3,203 matches
-
ultimă instanță a fost vorba de un festival de umor și poezie, ne-am dat drumul și ne-am spus năduful; unii mai liric, alții mai înțepător, dar simțind cu toții intelectuala răspundere de a ne opune acestei agresiuni. Fiindcă, printre confrații cu care am petrecut se aflau chiar și cei care, în zilele de 29-31 august 1989 deveneau eroii desțelenirii soartei limbii noastre pentru o bună parte din românime; cei care, au organizat marile proteste și manifestări împotriva deculturalizării prin presiuni
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
deranjat reportera care, și ea, pesemne că „avea profesionala la bază”. Și ne mai mirăm de degringolada tinerei generații, când e plină televiziunea de asemenea modele! Din pricina aceasta făceam comparația (din punct de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitatea confraților noștri de la Chișinău, spunându-mi că, imperială sau mahalagească, agresiunea impotriva culturii, mai ales când e vorba de una și aceeași pe are o vedem lovită din ambele părți, este întotdeauna la fel de periculoasă, impunând uneori momente când n-ar trebui
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
acum! Dacă Putin își apără țara, Ortodoxia și Creștinismul, Băsescu, care vorbește mult și la lună, mă contrariază însă, pentru că își dorește ori să ajungă premier ori, din nou, primar al Capitalei. Și dă-i și sapă la rădăcinile altor confrați de mișelie, dă-i repede cu adeziunea la P.M.P., trambulină spre primărie sau spre Palatul Victoria. Ce ciudat! Dintotdeauna saltimbancii s-au bucurat de simpatia norodului! Dar, e vremea ca Traian Băsescu să înțeleagă că nu se poate scălda de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
soia și amidon, plus ceilalți aditivi, pentru a rezulta în final o pastă roz, colorată cu carmin. Totul se fierbe, îm membrană necomestibilă și ajunge apoi în galantare. Părerea specialistului: Nu este, categoric, cel mai sănătos parizer, însă, spre deosebire de alți “confrați” nu conține slănină și poate trece drept aliment dietetic. Orine mezelar știe încă că acest parizer este și foarte departe de rețeta originală, inventată de nemți și care conținea carne vită și slănină tocate fin, afumate la cald și apoi
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
din Caraș-Severin” - Când auzi numele Milovan Slovenski, gândul te duce automat la doctorul extrem de cunoscut și de popular în zona Banatului, și nu numai, care a devenit celebru în urma aplicării unui procedeu medical mai rar întâlnit, pe care nu mulți confrați se încumetă să-l folosească. Despre ce este vorba, domnule Slovenski? - Vorbim despre cardiologia invazivă. Aceasta este o modalitate de diagnosticare și în același timp de tratament al mai multor afecțiuni cardiovasculare. În primul rând, ea se adresează pacienților suferinzi
Milovan Slovenski, „Doctorul inimilor” [Corola-blog/BlogPost/93355_a_94647]
-
o carieră în magistratură, prefațată de o scurtă ucenicie jurnalistică pe care o retrăiesc încă în tot ce înseamnă comunicare publică, să fiu cooptată, în anul 2006, într-un colectiv născut din inițiativa îmbinării formației juridice cu cariera diplomatică. Alături de confrați magistrați și colegi diplomați, am pus bazele și, ulterior, am coordonat Inspecția Generală a Afacerilor Externe. In 2012, am fost numită Consul General al României la Montreal, unde am desfășurat, pe lângă activitățile consulare specifice, acțiuni de promovare culturală, economică și
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
de la Alexandru Cetățeanu, membru al UZPR NB. Pătate de sângele victimelor nevinovate, în gară s-au găsit câteva steaguri ale organizației East Turkestan Islamic Mouvement, organizație teroristă, responsabilă și de alte atacuri împotriva oamenilor nevinovați. Este de neînțeles cum anumiți confrați ziariști din Occident caută să găsească justificări, să atenueze gravitatea actelor teroriste ale acestei organizații din China. Terorismul este dușmanul populației unei țări, indiferent de etnie sau de orientarea religioasă a acesteia. Teroriștii din gara Kunming nu au întrebat victimele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
la eveniment, s-au desfășurat până în prezent două vizite în capitala Franței; relația de colaborare astfel creată va fi dezvoltată pe viitor. Un alt turneu s-a finalizat în Chișinău, la românii basarabeni, care au nevoie de ajutorul cultural al confraților din țară. Membrii Societății înțeleg să fie împreună nu numai în activități pasagere, ci și prin alcătuirea unor volume reprezentative, tipărite în excelente condiții tehnice la Editura Nosa Nostra din Bistrița de către Marin Ecedi. Ideea aceasta s-a concretizat la
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
