364,792 matches
-
Nataliei Gutman - vechi prieten al vieții noastre muzicale - pe parcursul Concertului pentru violoncel și orchestră de Robert Schumann. A fost, poate, cea mai spectaculoasă prezență a artistei pe scenele bucureștene. Calitatea timbrului este seducătoare, diversă și vie; dar ea nu trebuie considerată în sine. Consistența, maleabilitatea timbrală sunt marcate de o consistență spirituală de mare profunzime sufletească pe care o dezvoltă Natalia Gutman; sunt aspecte ce potențează fiorul romantic muzical-poetic al muzicii schumaniene. Care sunt datele evenimentului muzical artistic? Le distingem observând
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
cu dosarul și soarta mea". Dar, cu râsul său, credea și personajul lui Kundera, "diavolul sugera absurditatea lucrurilor". Candid râdea pentru că eroarea din afiș răzbuna involuntar revolta lui mocnită, ignorând prezența, în spatele lui, a "agenților auriculari". Râsul lui a fost considerat un grav delict politic; "a râs independent de un act oficial - mai mult decât atât: a râs de un nume sacru, intangibil". Poate îl plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
natură secundară chiar felul în care a acumulat o colosală avere - deși unii văd o legătură directă între afacerile sale și relațiile cu Securitatea. Ce începe să fie treaba oricărui român e faptul că un astfel de individ, care ne consideră pe toți turnători, vrea să ne fie șef. Prin faptul că ne-a jignit, că a avut neobrăzarea să ne coboare la același nivel moral cu el, individul merită întregul dispreț. O fi Dan Voiculescu talentat la făcut bani, dar
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
un apărător al "umanismului", iar, pe de alta, turna (citez din presă, nu inventez!) pe rupte la Securitate. Ce credibilitate pot avea niște oameni care acceptă în fruntea lor un individ al cărui dispreț e atât de mare încât îi consideră, la grămadă, turnători pe toți contemporanii? Rămâne, firește, chestiunea la care nu se poate răspunde în mod definitiv: ce anume îl poate împinge pe un individ cu trecutul lui Dan Voiculescu în zona sinucigașă a dezvăluirilor primejdioase? N-avea suficienți
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
și președintele comisiei ministeriale, a intervenit și el în discuție în "Ziua" combătând noul regulament promovat de minister, socotind că pentru umaniști obligația de publicare în reviste cotate ISI este absurdă. Atât Andrei Cornea, cât și fostul președinte al Academiei consideră că disciplinele umaniste nu pot fi cântărite cu aceleași unități de măsură ca științele exacte, ceea ce în principiu corespunde realității. In același timp însă în domeniul umanist există foarte multe publicații, fie ele cotate ISI, fie nu, care consacră autoritățile
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
atins de instituțiile similare occidentale. Simpla afirmare a dorinței nu este suficientă. Pentru aceasta va trebui să ne dovedim competitivitatea publicând în reviste și edituri în care se manifestă colegii noștri din țări cu veche tradiție academică. Cum poate fi considerat cineva un bun cercetător în domeniul filologiei clasice, de pildă, dacă nu publică în reviste precum "Latomus" din Belgia, "Revue des Etudes Grecques" din Franța, "Journal of Roman Studies" din Anglia, "Gymnasium" și "Klio" din Germania, "Tyche" din Austria și
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Hasdeu, într-un studiu din 1874 - Originile viniculturei la români. Explicând etimologia termenilor viticoli, filologul constata că "porțiunea cea mai esențială a terminologiei noastre vinicole este tot ce poate fi mai latin". Hasdeu compara terminologia viticolă cu cea agrară, și, considerând că traiul la munte era perfect compatibil cu cultivarea viei, trăgea concluzii de tip istoric: "Cultura viței la români e fără asemănare mai veche decît plugăria"; în final, ajungea chiar la o formulare de sinteză, destul de amuzantă prin caracterul ei
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
ei categoric și absolut: "românii au fost pururea (...) o națiune eminamente vinicolă." Și must e tot latin (din mustum) și panromanic. De fapt, dintre termenii fundamentali ai domeniului, unul singur are origine controversată - strugure. Hasdeu și alți lingviști l-au considerat ca provenind din greacă (unde ar fi fost totuși legat de latină); au mai existat și alte ipoteze; în ultima vreme, profesorul Gr. Brâncuș a susținut cu fermitate ideea unei origini traco-dace a cuvântului: această explicație se potrivește cu informațiile
