3,537 matches
-
un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire (2006) -, un puseu de recalcitranță prin care avea să-și ridice în cap nu doar gînditorii cu slăbiciuni teologice, dar și pe colegii de breaslă. Dacă trecem peste satisfacția cu care contemplă valurile de indignare pe care le-a iscat în rîndul celor însuflețiți de pudori confesionale, lui Dawkins nu i se poate tăgădui nervul combatant, atracția cărții fiind cu precădere de ordin speculativ, asta însemnînd că Dumnezeu: o amăgire nu e
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
Dramă. Durata: 90 minute. Premiera în România: 18.10.2013. Produs de: Libra Film. Distribuit în România de: Transilvania Film. Acolo unde s-a născut veșnicia, adică la sat, cum suna apoftegma blagiană, pensionarul văduv, Costache Moldu (Victor Rebenciuc), își contemplă de pe prispa casei avariate de inundație propria singură tate și un viitor incert. Atitudinea moromețiană a personajului, echivalentă simbolic a unui tragic quo vadis, „Niculae, unde mergem noi, domnule?”, face vizibilă înrudirea cu ecranizarea lui Stere Gulea a celebrului roman
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
programul monoton de zgomote cu un fel de tandrețe destinată nepotului absent. Câinele japonez este semnul unei lumi străine, lumea care a intrat în existența lui pe poarta afecțiunii față de propriul fiu și ulterior față de nepotul său. Și acest Moromete contemplă perspectiva reîntoarcerii fiului risipitor la vatră, însă la aflarea faptului că fiul intenționează să trăiască pentru tot restul vieții în Japonia unde dorește să-l ia, Morometele lui Jurgiu își va face în cele din urmă bagajul pentru a pleca
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
dintre aceste teme îi dedică nu articole întâmplătoare, ci serii articulate, urmărindu-i desfășurarea în timp. El nu este, prin urmare, un ziarist care reacționează la stimulii externi ai realității, ci unul care induce șirului de evenimente pe care le contemplă o structură de valori. Dar nu una rigidă, tiranică, în genul lui Iorga. Dimpotrivă, una deschisă și democratică. A doua observație pe care ediția de față o face obligatorie: îndepărtarea lui Ion Vinea de extrema stângă, începută la jumătatea deceniului
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă n-ar ști nimic despre amplele analize ale unui secol de cercetare literară. Sau psihologică. Intrând cu un aplomb rar în rolul copilului, al candidului, al poetului autentic, care contemplă pentru prima oară, cu spaimă aproape și cu admirație nestăpânită, oarbă de o prea mare uimire, un fapt, un fenomen sau un personaj care multora le pare cunoscut, epuizat, dacă nu familiar de-a dreptul. Și noi, lectorii fermecați ai
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
și Simon, cunoscând o asemenea intensitate în împlinire, este puntea spre un „dincolo”, întrevăzut ca spațiul unde sentimentul iubirii domnește în exclusivitate, spațiu ce nu s-ar opune acestei lumi, ci ar veni în prelungirea ei. Lui Simon îi putem contempla chipul în tablourile ce-l înfățișează în înaltele sale demnități, cea mai importantă, de guvernator al coloniei Massachusetts, deținută în două rânduri, după moartea Annei. (I-a supraviețuit un sfert de secol.) De la ea nu a rămas niciun portret și
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
răbdarea e măsura adevăratei iubiri ne mîngîiem din lumi paralele deocamdată ne aparținem doar în fișa din dosar posedată de cea mai tăcută dintre tristeți nemișcată abia respiră privește în gol marginea patului de fier e locul abrupt de unde își contemplă deznădejdea ne privim acum ea are 48 eu 27 semănăm chiar dacă capul ei s-a micșorat cît o portocală sîntem atît de apropiați încît și dacă ar putea vorbi tot nu ne-am spune nimic o tristețe freatică s-a
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
Simona Tache Adică a celui care-a tras lozul necâștigător, când s-a pus problema deplasării unui grup de excursioniști de-acasă până într-un loc frumos, unde se poate lua o gură de aer curat și contempla frumusețea naturii. De exemplu, de-acasă până la mall. Sau, hai, până-ntr-o parcare de lângă Bran, unde se poate încinge un grătărel sănătos, mișto și revigorant. Despre nefericirea de a fi șofer, în timp ce pe altul l-a făcut mă-sa
