făcut loc unor noi forțe politice
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Războiul de șapte ani (1754 și 1756-1763), (părți ale căror teatre de conflagrație au fost numite și Războiul Pomeranian și Războiul francez și indian ), a implicat atât lupte în Europa, cât și în colonii. Acest război a fost descris de Winston Churchill ca fiind primul război mondial, de vreme ce a fost primul conflict din
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
Cinematografic”", condus de criticul de cinema "D.I.Suchianu". Oficiul pentru început trece la realizarea unui jurnal de actualități periodic și realizarea unor documentare. Se începe și construirea unui studio care se va termina greoi datorită începerii celei de a doua conflagrații mondiale.Astfel O.N.C.-ul realizează documentarul "„Țara Moților”", care primește la Festivalul de la Veneția din 1938 un premiu. Filmul este realizat de regizorul Paul Călinescu, constituind " intrarea documentarului românesc în domeniul artei cinematografice"( A.N.F., a doua). În timpul războiului
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
el nu ar fi putut exista fără catolicism, fără acel concept căruia să i se opună. Scriitorul era convins că în scurt timp Franța și Germania își vor disputa din nou, după Războiul franco-prusac (1870-1871), supremația asupra Europei, într-un conflagrație care va antrena și Rusia și din care ortodoxismul va ieși biruitor. Nu avea cum să anticipeze însă ca În viziunea lui Dostoievski, religia și naționalitatea sunt legate indisolubil, deoarece o națiune se naște prin intermediul unei religii: În romanul "Demonii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
altă parte pentru controlul teritoriilor care corespund în mare în zilele noastre Ucrainei și Belarusului. A fost urmarea operațiunii bolșevice cunoscute ca “Obiectiv-Vistula” pentru ocuparea teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost în urma retragerii de la sfârșitul primei conflagrații mondiale. Józef Piłsudski, șeful de stat al renăscutei Polonii, a considerat că sosise momentul pentru extinderea granițelor țării cât mai departe spre est. Această acțiune ar fi trebuit să fie urmată de crearea unei federații a statelor central și est-europene
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
doilea conflict „Războiul bolșevic” ("Wojna bolszewicka”). Autorii polonezi mai denumesc acest război și „Războiul din 1920” ("Wojna 1920 roku"). Autorii sovietici au folosit denumirea „Războiul împotriva Poloniei Albe” sau, în unele cazuri sau a considerat , pentru ca alții să considere această conflagrație ca parte a "Războiului împotriva intervenției străine" sau a războiului civil. În unele lucrări istorice poloneze se mai folosește și denumirea "Războiul din 1920" (în limba poloneză "Wojna 1920 roku"), în timp ce unii istorici sovietici au folosit denumirea „Războiul împotriva Poloniei
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
străine" sau a războiului civil. În unele lucrări istorice poloneze se mai folosește și denumirea "Războiul din 1920" (în limba poloneză "Wojna 1920 roku"), în timp ce unii istorici sovietici au folosit denumirea „Războiul împotriva Poloniei Albe”, pentru ca alții să considere această conflagrație ca parte a „Războiului împotriva intervenției străine” sau a războiului civil. Documentele rusești ale vremii menționau simplu conflictul drept „Frontul polonez” (Польским фронтом). Există anumite controverse legate de data de început a războiului. Articolul din "Encyclopædia Britannica" folosește perioada de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
mai degrabă din întâmplare, deoarece se pare că nimeni în Rusia Bolșevică sau în Republica Poloneză nu plănuise în mod deliberat declanșarea unui conflict armat. Polonia, a cărei teritoriu fusese unul dintre cele mai importante câmpuri de luptă ale primei conflagrații mondiale, era instabilă din punct de vedere politic. Polonezi câștigaseră după un război costisitor luptele cu Republica Populară a Ucrainei Apusene și era angajată deja în noi conflicte cu Germania (Insurecțiile din Silezia) și cu Cehoslovacia. Rusia revoluționară luptă în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
un nou slogan: «Pregătiți-vă pentru războiul împotriva Poloniei!»". Scopul declarat al Armatei Roșii nu era acela de a cuceri Europa în mod direct, ci acela de a provoca schimbări sociale și revoluții. Generalul Tuhacevski proclama: "Spre vest! Drumul către conflagrația universală trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!". Sovieticii nu s-au așteptat nicodată la o rezistență semnificativă din partea polonezilor. Deși primele încăierări au avut loc în februarie 1919, va lua cam un an ambelor părți până când