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
zemos"; învechite sunt vinărit și mai ales vinărici - cuvinte care au desemnat multă vreme impozitul (deloc neglijabil) pe vii și pe vin. În schimb, vinaț, folosit mai ales la plural (vinațe sau vinațuri) cu sensul "varietate de vin", nu e considerat un derivat, ci termen moștenit (din lat. vinaceus). Dacă la acestea adăugăm neologismele în care se recunoaște originea comună - vinicol, vinificabil, vinotecă - inventarul familiei lexicale crește desigur și mai mult. Rămîne oarecum surprinzător faptul că nu avem multe locuțiuni și
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
complace lumea de azi. Vă mărturisesc că mă aștept la orice după ce am urmărit inepția televizată, importată la noi de TVR, sub denumirea, locală, de "Mari români". Acum, nu mai susțin că România e o țară "atipică". De ce ne-am considera așa? În Anglia, "publicul larg" a decis că "marii englezi din toate timpurile" sunt, în primul rând, prințesa Diana și fotbalistul Beckham. Bietul Shakespeare a ocupat (cu greu, probabil) unul din ultimele locuri în top. În Olanda "marele olandez" Cruijf
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de vânt devine o problemă de psihiatrie. Trebuie s-o lămurească medicii. Eu, care-i urmăresc isprăvile, mă pot socoti un om sănătos, cu mintea normală. Deci, pot să mă amuz liniștit. Personajul nu mă implică în nici un fel. Îl consider bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul de cotitură" la care vă referiți dumneavoastră. Don Quijote "făcea pe
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim în absurd. Or, pentru Don Quijote nu există nici deșertăciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricât ar
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
polemici reale, deoarece lipsește pregătirea filosofică și metodologică pentru a se întreține niște dezbateri consistente pe problemele esențiale ale literaturii". Chiar așa? Și, contrazicîndu-și propria remarcă asupra "polemicilor emblematice", care pun față-n față numele unor protagoniști ai diverselor orientări, consideră că încă "nu s-a schimbat mentalitatea ceaușistă ce promovează primatul liderismului în orice domeniu și în literatură, aceiași lideri de ieri dictează canonul, deși sînt total depășiți". Nici mai mult nici mai puțin: "total depășiți"! Despre revizuiri, Marin Mincu
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
aproape inexistente. Aprecierea calității pâinii se realizează prin examen senzorial și prin analiza fizico-chimică și compararea rezultatelor obținute cu condițiile minime de calitate stipulate în standardele profesionale de produse din România. Că referențial în aprecierea calității produselor de panificație se considera cerințele minime de calitate prevăzute în STAS 91/1983 - Pâinea, produse de franzelărie și specialități de panificație. Metode de analiză”, a precizat Conf.univ. ec. dr.ing. Adriana DABIJA, Expert Tehnic în Domeniul Ingineria Produselor Alimentar. 4. Analiza denumirii produselor și al
96% din pâinea feliată nu respectă rețeta tradițională! [Corola-blog/BlogPost/94235_a_95527]
-
socială deținând o pondere semnificativă în totalul numărului de locuitori din România. Prin Alfabetizare digitală pentru seniori, ECDL ROMÂNIA împreună cu partenerii săi contribuie activ la atingerea obiectivelor Agendei Digitale Europene. Dezvoltarea competențelor IT ale persoanelor în vârstă din Europa este considerată crucială pentru îmbătrânirea lor activă și participarea socială continuă. La orice vârstă, cetățenii europeni trebuie să fie capabili să utilizeze tehnologia ce le poate cu mult îmbunătăți calitatea vieții. ECDL ROMÂNIA asigura tuturor oportunitatea de a obține și de a
Seniorii se împrietenesc cu computerul [Corola-blog/BlogPost/94293_a_95585]
-
între scopul său - acela de a informa corect - și adevăratele motivații ale oamenilor din interior care își oferă serviciile. Probleme care, în ultimă instanță, aparțin domeniului eticii profesionale, chestiuni pe care Tolontan Cătălin nu pare a le avea în atenție, considerându-le probabil, neimportante. În această situație, apare o posibilitate, ciudată. Posibilitatea ca aceste surse să-i fie servite și atunci, Tolontan Cătălin să devine buzduganul adevăratului manipulator, sub aparențele indignării etice care cere imperios corectarea disfuncțiilor. Devine un asemenea buzdugan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
