972 matches
-
aceea, elemente ale comportamentului dintotdeauna al soldatului care cucerește, cu efort și sânge, o țară dușmană. Din păcate, războiul aduce multe nedreptăți și multe suferințe. Atunci instinctele primare ținute în frîu răbufnesc afară... Așa este. Așa sunt rușii, au gândit consătenii mei. Așa s-a format, în mintea lor, imaginea rușilor ca un popor necivilizat și agresiv, imagine la care au contribuit, dacă mă pot exprima astfel, încă două elemente: propaganda antisovietică de dinaintea și din timpul războiului de altfel necesară pentru
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mică, deși era roasa și rarița Îndeajuns. Era confecționata la croitorul Cotan din Gohor, sat mare, dincolo de Dealul Priponeștilor prin care treceam cu căruță trasă de boi când mergeam la pădure spre Brăhășești și Toflea - unde erau pădurile cumpărate de consătenii mei - la Cincu sau Sf. Gheorghe. Era cel mai bun meseriaș al localităților din zonă, la care fusesem cu tata de la lansarea comenzii, efectuarea probelor, până la Îmbrăcarea definitivă. Materialul provenea dintr-o pătură soldățeasca, procurata de mama, pe un litru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Înainte de a ajunge În dreptul lor, boii erau lăsați la pas de voie, să meargă cum le era pasul de seară. Cand ajungea În dreptul mulțimii Îl auzeam pe tata Îndemnându-i: Ei, hai, deșteaptă-te... române! Și ridică pălăria salutându-și consătenii care nu erau atenți la sensul vorbelor ci la ceea ce purta atelajul care venea de la... arăt. Iar tata mustăcea necomentând nimic nici cu noi, cei din vârful Încărcăturii. Altfel, se vede, se Întâmplau lucrurile În cazul familiei Gh. Tăcu din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În perioada când el era târât și făcut răspunzător deoarece cantase ,,Trăiască Regele”, la liceul nostru un alt grup de elevi, care urmau să susțină bacalaureatul, printre care mi-i amintesc pe Aftene, Cioruță, Gheorghe și Ștefan Popa - ultimii doi consăteni de-ai mei din Priponești, au fost Înhățați de proaspăt Înființată securitate, conduși la Închisoarea de vis-avis de liceu, la grațiile căreia căutăm cu privirea În fiecare recreație, ca să-i zărim. Naivitate a unor copii! După vinovăția ce li s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fuseseră date În studiu colegilor, prietenilor, apropiaților, de la care Alexandru Începea să primească răspunsuri, iar acestea erau Încurajatoare. Unul, datat 12 august 1981, șosea de la Dada, alias C.D. Zeletin, alias Constantin Dimoftache, colegul nostru din clasa a VIII-a B, consăteanul lui Sandu de la Burdusaci: București, 12 august 1981 Dragă Sandu, Am citit cu multă luare aminte volumul de poezii pe care mi l-ai Încredințat. După primă lectură am lăsat dinadins să treacă mai multă vreme și să se interpună
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după caz, picurând viață în venele cheltuitoare de energie fluidă întru trăire! Dintre aceștia facem parte...și cine știe... Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți! Un caz...îmi povestea colegul de suferință... Marian îmi spunea despre un consătean ce îi fusese camarad aici și care acum nu mai e... Adaptarea la aceste condiții nu-i reușise ... complet. Dispăruse cu tot cu timp, cu tot cu el însuși, doar memoria colegului îl mai păstra ,,viu’’ în lumea din care plecase. Lupta cu viața
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din Trușești își amintesc cu drag este profesorul de Fizică și Chimie, domnul Ioan Michiu. Interesant este faptul că acest profesor nu era calificat. Fusese student al Facultății de Teologie, eliminat din facultate în primăvara anului 1946 când, împreună cu un consătean, viitorul actor Mihai Mereuță, a aruncat cu pietre în mașina unui reprezentant al Partidului Comunist venit să vadă cum s-au organizat alegerile în comuna natală Călărași-Botoșani. În perioada în care ne preda nouă disciplinele Fizică și Chimie, profesorul I.
