1,534 matches
-
qu’îl est raisonnable de dire de la littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă, București, 1950; Inima gospodăriei, București, 1951; Învățătoarea, București, 1951; Tinerețe, București, 1953; Păpușoii, București, 1955; Oameni din satul de azi, București, 1956; Vulpile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
totală” a celuilalt, el rezolvă astfel problema: „Dezvoltată printr-un efort colectiv conjugat, critica literară ca sector al culturii noastre ne apare unilaterală în fiecare din manifestările ei și totală în postura de conștiință de sine a literaturii”. Detașarea față de contemporaneitate se constată ulterior și prin plasarea în oglindă a două texte sumative: Soluția ermetismului, unde denunță ca „erezie” „răspândirea tot mai accentuată a cultului ermetic și mai ales confundarea lui cu însuși destinul poeziei noastre”, și Ideea de patrie, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
decât intern: țara este săracă fiindcă în 1944 nu au venit americanii, apoi din cauza rușilor, fie ei sovietici sau nu; mergând mai departe în istorie, vina aparține turcilor, popoarelor migratoare, grecilor (Eteria) care l-au trădat pe Vladimirescu; înapoi în contemporaneitate, de vină este UE că ne acuză de diverse lucruri doar pentru că am fi ultimii veniți în club. Democrațiile occidentale sunt destul de des reprezentate în mentalul colectiv ca dorindu să spolieze capacitățile de producție românești pentru a-și asigura o
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
o măsură semnificativă, proiecții ale unui singur portret. Trăind în epoci diferite ale istoriei - Ovidiu (Dumnezeu s-a născut în exil) în Tomisul augustan, Radu Negru (Cavalerul resemnării) în Evul Mediu valah, Toma Singuran (Prigoniți-l pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de strălucitoarele locuri natale (imagine atestată, de altminteri, în Tristele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
-i iese în cale. Istoria limbii române este pusă de Philippide în dependență totală de „originea românilor” ca rasă, ca bază de articulație, pe care el o transformă în deus ex machina chemat să rezolve problema limbii. El aduce în contemporaneitate această bază, pe care o consideră componenta fiziologică definitorie a poporului român, și își apreciază opera ca pe o încercare de soluționare a problemei, lăsând posterității împlinirea idealului său, urmând calea deschisă de el. „Chestiunea amestecului poporului român primitiv, declară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
indoeuropenizare, care de asemenea a dat rezultate diferite. Albaneza este o limbă i.-e. adusă în pragul romanizării, limbile slave și limbile baltice, toate evoluate local, s-au format ca limbi i.-e. sub influența latinității, limba maghiară aduce în contemporaneitate probe certe din formula aglutinantă a limbii autohtonilor. În continuarea estică a spațiului indoeuropenizat își perpetuează existența aglutinantă limbile și dialectele ugro-finice, mongolo-turco-tătare etc. Ca peste tot în evoluția limbii, sistematizarea fonetică și structurarea gramaticală a materialului lingvistic sunt rezultatul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că Attis moare și renaște, se poate concepe că riturile de inițiere determină, la rândul lor, moartea și renașterea viitorului său adorator”. Trimiterile frecvente la arhetipuri comportamentale au ca finalitate identificarea structurilor spirituale din timpuri străvechi în textele orale din contemporaneitate. Odată parcurs traseul mitic, novicele suferă o schimbare fundamentală și, de aceea, inițierea a fost analizată de multe ori prin prisma mutației ontologice pe care o produce. Moartea simbolică survenită în cadrul ritualului are din acest punct de vedere o importanță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