uriașe eforturi, impresionante momente de dăruire profesională și umană devin sub tirul său nemilos, păcate capitale. Or, Tolontan Cătălin, mânat de intransigența lui care nu iartă nimic și pe nimeni, se dorește un fel de Robespierre al tranziției băsiste care consideră că are misiunea să ghilotineze printr-o judecată sumară de-a valma, vinovați, nemernici, și oameni de bună credință și valoroși în profesiunea lor nobilă - aceea de medic. (Degeaba afirmă Tolontan Cătălin că l-a admirat pe Băsescul până la un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
nu își face bilanțul reușitelor și erorilor. Deși intonează cu un entuziasm mimat aria justițiarului preocupat de binele public, nu are remușcări, nu are regrete. Așadar, Tolontan Cătălin este un jurnalist care, neinhibat de autocontrolul etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze, glorie și respect. De ce nu, chiar și o statuie. Așadar, consideră că scrie istorie. Că o face. Că o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
erorilor. Deși intonează cu un entuziasm mimat aria justițiarului preocupat de binele public, nu are remușcări, nu are regrete. Așadar, Tolontan Cătălin este un jurnalist care, neinhibat de autocontrolul etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze, glorie și respect. De ce nu, chiar și o statuie. Așadar, consideră că scrie istorie. Că o face. Că o determină, chiar dacă afirmă că menirea lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
neinhibat de autocontrolul etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze, glorie și respect. De ce nu, chiar și o statuie. Așadar, consideră că scrie istorie. Că o face. Că o determină, chiar dacă afirmă că menirea lui nu este aceea de a schimba societatea. (Ceea ce este o contradicție în termeni. Pentru că adevăratul jurnalist de investigare pune în circulație informațiile ascunse, fenomenele ținute secrete
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
S.U.A și Marea Britanie, liderii mișcării „Occupy Central fiind special pregătiți de serviciile secrete americane, iar tactica protestatarilor din Hong Kong reproduce scenariul revoluțiilor portocalii, de fapt lovituri de stat, care au demis guvernele din Georgia, Kargâzstan și Ucraina.” Experții consideră că și Marea Britanie se află în spatele protestelor din Hong Kong din cauză că își pierde beneficiile economice pe care companiile britanice le-au avut după retrocedarea coloniei, Chinei. Fosta colonie britanică Xianggang, devenită azi centru global de afaceri, traversează cea mai gravă criză
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
decât cel care vorbește în numele religiosului. Doar pretinde, forțând lucrurile, că este. Există aici o cale de mijloc? Aparent, nu... Situarea, vorba post-modernilor, nu poate fi evitată. Deocamdată, spațiul public din România nu a învățat acest adevăr elementar: în măsura în care le considerăm „prejudecăți“, cele religioase nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos de prejudecățile liberei cugetări. În ce cred cei care (mai) cred? - Ne întreabă sociologul Dan Dungaciu Cunoscutul titlu al dialogului dintre filosoful Umberto Eco și cardinalul Carlo Maria
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
românească decât ortodoxă. A cincea categorie este cea a „creștinului nepracticant“. Este un oximoron, desigur, dar unul cu semnificație sociologică certă. Cei care aparțin acestei categorii au o locație declarată și asumată, respectiv Biserica tradițională de la care se revendică, se consideră religioși și nu au neapărat o atitudine patriotardă față de Biserică. Doar că o frecventează extrem de rar sau deloc. O secțiune consistentă din acest tip este intelectualistă: nu poate nici în ruptul capului să ia în serios un popă mai puțin
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
minute din “Ilha das Flores”, un film scurt care dezvăluie într-un mod insolit concluzii esențiale despre natura umana. A câștigat Ursul de Argint la Berlin Internațional Film Festival, 1990, Premiul Publicului Clermont-Ferrand Internațional Short Film Festival, 1991 și e considerat unul din cele mai valoroase filme scurte din cinematografia braziliană. 8. Masă 7 / Tabel 7 (r. Andrew McDonald, Marko Slavnic, SUA, 2010) 4′ O conversatie inocentă, un restaurant chinezesc, un reportofon. Sau cum să creezi o poveste fermecătoare în 4
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94312_a_95604]