2,265 matches
-
asemănător, Cox argumentează că o schimbare fundamentală are loc atunci când există o „disjunctură” între „setul de idei despre natura lumii pe care le au oamenii și problemele practice cu care se confruntă”. Apoi continuă: „Unii dintre noi consideră că vechiul construct mental dominant al realismului este inadecvat pentru a face față provocărilor politicii globale de astăzi”66. Ar fi de înțeles dacă realiștii ar aduce astfel de argumente, deoarece ei cred că există o realitate obiectivă care determină în mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și alte lucrări inițiale pe tema creativității au fost elaborate exclusiv pe baza studiilor de caz efectuate asupra unor creatori renumiți. Criticile aduse metodologiei respective au fost cauzate de dificultatea de a evalua constructele teoretice propuse (precum procesul primar de gândire) și selecția și interpretarea laborioasă impuse în mod obișnuit de studiile de caz (Weisberg, 1993). Deși nu există nimic care să confirme ineficiența apriorică a studiilor de caz, dezvoltarea psihologiei științifice a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Sternberg, R.J. (1997), Thinking styles, Cambridge University Press, New York. Sternberg, R.J., Davidson, J.E. (eds.) (1995), The nature of insight, MIT Press, Cambridge, MA. Sternberg, R.J., Ferrari, M., Clinkenbeard, P., Grigorenko, E.L. (1996), „Identification, instruction, and assessment of gifted children: A construct validation of a triarchic model”, Gifted Child Quarterly, 40, pp. 129-137. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1991), „An investment theory of creativity and its development”, Human Development, 34, pp. 1-32. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1992), „Buy low and sell high: An
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este, probabil, restrâns din cauza aparentei lor inaplicabilități. TEORII IMPLICITE. O aplicație relativ recentă și interesantă a metodelor psihometrice centrate pe persoană o reprezintă evaluarea teoriilor implicite ale creativității. În general, teoriile implicite sunt create din concepțiile persoanelor neinițiate despre anumite constructe. De exemplu, studii ale teoriilor implicite de inteligență domină literatura de specialitate (de exemplu, Lynott și Woolfolk, 1994; Sternberg, 1985a, 1985b; Sternberg, Conway, Ketron și Bernstein, 1981). Sternberg (1993) conferă argumente raționale în sprijinul cercetării teoriilor implicite: „În studiul teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fluidă) și a înțelepciunii (de exemplu, capacitate de rațiune, bun-simț, discernământ). Rezultatele acestor studii sugerează că, în afara unor diferențe între grupuri, teoriile implicite ale creativității corespund, în ansamblu, teoriilor explicite ale creativității și se deosebesc de teoriile implicite ale altor constructe psihologice. Produsele creației MacKinnon (1978) susținea că „adevăratul punct de plecare, chintesența tuturor cercetărilor de creativitate rezidă în analiza produselor creative sau identificarea aspectelor prin care acestea se disting de creații mai comune” (p. 187). Un deceniu mai târziu, Runco
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetători consideră că cele mai eficiente sunt combinațiile dintre diverse tehnici (de exemplu, Cooper, 1991; Wakefield, 1991). În concluzie, se creează impresia unei uimitoare diversități de abordări psihometrice în cercetarea creativității, a cărei apreciere globală este dificilă. Raporturi cu alte constructe cognitive Aplicarea metodelor psihometrice în studiul creativității vizează în general, două categorii specifice de probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că răspunde problemelor teoretice cu privire la existența sau
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analiza datelor creativității și a inteligenței influențează direct rezultatele (Cronbach, 1968; Hattie și Rogers, 1986). Cu toate acestea, confuzia aparentă ce planează în jurul relației creativitate-inteligență nu este atât de alarmantă precum pare la prima vedere. Teoriile și instrumentele destinate explorării constructelor cognitive nu sunt medii inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la regulă (Anastasi și Schaefer, 1971). Deoarece teoriile creativității și inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la regulă (Anastasi și Schaefer, 1971). Deoarece teoriile creativității și inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b), metodele de măsurare a constructelor obținute se constituie, la rândul lor, în tehnici complexe. Spre exemplu, studiile inițiale promovează teoria pragului (Guilford și Hoepfner, 1966; Torrance, 1962), în timp ce investigațiile recente atestă că relația creativitate-inteligență este mult mai complexă decât se considera anterior (Hattie și Rogers