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
între cele două tabere. În momentul declanșării Bătăiei de la Varșovia, polonezii se bucurau chiar de un mic avantaj numeric și logistic. Logistica era un capitol la care ambele armate stăteau foarte prost. Cele două armate foloseau echipamente militare rămase din conflagrația mondială sau capturate în timpul luptelor recente. Armata poloneză, de exemplu, folosea tunuri fabricate în cinci țări și puști produse în șase țări, fiecare folosind alt tip de muniție. Sovieticii dispuneau de numeroase depozite militare, părăsite de armatele germane retrase în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
-vă pentru războiul împotriva Poloniei! »” Teoreticianul marxist Nikolai Buharin scria în Pravda că speră ca sovieticii să aibă resursele pentru continuarea campaniei dincolo de Varșovia, „până la Londra și Paris”. Ordinul generalului Tuhacevski de pe 2 iulie 1920 îndemna: „Spre vest! Drumul către conflagrația mondială trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!” și „înainte spre Berlin peste cadravul Poloniei!” Perspectiva victoriei, care părea tot mai aproape, a dus însă și la creșterea intrigilor politice între comandanții sovietici. Lipsa totală de cooperare
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Charles de Gaulle, în acea perioadă consilier militar al Armatei poloneze. El și Władysław Sikorski au fost singurii ofițeri care dată fiind experiența lor din acest război au prevăzut în mod corect modul în care se va desfășura următoarea mare conflagrație. Deși ei nu au reușit în perioada interbelică să își convingă camarazii să se folosească de lecțiile rezultate din războiul polono-sovietic, ei au ajuns la începutul celui de-al Doilea Război Mondial la comanda lor forțelor armate din exil. Războiul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
comanda lor forțelor armate din exil. Războiul polono-sovietic a influențat doctrina militară poloneză, care pentru următorii 20 de ani a pus un accent deosebit pe mobilitatea unităților de elită de cavalerie. În 1943, într-o perioadă în care a doua conflagrație mondială era departe de a se fi încheiat, subiectul granițelor răsăritene ale Poloniei a fost redeschis și a fost dezbătut în timpul Conferinței de la Teheran. Winston Churchill era în favoarea graniței stabilită prin Linia Curzon și nu a celei stabilite prin Tratatul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
ciumă; au fost de asemenea și inundații ocazionale. Cu toate acestea, în ciuda faptului că Doetinchem este numai la 10 km, de frontieră germană, pentru că Olanda nu a fost implicată în primul război mondial, Doetinchem nu a avut de suferit de pe urma conflagrației, singurele activități militare fiind rezumate la detașarea câtorva agenți de frontieră în acea perioadă. Chiar și din timpul celui de al doilea război mondial, inițial, Doetinchem nu a avut mul de suferit, suportând doar o mică forță de ocupație germană
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
a avut loc între 12 ianuarie - 2 februarie 1945 și a fost o operațiune militară încununată de succes a Armatei Roșii pe frontul de răsărit al teatrului de război european în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Armatele sovietice au înaintat prin luptă de pe aliniamentul râului Vistula din Polonia până pe aliniamentul râului Oder, adânc în teritoriul Germaniei, ajungând la numai 70 km de capitala Reichului, Berlin. La începutul Operațiunii Bagration, Frontul I Belarus a reușit să
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
al României l-a trimis pe Alexandru Tzigara - Samurcaș cu împuternicirea de a instala o gardă militară la Muzeul din Sfântu Gheorghe, județul Covasna (Muzeul Național Secuiesc), care să salvaze colectiile ce începuseră a fi descompletate, în imprejurările tulburi ale conflagrației. După retragerea trupelor române, guvernul maghiar i-a trimis suveranului român, pe căi diplomatice, o scrisoare de mulțumire, în care se exprima recunoștința pentru salvarea patrimoniului muzeului, scrisoare ce se păstrează în arhiva Muzeului din Sfântu Gheorghe. La 1 octombrie
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
iar mai apoi ministru al lucrărilor publice (1914-1916) și ministru al instrucțiunii publice. Ca ministru al lucrărilor publice în guvernul Ion I.C. Brătianu, a fost însărcinat, în mod deosebit, cu organizarea serviciului sanitar al armatei române, în preajma intrării României în conflagrația mondială. Partizan al aderării la Antanta, a suscitat supărarea primului ministru care l-a destituit cu prilejul formării coaliției de uniune națională. În 1917, în perioada evacuării guvernului și regelui la Iași, Angelescu a trait pentru scurtă vreme în refugiu
