1,576 matches
-
faptele acestea se întâmplă cam în toată țara. Dacă fură cei de sus, de la putere, de ce să nu fure și derbedeii de jos, drogații pe care îi avem acum ca pe un cadou al Occidentului. Inginerul ia o gură de coniac și oftează, privindu-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vedem la horă. - Și ce s-a întâmpla la horă? Vreo bătaie între babe, între moșnegi, vreo crimă, altceva care să rămână de poveste și să se audă și prin satele vecine? 2-02 mai dă pe gât o gură de coniac, apoi se adresă prietenului său. - Amice, ai răbdare! Deci s-au adunat la horă femeile frumos gătite, rujate, coafate, rimelate, unele cu fuste sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-o de la horă, după care petrecerea s-a luat mai cu foc, iar popii îi sfârâiau picioarele în bătutele care le făcea la mijloc. Profesorul s-a pus și el pe râs și după ce a mai dat o înghițitură de coniac pe gât, se adresă amicului său: - Prietene, 2-02, dar popa Stasuc na fost reclamat de urâtă pentru discriminare pe criteriul frumuseții într-un loc public? - Costicuță, se zvonește prin sat de așa ceva, că ar fi depus la poliție o plângere
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coadă. - Doruleț, așa i-a spus, în final, profesorul lui 2-02. Ceea ce mi-ai povestit, e într-adevăr o întâmplare despre care sunt sigur că s-a dus vestea și în satele din jur. Cei doi sorb ultimele picături de coniac din pahare, după care s-au ridicat și au plecat. Eu îmi termin de băut berea și ies în parcul cartierului să povestesc, la rându-mi, vreunui amic ce mi-ar ieși în cale cele auzite. PĂLĂDOAIA ȘI CHIȘCARUL (După
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
gît. Reclamele au început atunci să se „localizeze”, să facă apel la un „autohtonism” de rezervă care să promoveze (și) d’ale noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar acestor fini cunoscători ai sufletului românesc actual.) Pentru elitiști și alți rafinați, dimpotrivă, referința nu poate fi găsită hic et nunc, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost de fapt lovitura sa de geniu, și că tot ce a urmat, deși mai spectaculos, n-a fost decât o consecință a acestui gest. Am fost de față la ruleta de Crăciun. Sala subterană era a unei fabrici de coniac își păstra mirosul de băutură chimică, proastă. Deși era mai mare decât oricare alta pe care o văzusem, în noaptea aceea era plina până la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofițeri și pictori, câțiva preoți bărboși, industriași și femei mondene
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă sau cu brânză. Sau cu orice, adăugă repede, zâmbind, fără să-și plece privirile. - Iar pentru mine, o dată cu ceaiul, îmi aduci și un coniac. M-a cam luat cu frig... Își potrivi ochelarii și o privi din nou, concentrat, cercetător. - Vasăzică, ești străină. Îți repet asta pentru că întotdeauna am simțit că veștile importante, noutățile semnificative le aflu de la străini, de la oameni veniți din altă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era destul de scurtă, era mai degrabă o schiță... Se întrerupse, privind visător, aproape absent, cum chelnerul așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o în liceu, când aveam vreo 14, 15 ani, începu după ce-și roti privirile în jurul lui, parcă ar fi vrut să mai verifice încă o dată că nu se află nici o figură cunoscută. Nici nu bănuiam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își șterse din nou ochelarii, apoi rămase o clipă visător, privind drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea, începu cu un ton ferm, ai să te miri că m-a putut impresiona atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în ceai. Dar de ce-or fi avut nevoie zeii de jongleriile noastre? adăugă zâmbind, câteva clipe în urmă. - Nu mă întreba, pentru că n-aș ști ce să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în orice caz, dacă i-o fi spus, nu mai mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amintească, începeam să sper: poate că de data aceasta am noroc și aflu numele autorului sau titlul nuvelei, sau măcar sfârșitul... Ajunsesem de pomină, atunci, prin 1914, în preajma războiului, adăugă zâmbind. Sorbi din ceașca cu ceai, apoi apucă paharul cu coniac și-l păstră mult timp în palmă. - Dar, cum ți-am spus, povestirea aceasta mi-a schimbat viața. Nu numai pentru că a trebuit să devin muzicant. Dar mai ales pentru că - pare atât de absurd, de ridicol, încît nici nu-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reușit să fugă. N-ai știut ?... Am