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
On intelligence... more or less: A bio-ecological treatise on intellectual development, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Chand, I., Runco, M.A. (1992), „Problem-finding skills as components in the creative process”, Personality and Individual Differences, 14, pp. 155-162. Clapham, M.M. (1996), „The construct validity of divergent scores in the Structure-of-Intellect Learning Abilities Test”, Educational and Psychological Measurement, 56, pp. 287-292. Cline, V.B., Richards, J. M., Jr., Abe, C. (1962), „The validity of a battery of creativity tests in a high school sample”, Educational
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pp. 15-48), McGraw-Hill, New York. Taylor, C.W., Williams, F.E. (eds.) (1966), Instructional media and creativity, Wiley, New York. Taylor, D.W. (1960), „Thinking and creativity”, Annals of the New York Academy of the Sciences, 91, pp. 108-127. Thompson, B., Anderson, B.V. (1983), „Construct validity of the divergent production subtests from the Structure-of-Intellect Learning Abilities Test”, Educational and Psychological Measurement, 43, pp. 651-655. Torrance, E.P. (1962), Guiding creative talent, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1965), Rewarding creative behavior, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of working”, Creativity Research Journal, 6, pp. 329-343. Rosengren, K.E. (1985), „Time and literary fame”, Poetics, 14, pp. 157-172. Runyan, W.M. (1982), Life histories and psychobiography, Oxford University Press, New York. Rushton, J.P. (1984), „Evaluating research eminence in psychology: The construct validity of citation counts”, Bulletin of the British Psychological Society, 37, pp. 33-36. Schachter, S. (1963), „Birth order, eminence, and higher education”, American Sociological Review, 28, pp. 757-768. Schmookler, J. (1966), Invention and economic growth, Harvard University Press, Cambridge, MA
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Today, iunie, pp. 37-44. Sternberg, R.J., Detterman, D.K. (eds.) (1986), What is intelligence? Contemporary viewpoints on its nature and definition, Ablex, Norwood, NJ. Sternberg, R.J., Ferrari, M., Clinkenbeard, P., Grigorenko, E.L. (1996), „Identification, instruction, and assessment of gifted children: A construct validation of a triarchic model”, Gifted Child Quarterly, 40, pp. 129-137. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989a), „Coping with novelty in human intelligence: An empirical investigation”, Intelligence, 13, pp. 187-197. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989b), „If dancers ate their shoes: Inductive
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
2. Cultură, trebuințe, necesități, comportamente Acum, după ce am prezentat elementele constitutive principale ale culturii, să dăm o definiție a culturii (definiție și ea parțială, dintr-un unghi de vedere mai adecvat domeniului de referință a cursului nostru. Cultura reprezintă un construct social-istoric prin care o comunitate umană (societate, Întreprindere etc.): 1) recunoaște (problematizează), 2) interpretează și 3) răspunde (soluționează) prin compartimente (valorico-normativ constituite) la cerințele sale dinamice de viață, ca urmare a unui proces de interacțiune și negociere socială.<footnote O
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
orientările sale și coeziunea sa socială”<footnote Schein Edgar H., Career Dynamics, Matching Individual and Organizational Needs, Wokingham, Addison-Wasely, 1978 (a se vedea Kennedy C., op. cit., p. 1811. footnote>. Cultura organizației (ca particularizare a culturii, În ansamblul său) reprezintă un construct social prin care o organizație problematizează, interpretează și soluționează (răspunde) cerințele sale de funcționare ca urmare a unui proces de interacțiuni simbolice și negociere Între membrii săi și conducere, pe de o parte, și Între firmă cu stakeholderii săi, pe
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
comunicarea, limbajul. Ce sunt comportamentele? − comportamente organizaționale, − comportamente față de organizație. Ce sunt atitudinile? Ce este cultura organizației? Ce este culturismul? Teoria celor „7S”. Cultura organizației În serviciile publice. Economie și societate. Relațiile publice și serviciile cu publicul 1. Economia - un construct sociocultural De-a lungul timpului a existat o permanentă schimbare a ceea ce numim „economie”, fapt determinat de modificările fundamentale apărute În modul de viață al oamenilor, de trecerea de la un anumit tip de producere și reproducere a vieții lor societale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