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
structură falimentară s-a convins nu foarte târziu. Printre multe sale lucrări, menționăm romanul "Croitorul din Back", cu date biografice care privesc familia sa și orașul Bacău, precum și volume de reportaje care privesc progromurile din Bucovina și Moldova pe timpul ultimei conflagrații mondiale. A fost căsătorit cu profesoara universitară de la Facultatea de Litere Paula Diaconescu. A fost membru al elitistului și influentului Club de la Roma și a participat la lucrările Federației Mondiale pentru Studiul Viitorului. Înainte de 1989 a primit doar premiile Academiei
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
parte din membrii familiei Reinhardt se ocupau cu confecționarea de mobilier din răchită, alții erau muzicieni. Micuțul Django nu a urmat nici o școală, petrecându-și copilăria alături de părinții săi, în Franța, apoi Italia și Algeria, pentru a evita vicisitudinile primei conflagrații mondiale. După război, familia lui se va stabili în împrejurimile Parisului, mai întâi în zona rău-famată de lângă Porte de Choisy, apoi lângă Porte d'Italie. A luat contact de mic cu muzica, primul instrument fiind vioara. La fel ca majoritatea
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
să cânte noapte de noapte în acest club, devenind grupul favorit al publicului. Alt club din vecinătate a fost salonul artistic R-26, unde Reinhardt și Grapelli erau invitați cu regularitate. Grupul s-a destrămat odată cu izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale. Se găseau în turneu la Londra, atunci când Anglia a declarat război Germaniei. Grapelli a decis să rămână, în timp ce Reinhardt s-a întors în Franța. Aveau să se revadă deabia în 1946. Revenit în Franța, la Toulon, autoritățile militare încearcă
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
sub influența Dr. Haim Weizmann care dorea să obțină o mare donație din partea baronului Rothschild în scopul creării unui institut de cercetare științifică. Jabotinski a încercat să se împotrivească, dar între timp, în 1914 a izbucnit Războiul mondial După izbucnirea conflagrației, Jabotinski a fost trimis, la propunerea sa, ca trimis special al cotidianului liberal moscovit „Russkaia Viedomost” în Europa apuseană, cu sediul la Paris, oraș pe care îl cunoștea prea bine din vizite îndelungi precedente. De îndată cu intrarea în război
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Ultimele bătălii de pe teatrul european de război al celei de-a două conflagrații mondiale, care au dus la capitularea necondiționată a Germaniei Naziste au avul loc în aprilie și începutul lui mai 1945. Pe 25 aprilie, trupele sovietice și americane au făcut joncțiunea, tăind practic Germania în două. Primele unități aliate care au
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
comanda ANR cu SS Standartenführer Wilhelm "Willy" Fortenbacher, datorită unor neînțelegeri dintre primul și gen. Platon Chirnoagă, care dorea ca unitățile ANR să fie majoritar compuse din etnici români. . În 1965, la două decenii de la încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, la Ed. Carpații din Madrid vedea lumina tiparului cartea "Istoria Politică și Militară a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice", lucrare cu caracter memorialistic și istoric, scrisă de gen. Platon Chirnoagă. O a doua ediție, revizuită și adăugită de autor
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
încheierea războiului. În lista de mai jos sunt enumerate toate țările implicate sau afectate de război, cu o scrută descriere a rolului fiecăreia dintre ele. În cazul participanților mai importanți, există subarticole care oferă detalii asupra acțiunilor respectivelor țări în conflagrație. Regele Mohammed Zahir Shah a reușit să-și păstreze regatul în afara conflictului. Cum prețul petrolului a crescut, comerțul exterior a adus țării o mare bogăție în timpul conflictului. Uniunea Africii de Sud, ca membru al Commonwealthului Britanic, a declarat război Germanieii la scurtă
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
s-a spus că în rândul populație afrikaner exista un puternic sentiment pronazist, prim-ministrul Jan Smuts a păstrat ferm țara în rândurile Aliaților. Albania a fost anexată cu forța de Italia în aprilie 1939, cu puțin timp înainte de izbucnirea conflagrației mondiale. Albania nu a fost capabilă să se opună invaziei și a devenit plantforma de lansare a următoarei invazii italiene, cea din Grecia. Odată ce campania germană din Balcani a fost încheiată în 1941, Albania a fost folosită ca bază a
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]