știut, n am știut, mai țiu io minte ? Da poate nici madam Ioaniu să nu-mi fi zis. Și ce nu mi-a zis, n-am întrebat. Dar ce-ai spune de un coniac mic, madam Delcă ? De un coniac mic lângă cafeluța asta, ce-ai spune ? Vrei, calule, ovăz ? — Ei, madam Delcă, eu, cu mintea mea de femeie matură, înțeleg altfel lucrurile, când mă gândesc azi la ele... De pildă, de ce nu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am știut, n am știut, mai țiu io minte ? Da poate nici madam Ioaniu să nu-mi fi zis. Și ce nu mi-a zis, n-am întrebat. Dar ce-ai spune de un coniac mic, madam Delcă ? De un coniac mic lângă cafeluța asta, ce-ai spune ? Vrei, calule, ovăz ? — Ei, madam Delcă, eu, cu mintea mea de femeie matură, înțeleg altfel lucrurile, când mă gândesc azi la ele... De pildă, de ce nu o impresiona pe Muti nenea Sandu, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până vine Niki, chiar n-ai de ce să te grăbești, madam Delcă... N-avea tu grijă, că nici nu mă grăbesc ! Nici pân cap nu-mi trece să plec, c-așa mi s-a muiat picioarele de la afurisitu ăla de coniac, că nici să vreau cu tot dinadinsu, și tot n-aș putea să mă mișc ! Da nici tu nu te-ndemni să scoți cinzeci de leii ăia... Așa că nici io nu mă mișc, că cum ești de zurlie, poa’ să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
între noi o comunicare... Ei, madam Delcă, ei ! Și dumneata, ce presupuneri ! Nu, fii serioasă, vaai, ce hazlie ești ! N-are de ce să fie gelos Niki, cum n-a avut niciodată ! Ha-ha-ha, ce nostimă ești, madam Delcă. Hai, încă puțin coniac, încă puțin, numai un strop ! Bineînțeles, îmi torn și mie, se poate ? Dar ce vorbeam ? A, da, de inginerul Cristide. Îmi spunea că a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi vrut să prelungească, dar cu restructurările acestea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capitalei se simte uneori destul de neplăcut. Devine Însă și mai de acord cînd vede pachetul, care e de fapt o plasă considerabilă. Există acolo și o sticlă dintr-un vinars de Segarcea, ceva rar și foarte fin care trece drept coniac și care egalează șansele În fața orătăniei din plasa mirelui. Mă anim mai mult decît e cazul și dau să-i arăt minunile locotenentului, care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi iese cu reținere și oricum el merge iute În fața mea și pare că nu vrea să audă, pare că se gîndește la altceva. Un restaurant gol care tocmai se Închide, pentru că s-a terminat și berea, și vinul, și coniacul. Nici măcar apă minerală nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la slujba de seară, dar Ruby care participa întotdeauna, tocmai în acea seară nu se arătase. După slujbă, părintele Bernard o invită pe Diane la casa clericală, și îi ținu mâna în mâna lui, și îi oferi un păhăruț cu coniac, și după aceea nu știu cum se întâmplă, dar continuară să bea împreună. Poți încerca să te rogi. Dacă spui că nu te poți ruga, înseamnă că încerci să te rogi. Și a încerca să te rogi e totuna cu a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
folosești de vechile trucuri magice. Părintele Bernard se ridică la rândul său. — George, nu pleca, te rog, așază-te și mai stai puțin cu mine, liniștit. Nu e nevoie să vorbești. Dă-mi voie să-ți ofer puțină cafea, whisky, coniac, ceva de mâncare. Lasă vechile trucuri magice să opereze în tine, să-și împlinească travaliul, să călătorească prin tine. Repetă vechile farmece. — Chiar dacă totul e fals? — Nu poate fi. În orice caz, o să-ți facă bine. Ți-a și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care ne-a primit întotdeauna Alexandru Paleologu în atemporalul, seducătorul său apartament de pe Armenească, divinele cafele drese de „Țumpi“, soțul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
declarația făcută de Susan, dar, ce-i drept, cînd spusese aceste cuvinte era atît de frumoasă și atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se părea că de fapt era o trădare să Întrerupă cursul normal care-l ducea de la călugărițele americane la călugării americani. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dinți cînd ea, ciufulindu-l și copleșindu-l cu mîngîieri, i-a explicat că va fi foarte aproape de casă și că la hipodrom săracii erau mai puțin periculoși decît În mahalale. „Bine, bine“, spuse Juan Lucas și-i ceru un coniac lui Celso, privindu-l cu ură. Așa a Început Susan să ducă o viață intensă. Se scula foarte devreme ca să-l ducă pe Julius la biserică și să se Împărtășească și ea. Apoi se Întorcea să ia micul dejun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]