9,770 matches
-
din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asupra cunoașterii și fericirii, această poezie sugerează condiția geniului care caută fericirea între "norocul" terestru și nemurirea rece. Eminescu a preluat motivul literar al "florii albastre" de la romanticii europeni, pentru a evidenția dragostea, iubita, proiectarea iubirii în infinit, absolutul, eternitatea, contingentul, fericirea deplină. La Novalis, motivul "florii albastre" semnifică împlinirea iubirii ideale după moarte, iubita fiind un simbol al eternității și fericirii veșnice; la Leopardi, floarea albastră este floarea rară care crește pe înălțimi și reprezintă absolutul, infinitul; la Eminescu, floarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere (prin iubire), poetul speră într-o renaștere a sinelui, în redobândirea identității veșnice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
visul romantic până la pierderea identității de sine și cunoaște sensul destinului său. Verbul la modul conjunctiv "să-nvăț" arată posibilul, realizabilul în timpul cunoașterii de sine. Imaginându-și că este "pururi tânăr", "poetul umblă înfășurat în mantă", care exprimă abstragerea din contingent, pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
portretul tatălui, atârnat pe un perete și toate revin în cotidian, la viața comună, după ce eroul a trăit o dramă a cunoașterii. Prin eroul dezamăgit, viața și iubirea dobândesc valențe cosmice, iar prin Maria, Dionis "încearcă să iasă din lumea contingentului și să intuiască fericirea paradisiacă" (G. Călinescu). Ea apare mai întâi, în conștiința eroului în stare de vis, apoi în împlinirea erosului prin căsătorie. Percepția onirică este irațională și simbolică. Nuvela Sărmanul Dionis reunește mai multe teme romantice: natura, iubirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
el Universo)1 "Tengo un respeto sagrado por el arte y la literatura, porque son los únicos recursos por donde puede alcanzarse el absoluto de la condición humana." (Ernesto Sábato, Manuscritos)2 Dacă pentru filosofii profesioniști absolutul este o entitate pe deasupra "contingentelor și circumstanțelor", cum spune Alexandru Paul Georgescu, pentru Blaise Pascal, "numai absolutul exprimă adecvat absolutul", pentru artist, trăirea absolutului, întruparea lui în oameni, cu faptele lor, este imboldul care dă sens existenței. Pentru fiecare creator, absolutul înseamnă altceva, iar "reușitele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se vor schimba cu rolurile. Debriefing. V-ați simțit ascultați? Ce v-a făcut să vă simțiți așa? Ce ați învățat nou? Ce a fost ușor? Ce a fost complicat? Care sunt caracteristicile unui ascultător activ? Etc. În dependență de contingentul elevilor, puteți chema în față un voluntar si să-l rugați să vă povestească ceva, demonstrând, „pe viu”, capacitatea de a asculta activ. După ce elevii au observat, pot trece la lucrul în perechi calitate de mediator pentru a Arată persoanei
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
defecte), precum și analiza expresiilor proverbiale care îl au în vedere ne lasă perplecși, năuciți. Mare amatoare de universalitate, ființa înzestrată cu rațiune are, deci, nevoie să facă referire la ființa care nu e înzestrată cu ea, pentru a măsura astfel contingentul. Veselia, spre exemplu. A spune despre cineva că e vesel nu e nimic altceva decât o informație. Preferabil e să spunem "vesel ca un cintezoi". Veselia aceasta a cintezoiului, manifestată prin cântec, de obicei primăvara și, deci, în plină lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
predictibile.Acestea din urmă -consecințele logicevizează dirijarea copilului spre adoptarea unui anumit comportament dezirabil, iar prin intermediul acestora elevii învață că au control asupra comportamentului lor și asupra consecințelor produse de propria conduită. Time out-ul reprezintă pierderea accesului la întăririle contingente cu comportamentul pentru o scurtă perioadă de timp. Această metodă este eficientă ca metodă de reducere a comportamentului problematic în situațiile în care întăririle comportamentului sunt sociale (ex. atenția celorlalți) sau tangibile (ex. joaca cu plastilina). 11 Bogdana Bursuc, Alina
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
sovietic și din patrimoniul său economic. În paralel, în acel an se formează coaliția armatelor albe contra-revoluționare. În mai 1918, legiunea cehoslovacă ocupă succesiv Celiabinsk și Omsk. La sud, Denikin formează de asemenea o armată albă în timp ce armatele aliate trimit contingente militare: francezii la Odesa, englezii în Caucaz, japonezii la Vladivostok. De aceea, guvernul sovietic primește cu ușurare vestea înfrîngerii Germaniei în toamna anului 1918. În timp ce armistițiul este semnat, Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht sînt eliberați. Germania pare a fi în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