Singurătatea şi chinul şoferului în excursie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18775_a_20100]
-
ceresc, căutând o explicație unitară. De fapt, era prima mea lucrare științifică pe care trebuia să o susțin și pe care am redactat-o cu multă atenție și cu multă migală. După ce am terminat-o, am început s-o mai contemplu sub diferite aspecte, mândru că reușisem să scot la capăt pe cont propriu o asemenea lucrare științifică. Până la Simpozion mai rămăseseră destule zile. În tot acest timp, Adelina îmi scria des scrisori lungi și cu patos, povestindu-mi de toate
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau Pânza lui Ulise. Este prilejul unui înfiorat dialog între ere: „Timpul nou/ de cel vechi/ pentru tine îl dezleg,/ încercând/ să acopăr sfâșierea/ cu plinul/ unui ochi/ ce se-ntoarce/ contemplându-te-ntreg” (Pânza lui Ulise). Fugă într-un ev minor, ciclul ce dă și titlul volumului, este pigmentat de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa aceea pe țărm. Magistrul își avertizează indirect elevul despre foarte mica probabilitate ca arborele mitic să fi fost văzut de cineva; el însuși nu pretinde că l-ar fi contemplat, mulțumindu-se cu povestiri anonime, și atât de vagi încât nici nu-i pare necesar să-și încheie frazele: Dedesubt mișunau porcii sălbatici însă palmierul palmierul Talipot... Prin aer fâlfâie pasărea liră și pasărea ibis și fluturi grei de un
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Simona Tache STRADA, ZI Două tipe, genul aranjate, coafate, înțolite, foarte preocupate de aspectul exterior, se întâlnesc întâmplător. TIPA 1 (entuziasmată) Bunăăă! Nu-mi vine să cred că te văd! TIPA 2 (idem) Ce surpriză plăcutăăă! Se pupă, apoi se contemplă reciproc. TIPA 1 Arăți superb! TIPA 2 Nu. Tu arăți superb. TIPA 1 Nu-i adevărat. Eu arăt ca dracu. Tu ești realmente o divă. TIPA 2 (cu dispreț față de sine) Diva? Termină cu prostiile, sunt o ruină. Tu, în
Complimente by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19233_a_20558]
-
Adică să nu ne mai uităm la televizor? HORIA Da. GABRIEL Să nu ne mai lăsăm seduși, subjugați, aserviți, îngenuncheați, înrobiți? HORIA Confirm. GABRIEL E foarte interesantă ideea ta, dragă Horia. Îți promit că o să reflectez la ea. O voi contempla îndelung. HORIA Îi voi conferi și eu atenția cuvenită. Te îmbrățișez, dragă Gabriel. GABRIEL Iar mie, dragă Horia, permite-mi să te încredințez de gândurile mele cele mai bune. Te pup. Mă duc să-mi scufund întrega ființă în analiza
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
să se contrazică, lumea-i scufundată-n arome și și gust de mâncare. Și-asfințește-ngrijorat, că a pornit natura pentru ei să gândească, în măruntaiele materiei îi abstract, nici cerul și nici pământul, cascada vidului nu poate s-o oprească; întristat contemplă zicând-și mereu: cine va fi scos din viață îngerul păzitor sau bestialul de călău? (Din volumul « Luminile trasfigurării » Junimea, 2007, p. 15 ) Referință Bibliografică: Arta Cuvântului (I) / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
de pe Golgota e destul de misterios. Ele apar spre anul 325, când împăratul Constantin a cerut deschiderea mormântului lui Iisus la Ierusalim. În 638, acestea au ajuns pe mâinile musulmanilor, aflați atunci la adăpost în Constantinopol, capitala imperiului. Acolo, pelerinii puteau contempla coroana și lancea, biciul de fier și mantia purpurie, lințoliile funerare, rozmarinul, sandalele lui Iisus și un fragment din piatra funerară. În secolele al XI-lea și al XII-lea, în perioada cruciadelor, relicvele din Constantinopol au câștigat din ce în ce mai mult
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
o închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgășani, ca și mine” Titlul cărții, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenția asupra semnificațiilor lumii celeste din romanul de debut din 1930 , lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul inițial de la care a pornit acesta. Astfel, în viziunea lui Gib. Mihăescu, constelația Andromedei este întruchiparea unui ideal de puritate morală și frumusețe fizica feminină, irealizabil, în contrast cu eroinele dezamăgitoare din lumea
