1,399 matches
-
după concepția lui, o "canalierie". Olimpia era "mama îngerașului lui mort". Imposibil. Nu se întemeiază o patrie fără fidelitate conjugală". Așa spunea el față de lume. În schimb, întrevedea despărțirea în două chipuri pe care și le prezenta cu plăcere și consolare mental. Se întorcea acasă și găsea pe Olimpia în brațele unui individ. Scena îl zguduia, îl mișca chiar în imaginație. Antipatia lui, visa el, de acolo venea, din presimțirea că Olimpia este o nemernică. El, omul de viitor, căruia i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era conștient că îi punea note mari domnul profesor Pietreanu pentru încurajare, plus că nu se putea compara cu Doina. Lui Ion îi moare tatăl chiar atunci în iarnă. Bănuia că îl va trece la matematică ca un semn de consolare i se va muia inima și măcar în ceasul al 12-lea vor rezolva acest diferend. Când și când mai chiuleau la câte o materie; mergeau la Gavri vreo 3-4 colegi iar seara de multe ori se întâlneau în oraș
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe întinderi. Existența staționară a călugărilor își are sursa în canalizarea verticală, spre cer, a acestor doruri vagi după veșnic alte locuri și alte depărtări. O emoție religioasă n-așteaptă consolare de la spațiu; mai mult, ea nu-i intensă decât în măsura în care îl asimilează unui cadru de căderi. Când nu-i loc în care să nu fi suferit, ce alt motiv poți invoca în sprijinul rătăcirii? Și ce o să te lege de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe Diogene înspre catastrofala ruptură de farmecul naiv, delicat și învăluitor al existenței? Ce l-o fi aruncat în situația de criminal al erorilor indispensabile vieții? Nu-i datorăm lui un minus de iluzie de care ne fălim, îndurerați? Ce consolare i-o fi lipsit sau în mijlocul căror mângâieri a fost întrerupt, dezbinîndu-se fericirea la care a trebuit să fie sensibil, chiar de s-a născut cu vocație de osîndit? Și un monstru se naște cu înclinări spre fericire, ce nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un strănutat al spiritului? Tristețea-i indefinibilul ce se interpune între mine și viață. Și cum indefinibilul este o aproximație delicată a infinitului... Când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne doar dorul de El. Orice oboseală ascunde o nostalgie după Dumnezeu. Cum pot vorbi împreună doi oameni al căror chin nu e la egală distanță de Dumnezeu? Ce-și au de spus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăiesc; omul se căznește să trăiască. Este ca și cum te-ai uita în oglindă înaintea fiecărei acțiuni. Omul e un animal care se vede trăind. Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ciumații, la toți cei arși de vii sau stinși de foame, cu cât suferința noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toți sânt muritori, precum în suferință nimeni nu va găsi o consolare în suferința trecută sau prezentă a altora. Căci în această lume organic insuficientă și fragmentară, individul este pornit să trăiască în mod integral, dorind să facă din existența lui un absolut. Orice existență subiectivă este un absolut pentru sine însăși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția! În lumea aceasta încă n-a murit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
echilibru între valori antinomice. Acestea sau se războiesc atunci într-un conflict continuu, sau pendulează și se substituie. Punctul culminant al unei mari culturi îl văd în extazul forței sale. După aceasta poate începe decadența; ea nu oferă mai puțin consolarea retrospectivă, exaltarea în regretul puterii. Ceea ce înseamnă grecii, romanii sau francezii în istorie se datorează neapărat unei lumi specifice de valori pe care au realizat-o. Noi știm astăzi destul de bine în numele cărei idei istorice a luptat fiecare, cât a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre în vidurile Romîniei? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită și de ne-am fi revărsat ardori ascunse, viața noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate, aveam și noi reazemul gloriei, și mărirea ne era o consolare, iar nu aspirație vagă. N-am interiorizat decât resemnarea și de aceea nu știm ce înseamnă acumulările temporale, cu inevitabilele lor declanșări explozive. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. Cu cât viața este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bunurile trecătoare și au creat un drept pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
altă companie. Cumpărătorul ne-a mulțumit pentru efort și a spus: „Să fiu sincer, voi ați meritat afacerea. Din păcate, ceilalți din echipa mea au optat pentru o firmă mai mare și mai cunoscută”. Unii ar crede că o asemenea consolare nu era mare scofală, dar pentru mine a avut un impact enorm. Într-o singură propoziție, cumpărătorul reușise să Înlăture durerea Ă nu și dezamăgirea Ă pierderii suferite. În loc să-mi fie groază să dau vestea grupului meu, chiar așteptam cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de pericolul subiectivismului. În absența unei teorii clare, o analiză, oricât de atentă ar fi ea, nu poate garanta identificarea corectă și exhaustivă a dimensiunilor unui concept și a indicatorilor necesari și suficienți pentru a construi fiecare dimensiune aleasă. Eventuala consolare că o analiză ulterioară a indicatorilor ne va confirma sau infirma dimensionarea apriorică (deci ne va ajuta în aprecierea validității sale) este pur și simplu o iluzie. Odată dimensiunile alese, numai un cercetător lipsit de o minimă experiență (ca să nu