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
unele date, a fost bătut a doua zi. Andreev a fost șantajat până când, referindu-se la părinți, a strigat: Îi spun că ei m-au nenorocit'. În timp ce Andreev trecea în scris informațiile, pe 2 septembrie 'comitetul' a aflat de la un consătean de-al acestuia că mai ascundea ceva legat de tentativa sa de trecere a frontierei, motiv pentru care a fost din nou bătut la fund (alte metode nefiind posibile, întrucât produceau prea mult zgomot). După aceste bătăi, Andreev a cedat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mazililor și răzeșilor, În gazetă au apărut articole „Trezirea românismului pe plaiuri înstrăinate”, „Apel către răzeșii de peste Prut”, „Cât timp a fost întrebuințată în Bucovina limba românească în viața publică?”, „Armele vieții: munca, cinstea și economia - sfaturile unui bătrân către consătenii săi”, „Partidele”, „Trecutul «Junimii»”, „Redeșteptarea mazililor și răzeșilor la conștiința națională” ș.a. Fiecare număr, aproape, era completat cu grupaje de „Știri mărunte, sfaturi către abonați, bibliografie, informații despre prețul pâinii. Pentru că aveau dreptul să voteze doar cei care plăteau biruri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sînt român și român vreau să mor și nu mă predau autorităților decît mort. Și mort s-a predat. Gazda lui ca și celelalte gazde au plătit cu viața un gest de solidaritate umană. Cu viața a plătit și un consătean, Valer Milea, secretar de partid în comună, care îi oferise și el în repetate rînduri adăpost lui Toma și care nu-l denunțase" (L.H.L.). Și Mogoș și Mazilu vor fi uciși de trupele de Securitate. În testamentul lui Ioan Mogoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru că s-a bucurat prea tare că Armata Roșie a părăsit România, a primit 7 ani și am putea realiza un șir nesfîrșit de condamnări aberante care afirmă arbitrarul și injustiția celei mai drepte societăți. Mai adaug totuși cazul unui consătean care, la o nuntă, la Căminul Cultural, era prin 1956-57 a cîntat Deșteaptă-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care a fost condamnat numai la 6 ani de detenție. Alte cîteva mărturii ale lui Florin Constantin Pavlovici, însoțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de profunzime și care au adus pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului național” (ca și consăteanul său, Goga!Ă, un exponent sublim al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul de a te naște”, dar și suferind, ca un copil etern, de acea tentation d’exister! Nevrotic, ca orice hipersensibil, posedând o colosală forță
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prevăzute pedepse foarte aspre, dar călătorii străini constatau că era un procedeu obișnuit de însurătoare, părțile căzând până la urmă la învoială. Se percepeau amenzi mari pentru omor săvârșit în hotarul unui sat, locuitorii acestuia fiind datori să vegheze la siguranța consătenilor, dar și a străinilor, care treceau prin sat. Locuitori din satul Orțești au plătit o amendă pentru că în hotarul satului lor a fost ucis un episcop din suita lui Matei Corvin, când încerca să se salveze după lupta de la Baia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
secol în urmă, a adus printre localnici primele cunoștințe de specialitate asupra uneia dintre cele mai răspândite bogății vegetale ale dealurilor din împrejurimi. De atunci încoace, de când, tânăr învățător, se reîntoarce în satul său natal, Bogata, și-a deprins treptat consătenii cu miracolul "hultuoanelor" altoirile dezvoltând nobile însușiri în ființa cu roade acre a merilor autohtoni 78. Un alt articol interesant este al dr. ing. Teodot Groza, directorul "Stațiunii experimentale pomicole" Fălticeni, publicat sub titlul: Gh. Rădășanu unul dintre pionierii pomiculturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vândă pe ce le dădeau trimișii potentaților vremii. De fiecare dată, plecam cu sentimentul că asistam la jecmănirea unor persoane lipsite de apărare și mi se părea că asist la aceeași dramă din copilărie, când "partizanul", hrănit pe furiș de consătenii, inclusiv de părinții mei, era purtat pe drum cu lanțuri la mâini, flancat de doi milițieni. Cei doi colegi mă flancau și erau cu o jumătate de pas mai în spate, astfel că noi comunicam cu voce înceată, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chiar cu această severitate mai mare decât În satul natal, Îmi plăcea și mă străduiam să-i fac față. Cu limba franceză, fiind peltic, mi-a fost ceva mai greu, dar nu imposibil. La mătușa Anghelina era În gazdă și consăteanul, cu doi ani Înaintea mea, Negrea Vasile. Mă ajuta adesea, dar trebuie să recunosc că iroseam și foarte mult timp jucându-ne prin curte și numai când se apropia