timpul liber, biserica etc.). Habermas („Școala de la Frankfurt”) a dat o importantă analiză a spațiului public. <footnote Habermas Jurgen, Structural Transformation of the Public Sphere, Cambridge, Mass, MIT Press, 1989. footnote> Conceptele folosite (societatea civilă, societatea politică, sfera privată) sunt constructe, metafore<footnote Metaforele sunt modalități „de definire a situației” ( În sensul lui Thomas WJ), adică de caracterizare a «realitățiiă și a comportamentelor implicate În calitatea lor de cunoaștere; metaforele nu sunt reflectări În oglindă ale realității, ci „creații care devin
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
instituțiile publice sau private din afara puterii publice. Am putea denumi „servicii sociale” acelea care implică relația dintre „sfera publică” și „societatea civilă” (cum ar fi: școala, biserica, Întreprinderea, spitalele, serviciile comerciale de furnizare a apei, electricității etc.). Publicul reprezintă un construct social simbolic implicând recunoașterea reciprocă a cetățenilor (liberi și egali) ca făcând parte din „noi”, În calitate doar de oameni, pe de o parte, și Între aceștia și puterea publică, ca cetățeni cu drepturi și obligații legal instituite, pe de
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de construcție sînt în mod spontan șterse. O serie de intermediari selectivi ,,dezinteresați'' joacă atunci rolul de ,,persoane-resurse'', pe care ,,se poate conta'' pentru a-ți face o idee despre o anumită chestiune. Zvonurile prezintă și caracteristica de a corespunde constructului cultural al grupului în care se dezvoltă. Sînt verosimile în măsura în care reactivează voința de a crede în ele și memoria grupului care le primește. În fine, lipsa de familiaritate cu conținutul și personajele implicate într-un zvon favorizează proiecția de ,,fantasme
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
al felului său de a fi. Orice simbol sau comportamentul cel mai inofensiv îl fac pe cel vrăjit să se creadă "prins", iar pe vrăjitor să-și așeze puterea metonimică pe o țintă. Buna funcționare a acestei mecanici presupune un construct cultural comun: credința în eficacitatea magică a anumitor acte sau a anumitor indicii și o tradiție animistă latentă sau regulat transmisă din generație în generație. Ca orice fenomen aflat la frontierele clandestinului și publicului, vrăjitoria implică o serie de conduite
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a modificat radical la trecerea de la comunism la capitalism, este esențial pentru înțelegerea revoluției comuniste ca mișcare în primul rând politică. Probabil că de aici provine cea mai mare parte a neînțelegerilor referitoare la comportamentul cotidian al populației care domină constructele intelectualității postcomuniste. Deoarece populația refuză să adopte comportamentele specifice „modelului ideal” construit pe cale intelectuală, pornind de la definițiile ideologice ale tipurilor de societate - de exemplu, modelul „proletarului conștient” care se dedică bunăstării generale ca urmare a triplei sale calități de proprietar
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
spune că cineva deține competența de a picta? Care este pragul după care poate fi decretat talentul cuiva în pictură? Orice competență rămâne oarecum virtuală, polifuncțională și deschisă. Presupune și o parte invizibilă sau „misterioasă”. Ea însăși poate fi un construct cultural sau rezultatul unei opinii sau reprezentări personale. Profesorii se bazează uneori pe ipoteze de lucru, pe aproximări ale competențelor având ca referențial ultim niște concretizări posibile ale acestora. Așa cum scrie și Perrenoud (1998, p. 49), competența e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
priceperii lui în fața „judecății” lumii în care va intra. Nu mai vorbim despre faptul că noțiunile de succes și eșec sunt ele însele discutabile și interpretabile, fiind semnificate diferit în cele două sisteme de referință. Și aceste noțiuni sunt niște constructe culturale, girate nu numai de analize epistemologice obiective, ci și de conformism, obișnuință, proiecții personale sau colective. Ceea ce școala sau profesorul consideră un eșec alții din afara sistemului școlar pot întrezări ca fiind un succes. Mai există o cheie explicativă. Determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
în condiții bine stabilite, eventual restricționate și limitate; - un program având funcția de administrare a zonelor securizate. Toate aceste programe interacționează unele cu altele, corelându-se reciproc, făcând ca întregul ansamblu să fie ușor de folosit și exploatat. Desigur, toate aceste constructe nu sunt de competența elevilor; aportul lor constă în etalarea unor conținuturi la nivelul acestor structuri. Este bine ca elevilor să li se prezerve drepturile legate de comunicarea în mediul virtual (dreptul la protecție, intimitate, confidențialitate), inclusiv drepturile de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]