1,866 matches
-
și dezvoltarea limbajului, concretizat la vârsta școlară prin deficit global în dezvoltarea și înțelegerea limbajului oral și ales în cel scris. Aceasta se manifestă sub formă articulatorie prin insuficienta discriminare fonetică cu dificultăți de pronunție a consoanelor, a grupelor de consoane și în perceperea fonemelor și a propozițiilor, cu disritmii în ceea ce privește melodica vorbirii. Sub aspectul lexicului au un vocabular activ sărac, cu dificultăți în evocarea cuvintelor, în angajarea dialogului, având un flux verbal neadecvat. În dislexia instrumentală percepția auditivă și vizuală
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
deși dislexicul are o acuitate auditivă normală. Aici este invocată tulburarea auzului fonematic, cu rol deosebit de important, care trebuie reconsiderat printr-o metodologie anume, fiind vorba de absența maturizării acestei particularități. Iată câteva din erorile predominante în dislexie: confuzii între consoanele surde și sonore: p-b, t-d, c-g, f-v, s-z, ș-j; confuzii între consoanele labiale sonore și consoanele dentare sonore: m-n, b d, p t etc. deoarece nu percepe vibrațiile laringiene și este preocupat doar
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
trebuie reconsiderat printr-o metodologie anume, fiind vorba de absența maturizării acestei particularități. Iată câteva din erorile predominante în dislexie: confuzii între consoanele surde și sonore: p-b, t-d, c-g, f-v, s-z, ș-j; confuzii între consoanele labiale sonore și consoanele dentare sonore: m-n, b d, p t etc. deoarece nu percepe vibrațiile laringiene și este preocupat doar de mișcările articulatorii; confuzii de pronunții aleatorii, căci el citește așa cum pronunță, iar dacă avem în vedere că
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
metodologie anume, fiind vorba de absența maturizării acestei particularități. Iată câteva din erorile predominante în dislexie: confuzii între consoanele surde și sonore: p-b, t-d, c-g, f-v, s-z, ș-j; confuzii între consoanele labiale sonore și consoanele dentare sonore: m-n, b d, p t etc. deoarece nu percepe vibrațiile laringiene și este preocupat doar de mișcările articulatorii; confuzii de pronunții aleatorii, căci el citește așa cum pronunță, iar dacă avem în vedere că adesea mai are și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
etapă la alta sau chiar într-o aceeași etapă (între expunerea teoretică și întrebuințarea concretă în scris), cu diferite motivări. Un exemplu: în Proiectul de ortografie din 1904, prezentat de Titu Maiorescu, litera î trebuia să păstreze natura velară a consoanelor c și g; de aceea, în aceste contexte fonetice nu se va folosi litera î: „Sonul î se scrie cu î, însă acolo unde este imediat precedat de consoanele c și g se scrie cu î.” (Critice, p. 329). Singura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de Titu Maiorescu, litera î trebuia să păstreze natura velară a consoanelor c și g; de aceea, în aceste contexte fonetice nu se va folosi litera î: „Sonul î se scrie cu î, însă acolo unde este imediat precedat de consoanele c și g se scrie cu î.” (Critice, p. 329). Singura dimensiune și totodată marcă autentică a instituirii unei tradiții în ortografia românească este alfabetul latin, care înlătura definitiv, în 1860, tradiția scrierii limbii române cu alfabetul chirilic, impropriu naturii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-lui studentu-lui, frate-lui, -lor studenți-lor, frați-lor lucru-lui Observații: Cele două variante de masculin-neutru singular ale morfemului-articol sunt în distribuție complementară, în funcție de structura fonetică a substantivului; forma -le caracterizează substantivele terminate în -e: părinte-le, nume-le. La substantivele terminate în consoană sau în postconsonatic intervine vocala de legătură u: student-u-l, pui-u-l. Când substantivul se termină în semivocala ®? (le®?), acesta devine vocală: (leu-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un relativ izomorfism, aceleași corelații în planul expresiei. În funcție de diferiți factori, în primul rând, de istoria limbii, unele