volume de poezie și proză, în pregătire pentru tipar. -Am acordat interviuri pe teme culturale în reviste și la posturi de radio și am scris recenzii la cărți de literatură și de cercetare științifică. Am prezentat Cărți în lansare ale confraților, la Târguri, la Festivaluri de Carte, în Sala Oglinzilor, în Cenacluri etc. Cândva, am semnat cu pseudonim: Marian Haiducu, Radu Mirt. -Mi-au fost acordate premii (selectiv): -Pentru poezie, la Cenaclului „George Bacovia” în anul 1971; Pentru poezie, la Cenaclului „Nichita
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
cu un ales caracter, ce au apreciat atât actul creator, cât și gradul de noutate al proiectului, autorului i-ar fi fost imposibilă concretizarea visului propriu - acela de a-și vedea lucrarea publicată. Un astfel de vizionar, promotor și generos confrate este RADU BOTIȘ, președintele fondator al Asociației Cultural Creștin Umanitară ”ARS VIVAT”, care, cu noblețe, preia - la propriu - povara finalizării unui astfel de proiect. De admirat, eforturile comune făcute în acest sens, atât de autorul IOAN CIORCA, cât și de
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
-a ca mierea plaiul strămoșesc - S-au pripășit și alții... Astăzi , frate, Nu le mai place graiul românesc. Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova Trăiesc hibrizi, românii nu-s români, Că-n zecile de ani de plagă rusă Confrații au uitat de Mușatini. Când limba românească-i umilită Pe daco-getic, aspru plai străbun, Noi vom cânta mereu Hora Unirii, Vom aștepta să vină Ceasul Bun. Nu ne mai amăgiți cu baliverne, Nu vrem poduri de flori... Unire vrem! Astăzi
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383218_a_384547]
-
nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate corporații de constructori din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că un vânt Înghețat măturase dintr-o dată aerul sufocant din biserică. — Un constructor..., șopti. — Da, un arhitect, preciză Bargello. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu, n-aș zice. Era foarte absorbit de munca lui... Lăsând la o parte treaba cu scrisoarea. — Care scrisoare? Asta? zise poetul, arătându-i contractul. Nu, nu aceea. În urmă cu două săptămâni, m-a Întrebat dacă nu cumva vreun confrate de-al nostru pleca spre Nord. Voia să Îi Încredințeze un mesaj pentru tovarășii săi din Artă. Poate o comunicare... cine știe. — Iar mesajul a plecat? — Da, chiar În acele zile, un părinte care ne vizitase trebuia să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul care ni s-a adăugat, geometru și arhitect. — Și matematician, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bâigui celălalt. — De ce nu m-aș gândi? Teofilo mai șovăi preț de câteva clipe, iar apoi Își ridică brusc mâna dreaptă, cu degetele aranjate după semnalul de recunoaștere al Artei spițerilor. — Auxilium peto, exclamă dânsul. Era formula prin care un confrate Îi cerea ajutor altuia. Dante repetă mecanic acest gest, silit să respecte jurământul care Îl lega: — Auxilium fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar nu e singurul, sub bolta cerească. Există altele mai mari și poate că e bine ca un confrate să le cunoască. — Ce vrei să spui? — Cine știe, poate că Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea a fi acest Centrum de care nu auzisem niciodată până atunci? Și, slavă Domnului, mă ocupasem destul de mult de zona ocultă a istoriei, chiar prea mult, după părerea unor confrați. Mă rog, era punctul lor de vedere... Problema mea era, pe moment, alta: de unde până unde un termen latin pentru titulatura acestor, hai să le spunem pe nume, masoni timpurii din Grecia? Roma nu reprezenta Încă mare lucru pe harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai speram de mult să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întorsese de mult din călătoria lui. - Dar nu ai auzit nimic niciodată? Vreo aluzie, vreo șușoteală? insistă Bernardo. - Nimic cât am fost de față. Dar, cum am spus, eram doar un novice care se Îndeletnicea cu serviciile cele mai umile. Confrații nu Îmi Împărtășeau, firește, secretele lor... admițând că ar fi existat așa ceva. Bernardo Își plecă fruntea, gânditor. Părea prea puțin convins. Își ridică din nou ochii către Arrigo, iar filosoful Îi susținu privirea cu fermitate. - Deci așa stau lucrurile, bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorbele așa de juste ale prietenului Aderca, înscrise tot în paginile Vieții literare, trebuie să mărturisesc că e reconfortant să știu că trăiește acest veșnic tânăr Lovinescu. Păcat că nu există un joc de întrecere între d. Lovinescu și ceilalți confrați de critică. În epoca noastră, personalitatea d-sale se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întîi, cu o contribuție capitală în procesul de evoluție a liricii noastre dintre cele două războaie mondiale, întru nimic mai prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Opus tipului de poet hugolian, mai puțin prolific decât oricare din confrații contemporani cu el, nerisipit în suprafață ci concentrat, strict cu fervoare, esențializat în mod radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]