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]
-
universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumați zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând să alunece pe mare... un timp am crezut că acest peisaj ireal mă poate absorbi în el, de aceea am zis: clipă, o, rămâi! Hotărăște-te Târăști șalul idealurilor după tine până când
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Preacurata Fecioară. Ea un înger a trimes La acest copil ales Să-l învețe, să-l inspire Cântece de mântuire. Sunete-l înconjurau Mii de viori îi cântau În taină îngeru-a șoptit Viitor măreț i-a profețit: ” Cerul de vei contempla Soarele în gene s-o juca Iar ploaia, cu picăturile ei Va semăna în suflet ghiocei Cântecele populare De suflet vindecătoare Le vei prinde-n Rapsodie Inima să ți-o mângâie. Plaiul acesta încântător Îl porți în minte - izvor Cascadelor
CADOUL DIN CER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384523_a_385852]
-
moarte îi erau buzele și moarte îi erau mâinile Și dincolo de el am văzut o întindere vastă de pămant Unde lebedele de zăpadă/albe ca zăpada roiau pe țărmurile tăcute, Unde ultimul lor cântec este cântat și ultima stea rezistă Contemplând singuratică noaptea Și omul cu mâna lui mi-a arătat malul Unde mortul sta tăcut în mijlocul mărilor ce urlau Și el însuși sta acolo unde întunecoasa stea a căzut Și, deși era mort, știam destul de bine Că o zi va
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
cu obrăznicie între ei, pe-o pată de nisip mărunt, adevărat platou, dorit în scurta-i existența de felie. Peste figura-i rozalie se-așezaseră la impactul cu solul mărunte fire de nisipoasă proveniență aducând cu fire albe de piper. Contemplând pierderea, Sandu îi aruncă ciudos lacomului său prieten: -Ai un leu s-o mănânci și p-asta! și-și ridică pontos colțurile gurii într-un zâmbet laaarg... îl întrebă din priviri Gabi siderat. Amuțise, nu alta. Luându-i drept refuz
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
credinței lui Nero, autointitulat artist de geniu, care, cică, inaintea morții, și-ar fi deplâns propria dispariție prin Ce artist piere cu mine! În seara aceea, uită de nepăsarea obișnuită și alunecă încetinel în gang, tocmai când o siluetă își contempla producția în grafitti. Reperă în artist Pelerina de la Secție. Umbra înșfăcă punga cu tuburi-spray zbughind-o. Năucit de coincidențe, suferi de o afurisită de inerție într-atât încât nu mai apucă decât să urle ca sărit un Stai pramatie! Dar
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
Unii cred că se făcuse vinovat de ”lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfârșitul lui noiembrie, anul 8 e.n., după ce mai contemplă pentru ultima dată cerul cu lună și cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câțiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o luptă aprigă dusă cu sine la finele căreia universul interior al autorului este luminat de razele iubirii. Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nemurirea. “Pe tărâmul în care te-ai născut dintr-un fulger/ Și din ploi înghețate de stele opace/ Voi zbura călărind albe aripi de înger,/ Însoțit pretutindeni de o tainică pace./ Heruvimi și arhangheli ne formează alaiul,/ Zeități necăzute ne contemplă iubirea,/ Între lacrimi și zâmbete ne vom duce noi traiul,/ Pentru-o clipă de dor, ne-am pierdut nemurirea...” ( Logodnă intelergalatică) Într-una din spovedaniile sale, autorul își scrie cu lacrimi dorințele, sculptând în lemn necioplit durerile care-i macină
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
al unei misiuni externe și anume, Comandantul Aeroportului Internațional din Kabul, în perioada 1 aprilie - 1 august 2006. În urmă cu peste 3000 de ani, Elihu, un bărbat înțelept din Orientul Apropiat a spus: „Privește spre cer și vezi!”. Ai contemplat vreodată cerul într-o noapte senină ? Ar trebui s-o facem cu toții. Cu ochii liberi nu putem observa decât 5000 de stele. Dar galaxia noastră, numită și Calea Lactee, numără peste o sută de miliarde de stele. Și câte galaxii mai
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]