corelații implică în funcționarea lor morfeme fără realizare fonetică pozitivă, numite morfeme Ø. Astfel, toate substantivele masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø/elev-i. Alomorfe și morfeme sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție. Substantivele terminate în vocala -i, foarte puține, sunt feminine (zi), masculine (colibri, substantiv însoțit, în mod obișnuit, de apelativul pasăre) și neutre (taxi). Substantivele terminate în consoană, în vocala u sau în alți diftongi (ai, oi, ei, ui) sunt, sau masculine (student, păr, măr, codru, ponei, cotoi, pui, Mihai, crai etc.), sau neutre (personaj, măr (fruct), nai, pai, cui, bordei, roi, templu etc.). La nivel morfologic, deosebirile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive feminine terminate în -ă (casă, țară), -ea (stea), -à (mușamà), -i (zi) și substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o și u (radio/radio-uri, atu/atu-uri), în o neaccentuat (care preia accentul, la plural): zero/zero-uri), în diftongii descendenți ou, eu, iu (ecou/eco-uri, careu/care-uri, pustiu/pusti-uri), în lichida -l, precedată de diferite consoane, cu excepția ocluzivei p (ciclu-cicl-uri, ansamblu-ansambl-uri, titlu/titl-uri, dar templu/templ-e); • substantive provenite din supin: apus-uri, răsărit-uri, schelălăit-uri, miorlăit-uri etc.; • majoritatea substantivelor monosilabice la singular: arc/arc-uri, bloc/bloc-uri, drum/drum-uri, lac/lac-uri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
majoritatea substantivelor monosilabice la singular: arc/arc-uri, bloc/bloc-uri, drum/drum-uri, lac/lac-uri, port/port-uri, vad/vad-uri etc. Primesc dezinența -e: • substantive cu tema lexicală de singular terminată în vibranta -r, precedată de diferite consoane: filtru/filtr-e, pupitru/pupitr-e, membru/membr-e, trimestru/trimestr-e etc.; substantivul lucru face excepție; primește la plural dezinența -uri: lucr-uri; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul fonetic -aj (sufix lexical sau fără caracter morfematic): arbitraj/arbitraj-e, sondaj
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
niște, unor) ape adânci, șosele largi, pustii, reviste studențești Aceste adjective sunt invariabile în funcție de gen, la plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei) cărți gălbui, vechi tema 2: N.Ac., feminin, singular: gălbuie, veche (o) carte gălbuie, veche Adjectivele din această clasă sunt variabile în funcție de gen la plural și în funcție de număr la masculine. Intră în această clasă adjective cu rădăcină terminată în consoană palatală (vechi) sau în diftongul descendent -ui (amărui, șui, verzui). Tipul VI de flexiunetc "Tipul VI de flexiune" Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, caracterizate prin omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin și feminin, singular, N.Ac
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o) fetiță, (niște) fetițe bălaie, rotofeie, stângace (unei) fetițe, (unor) fetițe bălaie, rotofeie, stângace Adjectivele din această clasă variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se caracterizează prin acest tip de flexiune adjectivele cu rădăcina terminată în consoană africată urmată de dezinența la singular masculin i (ultrascurt) sau în unul din diftongii ai, ei, oi (bălai, rotofei, greoi). Celor șapte tipuri de flexiune ale adjectivelor variabile li se adaugă clasa adjectivelor invariabile în funcție de genul, numărul și cazul substantivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie, iar adjectivul nou, forma nouă. • -i(ultrascurt)/-e; adjective din tipurile V și VII de flexiune, cu rădăcina terminată în consoană palatală sau africată: vechi, veche, stângaci/stângace • -u/-Ø; adjectivul greu/grea Observații: Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a avea, a bea, a da, a mânca, a sta. Spre deosebire de verbele cu neregularitate absolută, acestea păstrează în permanență aceeași rădăcină, care prezintă, însă, modificări importante, deosebindu-se prin aceasta și de verbele regulate. Aproape toate au structuri tematice monosilabice (consoană sau grup