parte, a naturii puterii sacre și, pe de altă parte, a modalităților de întâlnire între zei și oameni”. Folclorul literar constituie în acest context canalul privilegiat de comunicare a misterelor fundamentale, canal orientat atât pe verticală, între strămoșii mitici și contemporaneitate, cât și pe orizontală, ca liant cultural între membrii societății. „Puterea sacră este trăită prin intermediul imaginarului” iar decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice și sintactice ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erou. Energia luminoasă latentă în protagonist este capabilă să construiască edificii strălucitoare, de parcă ar fi scăldate în razele astrului. O ipostază solară hiperbolică prin multiplicarea lăcașului sacru apare într-un basm din Fundu Moldovei, Suceava, unde poartă marca existenței în contemporaneitate a povestitorului: „Cîn s-o uitat afară, o văzut un oraș care/ pe sfîntu soare t’e put’și uita,/ dară pe orașu cela ba!”. Aceeași copleșire a simțurilor omenești diminuează luminozitatea solară în alt basm: „dădură de niște case
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de mediocritate pe care spiritul său Îl aruncă asupra „colegilor” săi! Dar, odată cu pașoptiștii români, Începe un flux de emigranți, exilați sau doar „vizitatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curios și dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă, truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai stridentă în alte părți ale lumii. Într-un fel, America e mai puțin "americanizată" decât Europa! (În orice caz, ample părți ale ei). "Americanizată" în sensul negativ al lui Heidegger, de pildă. Acesta e unul din marile paradoxuri ale contemporaneității. Încă ceva. Constat că atunci când vin în Europa, fie că mă duc la Amsterdam, fie că mă duc la Madrid, chiar și în Franța sau în Italia, majoritatea filmelor sunt americane. De ce să mă duc să le văd, pentru că le
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Godfather sunt marile excepții care pledează pentru ceva mai înalt : că cinematograful e artă, că poate tatona perenitatea, că poate avea o detentă transcedentă. Dar cinematograful real, cel de zi cu zi, cel despre care vorbim tot timpul, are miza contemporaneității. Dacă nu face o bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
teatru”, FCL, 1934, 581; Tudor Teodorescu-Braniște, Teatru, RFR, 1934, 1; Jack Berariu, „Omul fără identitate”. Comedia d-lui Valeriu Mardare va fi turnată în film românesc. De vorbă cu regizorul Jean Mihail, RP, 1935, 572; George Mihail Zamfirescu, Mărturii în contemporaneitate, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1983, 86-87, passim; Brădățeanu, Comedia, 298-299; Valeriu Mardare, DRI, III, 228-231. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
Vid tytnadens bord [Panorama poeților români din lumea întreagă - „La masa tăcerii”], Stockholm, 1998; Augustin Buzura, Askans vüg [Drumul cenușii], Stehag, 2002. Repere bibliografice: Valentin Tașcu, Poezia de pretutindeni, ST, 1985, 11; Marcel Mihadaș, Cu Ion Miloș despre prezența în contemporaneitate, RL, 1987, 27; Virgil Mihaiu, Infatigabilul Ion Miloș, poet și traducător român în Suedia, LCF, 1990, 15; Adrian Marino, Soarta „intermediarului”, JL, 1990, 41; Brenda Walker, „În patru limbi”, TR, 1992, 1; Virgil Mihaiu, Distilând esențe, ST, 1993, 1; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
parte, la imperativele dictate de noul context social și politic din țară, cu precădere după realizarea Marii Uniri de la 1918. Ajutat de talentul său oratoric înnăscut, precum și de o capacitate organizatorică pe măsură, Alexandru Lapedatu a acționat concret față de provocările contemporaneității, reușind, în perioada interbelică, să creeze, să dezvolte și să consolideze o organizație liberală solidă dincoace de munți. Din aceste considerente se explică, în opinia noastră, afirmația lui Constantin Brătianu, care preciza cu privire la omul politic: ,,D-sa a avut marele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
deplină, să pășești alături cu noi! Și acest „drept” se numește „succes”. Iar gloria nu e decât o formă exacerbată a acestei recunoașteri, a succesului, formă, din păcate, extrem trivializată, banalizată, comercializată de mediile de hârtie sau de sticlă ale contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