Întunericul ne aminteam de lecțiile pentru ziua următoare. Dar, anul a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-o În puținul, dar inestimabilul timp petrecut Împreună. Primei vacanțe de iarnă ca licean, vacanța 1937/1938, Îi datorez și Înscrierea mea pentru toată viața printre nefumători. În una din după-amiezele acestei vacanțe am fost trimis de Tata, Împreună cu un consătean, Mitrea Dumitru, elev cu doi ani mai mare la Liceul Industrial din Rupea, la rudele noastre din Agârbici, să le invităm la nunta lui loniță Bogdan cu Sofica, sora lui Mitrea. La ieșirea din sat, Mitrea mi-a Întins o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu gândul că voi putea urma ambele facultăți. “Nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul”. Student la Facultatea de Medicină Veterinară Niciodată până la propunerea fratelui Bârză nu m-am gândit la profesiunea de medic veterinar. Aveam vreo trei consăteni mai În vârstă, răspândiți prin țară și știam că nici unul dintre ei nu era “muritor de foame”. Cu aceste gânduri, În dimineața zilei de 17 ianuarie 1946, deci Înaintea primei prelegeri de la Facultatea de Litere m-am prezentat la examenul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era salariul unui asistent universitar (În toamna anului 1951 avusese loc a doua stabilizare monetară). Am ajuns, astfel, la o unitate din Piatra Neamț, situată la capătul dinspre Roman, al orașului. Printre tinerii sublocotenenți ai unității l-am Întâlnit și pe consăteanul Chisăliță Aurel, care Îmi va deveni curând nepot prin căsătoria cu Mărioara, fata leliței Maria de Sub Râpă. Prin el și camarazii lui mi-am găsit o cameră mobilată În apropierea unității, pe malul Bistriței, pe atunci purtătoare a zeci de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În timp ce eu mă gândeam, În tren, la numeroasele probleme care trebuiau rezolvate cât mai repede, ca să ne luăm cuibușorul În primire. Am Început un șir Întreg de audiențe la Spațiul Locativ ca să obțin o locuință. Întâmplarea a făcut ca un consătean, maistru croitor, stabilit În București, Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ră/ Tădeauna să-ntâlne... Sau, vorba strămoșului tău, Grigore'a lu' Ionu lu' Dumitru: Binele de mine fuge/ Răul dinapoi m-agiunge/ Fuge bine peste mine/ Răul de mine se ține... Întotdeauna era o vorbă a cuiva, a unui strămoș, a unui consătean, a nu'ș cui, a oricui, care introducea versuri uluitoare, cuvinte și expresii de înțelepciune și frumusețe arhaică, cu prilejul cel mai firesc, al celei mai banale conversații, arta nu era ruptă de ființa omului, era prezentă zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ara și semăna cu porumb ogoarele rezerviștilor, dorobanților și călărașilor. „Cunoașteți tare bine - arătau aceste instrucțiuni - că sătenii noștri obișnuiesc a da clăci de pluguri și altele pe la diferite persoane, cu atât mai vârtos vor face pentru frații lor, pentru consătenii lor, care sunt trimiși să apere cu viața lor moșia cea mare care este țara noastră, lăsându-și părăginite micile lor ogoare. Căci dacă am lăsa ca să li se întâmple una ca aceasta, ar intra descurajarea în inima vitejilor noștri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor case."15 În acest caz, rebelii îl pîrau autorităților pe stăpînul gospodăriei, acesta fiind apoi forțat să se refugieze în zonele de deal și să se alăture insurgenților. Pe durata revoltei, participanții produceau adeseori mai multe daune propriilor lor consăteni decît otomanilor. Țăranii lui Vladimirescu dădeau foc și prădau. Dezordinea și lipsa unui control polițienesc corespunzător au permis instaurarea domniei indivizilor violenți și a criminalilor. Ioannis Makrigiannis, unul dintre militarii de frunte ai revoluției grecești, a ajuns la concluzia că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod ilicit un alambic în magazia din fundul curții și face acolo țuică neimpozitată. Nu doar scriitura i-a deranjat pe consătenii mei, ci chiar faptul că au devenit personaje fără știrea lor. Oamenii se simțeau stăpâni pe propria viață, pe propriile cuvinte. Unici proprietari. Faptul că un altul, un șnapan, i-a scris a devenit un act de hoție care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii sunt mai bogați și mai săraci, dar cred că cea mai mare bogăție a oamenilor, nu este cea pe care o puteți vedea prin case sau prin bani. Doar prin dunga, adâncimea cărărilor pe care le lasă în conștiința consătenilor, a neamului în întregime. Cred că această femeie, Natalia Ilașcu, cu soțul ei, ștefan Ilașcu, au făcut ceea ce pe parcursul anilor dumneavoastră nu ați văzut, nu ați știut, fără să fi ascultat plânsul lor. Dar putem judeca după tăria copilului lor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]