consonantic, urmate de o vocală sau un diftong: da, sta, bea, vrea), ceea ce face ca rădăcina lor să nu depășească, în structura multor teme verbale, dimensiunea unui singur fonem. Totuși, nu condiția „monofonemică” a rădăcinii acordă caracter neregulat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tematic prezintă o alternanță fonetică: -ă/-a: cântă-(m), cânta-(ți). • Sufixul-variantă -ădevine -edin cauze fonetice (printr-un fenomen de asimilație vocalică) în structura tematică a verbelor a căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema perfectului simplu: cânta-Ø(i) etc.; cu sufixul -SE-, tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o temă liberă și autonomă (cu o singură excepție, când intră în sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-o consoană palatală (sau palatalizată), sufixul tematic prezintă varianta fonetică -IND; apropiind, veghind, îngenunchind. Tipul II de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugările a IV-a și a V-a. Se caracterizează prin patru teme distincte, dintre care o temă polivalentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la perfect. Fenomenul are explicații diacronice (mergând, uneori, până la formele latinești originare) și sincronice, de natură morfologică și fonetică. Din punct de vedere fonetic, se poate recunoaște, în structura acestor forme, un fenomen de asimilație consonantică, produs odată cu întâlnirea dintre consoana finală a rădăcinii și consoana inițială a sufixului: duc-se > duse-(i), mergse-(i), frig-se > fripse-(i) ș.a.m.d. (Interpretarea rămâne, bineînțeles, pentru unele verbe, relativă, cauza trebuind căutată în primul rând în formele latinești, de unde s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diacronice (mergând, uneori, până la formele latinești originare) și sincronice, de natură morfologică și fonetică. Din punct de vedere fonetic, se poate recunoaște, în structura acestor forme, un fenomen de asimilație consonantică, produs odată cu întâlnirea dintre consoana finală a rădăcinii și consoana inițială a sufixului: duc-se > duse-(i), mergse-(i), frig-se > fripse-(i) ș.a.m.d. (Interpretarea rămâne, bineînțeles, pentru unele verbe, relativă, cauza trebuind căutată în primul rând în formele latinești, de unde s-a putut apoi extinde, prin analogie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
teme. 2. Între structura temei perfectului și structura temei participiului se poate recunoaște existența unei corelații: Prezintă sufixul -S la tema de participiu, cuprinzându-se, prin urmare, în clasa V2, verbele a căror rădăcină de la tema perfectului are drept ultimă consoană realizată fonetic lichida l (mulse-(i) - mulS), cele mai multe din verbele a căror ultimă consoană este -n sau -r (ninse, -ninS, arse-(i)-arS), precum și verbele care au rădăcina terminată în vocală (scrise-scriS). Au sufixul -T, în structura temei de participiu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei corelații: Prezintă sufixul -S la tema de participiu, cuprinzându-se, prin urmare, în clasa V2, verbele a căror rădăcină de la tema perfectului are drept ultimă consoană realizată fonetic lichida l (mulse-(i) - mulS), cele mai multe din verbele a căror ultimă consoană este -n sau -r (ninse, -ninS, arse-(i)-arS), precum și verbele care au rădăcina terminată în vocală (scrise-scriS). Au sufixul -T, în structura temei de participiu, verbele care, în structura temei de perfect, prezintă rădăcina terminată în consoana -p: rupse-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
căror ultimă consoană este -n sau -r (ninse, -ninS, arse-(i)-arS), precum și verbele care au rădăcina terminată în vocală (scrise-scriS). Au sufixul -T, în structura temei de participiu, verbele care, în structura temei de perfect, prezintă rădăcina terminată în consoana -p: rupse-(i) - rupT, fripse-(i) - fripT, copse-(i) - copT etc. Observații generale: • La toate verbele, indiferent de tipul de flexiune, s-ar putea vorbi de o temă secundară pentru pluralul perfectului simplu și mai mult ca perfectului, formă constituită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]