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cunoștea drama casnică a lui Ioanide, afacerea Tudorel (lucrurile se petreceau înainte de vizita făcută de Gaittany arhitectului), emise părerea că Ioanide nu va veni. Astfel, Pomponescu se prezintă la ceaiul lui Saferian, sărută mâna doamnei Valsamaky-Farfara și avu o primă consolare de a fi întrebat de aceasta de ce o ocolește. - Am început să îmbătrînesc, zise ironic madam Farfara,fiindcă văd că nu mai calcă nimeni în casa mea. De acum încolo, ca să nu mai rămân singură, trebuie să merg eu la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cinstit, cu un instinct al lucrurilor fine și de o discreție desăvârșită. Deplasată din văpaia masivă a lui Ioanide și intrată în exactitudinea comerțului, Sultana, care, cu toată instrucția ei, era un temperament focos, nu un spirit metafizic, receptă cu consolare la început caracterul solid al lui Demirgian, întocmai ca o bolnavă calmată de apropierea în halat alb a doctorului zâmbitor. Demirgian înțelegea perfect toate G. Călinescu gândurile ei, acceptând fără contradicție, ca foarte rezonabile, chiar pe cele mai hazardate și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rândul său: * anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu explorează mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la întoarcerea ei nu se lasă luat în brațe, ci se zbate, se lovește încercând "să scape", fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie să transmită toată nefericirea acumulată, de teamă că nu este înțeles corect în încercările lui de a face față stresului. * ambivalent: Copilul este anxios după despărțirea de mamă; este afectat în timpul separării; ambivalent, când
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
acestea au un efect dramatic asupra relațiilor interpersonale. Chiar dacă, la prima vedere, avem o viziune globală, totuși unii specialiști au demonstrat faptul că: • după doliu și pierderi, prezentăm mai degrabă tristețe și lacrimi (simptome ce facilitează legătura cu ceilalți și consolarea, reparația socială); • după eșecuri, suntem mai degrabă victime ale rumirațiilor, ale oboselii, pesimismului și culpabilității (simptome care ne împing spre repunerea în discuție ca oameni și ca ființe utile/ valoroase) (André, 2009). Depresia este o tristețe de tip special: durabilă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și rezolvarea onestă a conflictelor (Smith, Jr., 1992): Ascultarea Ascultând ideile, sentimentele, căutările, problemele (celuilalt), încercăm să deducem motivele, contextele, împrejurările deciziilor luate și ale faptelor comise. Este important să ne concentrăm pe mesajul interlocutorului; astfel, puterea noastră de înțelegere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este schimbul plăcut și liber de experiențe, de aprecieri, de proiecte (de viitor), indiferent de ordinea acestora. Se cuvine ca, în cazul acestora, dezvăluirile (verbale, intenționate) despre noi înșine să fie în concordanță cu nivelul de apropiere (afectivă) în raport cu partenerul. Consolarea (susținerea) În cazul consolării, implicarea în relația cu celălalt este mai profundă (decât în cazul conversației). Ea are drept obiectiv alinarea sau micșorarea stresului emoțional resimțit de celălalt. Unii au darul de a face ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
liber de experiențe, de aprecieri, de proiecte (de viitor), indiferent de ordinea acestora. Se cuvine ca, în cazul acestora, dezvăluirile (verbale, intenționate) despre noi înșine să fie în concordanță cu nivelul de apropiere (afectivă) în raport cu partenerul. Consolarea (susținerea) În cazul consolării, implicarea în relația cu celălalt este mai profundă (decât în cazul conversației). Ea are drept obiectiv alinarea sau micșorarea stresului emoțional resimțit de celălalt. Unii au darul de a face ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie, pe când alții au nevoie
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-i consoleze pe alții. Pare că cea mai importantă calitate pentru susținerea celuilalt este empatia, capacitatea decentrării și a preluării reperelor subiective de moment ale celuilalt; încercăm să descoperim prin ce trece acesta.79 Rezolvarea onestă a conflictelor Conversația și consolarea sunt modalități de relaționare în care ambele părți împărtășesc același scop, aceleași obiective (într-o anumită împrejurare dată). Ele interacționează pentru plăcerea de a fi împreună sau pentru a suporta mai ușor dificultățile prin care trec (la un moment dat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
două părți profită de soluție, cu atât este mai profitabilă rezolvarea conflictului. Este important să știm să facem compromisuri (ceea ce nu înseamnă să renunțăm la ceea ce este important pentru noi și pentru celălalt). Oricum, că este vorba despre ascultare, conversație, consolare sau rezolvarea onestă a conflictelor, nu pot fi trecute cu vederea (nici) atitudinile indivizilor aflați într-o relație față-n față. Cercetând problematica atitudinilor în relațiile interpersonale, F. Lacombe (2005) stabilește o tipologie a acestora plecând de la trei dinamici principale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a reușit să spargă un geam? Dacă ați asistat la acest spectacol, cu siguranță ați constatat de asemenea că toți privitorii, să fi fost vreo treizeci la număr, par să-și fi dat cuvântul pentru a oferi nefericitului proprietar această consolare uniformă: Tot răul spre bine. Astfel de accidente dau de lucru industriei. Ce s-ar alege de geamgii dacă nu s-ar sparge niciodată geamuri? Există însă în această formulă de condoleanțe o întreagă teorie, care merită suspendată flagrante delicto
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]