serii de poezii populare care vor intra în atenția revistei „Convorbiri literare”. Culegătorul era călăuzit de ideea valorii documentare a folclorului, pe care îl socotea capabil să ofere date despre originea și istoria poporului, prin relevarea tradițiilor naționale, amenințate în contemporaneitate de elemente străine, împrumutate fără măsură. A recurs la transcrierea fidelă a textelor, pe care le-a însoțit de numeroase adnotări. În unele cazuri are grijă să noteze nu numai localitatea unde a efectuat culegerea, ci și numele informatorului. Spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
timpului, p. 21-23; Încercări de clarificări istorico literare Sorin Toma și Tudor Arghezi, p. 112 114, în nr.20, decembrie 2011; *Remember. Alexandru Mânăstireanu, nr. 1-2 (77-78), 15 ianuarie-1 martie 2012, p. 178-179. *Norman Manea - o mare conștiință morală a contemporaneității, nr. 3-4 (79-80), 2012, p.70-74. *La Târgu-Mureș și în Harghita Despre Vasile Voiculescu, nr. 5-6 (81-82), 2012, p. 94-96. *Remember, Dumitru Alistar, nr. 7/8(83-84), 2012, p. 86-88. 9.LUCEAF)RUL Botoșani, fondată 2009. *Mihai Munteanu evocat dar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Toma și Ilie Rad în dialog despre poeți, poezie, viață, nr.2, noiembrie 2011; * Trei plăci comemorative evreiești la Răducăneni... * Leon Volovici și Întâlnire cu prieteni la Ierusalim, nr.3-4, decembrie 2011-ianuarie 2012; *Norman Manea - o mare conștiință morală a contemporaneității, nr. 5, 2011, p. 30-36. Cine se ocupă de oesemintele lor ?nr. 6-7, 2012, p. 98-99 *Prietenie, nr. 10-11 (iulie-august), 2012, p.57; * Încă un medic bârlădean scriitor, nr. 10-11 (iulie-august), 2012, p. 84. * Interferențe culturale. Reflecții: N. Steinhardt - 100
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
culturale. Reflecții: N. Steinhardt - 100 de ani, nr 12, septembrie 2012, p. 26-27. Revista mea - Israel, Tel Aviv * Răsfoind în arhive. Bine cuvântați fie acei... (70 de ani dela pogrom), 21 iunie, 2011. *Norman Manea - o mare conștiință morală a contemporaneității, 24 mai, 2012. 15. ARHEU, revista Centrului „Mihai Eminescu”, Bârlad, nr. 1, 2012: *Dr. C. Teodorescu un susținător al culturii la Bârlad, nr. 1, 2012, p. 30-32. 16. ONYX, revistă de literatură, civilizație și atitudine, editată de Centrul Cultural Român
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul cititorului (Atențiune, Carolina!, 1970). Întâmplările din Răpirea Mietei (1977) amintesc din nou de tiparul basmelor, dar eroii sunt personaje din contemporaneitate. Narațiunea glisează între lumea reală și cea inventată de imaginația copiilor, unele pasaje au aspectul textelor versificate în genul jocurilor de copii, mărind impresia de implicare a personajelor în acțiune. Cu gingășie și cu umor se pun în circulație personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
Convenția finală ce consfințea încheierea delimitării granițelor Bucovinei 44. În felul acesta, cedarea teritoriului Bucovinei din trupul Moldovei, de Poarta otomană către Imperiul habsburgic, văzută ulterior, pe bună dreptate, în istoriografia română, ca un act de nedreptate făcut românilor, în contemporaneitate a pus cu pregnanță în fața elitei politice românești problema necesității schimbării statutului politico-juridic al Principatelor Române, necesitate aflată în strânsă corelație cu diminuarea sau, chiar, abolirea legăturilor cu puterea suzerană otomană. II.3. Instituirea Administrației militare Noua achiziție teritorială austriacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
conștiința umanității mai ales ca autor al romanului pedagogic Emile sau despre educație (1762). Autorul nu neagă capacitatea formativă a educației, rolul ei în devenirea copilului și omului de mai târziu, ci își exprimă totalul dezacord față de sistemul educativ al contemporaneității sale, exprimând plenar dorința ca în procesul de educație să i se asigure copilului întreaga libertate de manifestare. Principiul conformității cu natura, cu ceea ce a sădit natura umană în copil încă de la nașterea sa, formează fundamentul întregii sale concepții pedagogice
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]