prin care arăta că în vederea obținerii regimului egalității de tratament, Germania va trece la sporirea efectivelor și a armamentelor sale prin: modificarea sistemului de recrutare; crearea unor unități intermediare între armata de profesie și serviciul intern obligatoriu, sau miliție; ridicarea contingentului activ la 300.000 de oameni; refacerea producției de artilerie grea (tancuri, aviație militară, vapoare de război, submarine, portavioane, fortificații); darea în folosință a 35 de fabrici de muniție . În nota germană se mai preciza că, dacă nu se va
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
libertatea scrisului cu cea a zborului. Pentru a înțelege intenția și în același timp misiunea auctorială a textului narativ Întâmplări în irealitatea imediată, dar și a celorlalte două texte ce vor urma, pornim de la fragmentul celor doi îndrăgostiți metamorfozați din contingent, lecturând și interpretând textul prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în anul 1934 Eternitate. Două versuri ale textului poetic amintit: Este un început albastru/ În acest peisaj terestru" traduc clar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o va avea mult timp, amintre relaționată de primele experiențe erotice ale personajului. Erosul și boala se împletesc în textele blecheriene în sensul în care ambele sunt generatoare de lumi fantastice, de proiecții imaginare ale realului, ale altor personaje din contingent și în final, ale propriei transformări. Definiția cea mai reușită pe care Blecher o dă existenței sale reale, ,,identității topice", conform terminologiei lui Maingueneau, care i-a fost dată, o găsim tot în paginile Întâmplărilor...: ,,bizara aventură de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pildă, și asta ca un repertoriu corect al lumii lanțul tuturor umbrelor de pe pământ, ciudata și fantastica lume cenușie ce doarme la picioarele vieții"240. Lectura coerentă pe care naratorul-personaj o dă lumii cuprinde și imaginea omului blecherian, eliberat de contingent, acel om negru, lipsit de corporalitate, a cărui imagine apare obsedant în proza lui Blecher. Această reprezentare a umanității lui Blecher este oarecum similară cu cea a lui Samuel Beckett, surprinsă în imaginea cuplului de bătrâni fără picioare din Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
preferat termenului "experiență", care definea identificarea eului cu un dat exterior. Renunțarea la limitele faptului exterior și ale eului cunoscător se poate realiza prin ,,trăire", care nu înseamnă însă o simplă abandonare în voia ecuațiilor vitale, care sunt întotdeauna variabile, contingente și întotdeauna limitate. Când te abandonezi, nu mai trăiești tu ci ești trăit, la întâmplare. Cred că tot misterul experienței rezidă în această coincidență perfectă cu termenul exterior ție (care poate fi o întâmplare sau o stare de suflet), și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este unul istoric. Fenomene-le pe care ea le studiază nu sunt nici permanen-te, nici recurente, precum cele care formează baza științelor naturale, și, prin urmare, regularitățile pe care economiștii încearcă să le deceleze vor fi tot timpul fragile și contingente; b) nu numai fenomenele economice sunt, în esență, influențabile de către mișcarea istorică, dar atenția pe care le-o poartă economiștii este ea însăși determinată de urgența relativă a "problemelor" de moment. Se poate spune că schimbările majore de teorii constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct interzis". De aici, sentimentul de revoltă în fața lui Dumnezeu, dublat de cel al damnării, cu care ne obișnuise Arghezi în Psalmi: Spre tine, Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de fragedă copilărie, când la Cernăuți, pentru a-și desăvârși studiile școlii primare. Din vara lui 1863 și până în iarna lui 1864, el își pierde efectiv urma, G. Călinescu neputând face decât simple presupuneri. Dispariția aceasta cristică "în pustie", recuzarea contingentului, a locului hărăzit de soartă, urmată de revenirea resemnată printre contemporani, se reflectă în poezie. Călin lipsește șapte ani, în vreme ce Hyperion "S-a rupt din locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile.//" Pelerinajele sale sunt prea cunoscute pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
când principalul arbitru al unui concurs canin (sic!). Propensiunea aceasta spre apodemie (Dochia din Memento mori e un alt argument suplimentar în legătură cu intima conjuncție dintre biografie și operă), ușurința, aproape ubicuă a triadei Quijote-Eminescu-Ladima, este tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al unui concurs canin (sic!). Propensiunea aceasta spre apodemie (Dochia din Memento mori e un alt argument suplimentar în legătură cu intima conjuncție dintre biografie și operă), ușurința, aproape ubicuă a triadei Quijote-Eminescu-Ladima, este tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
furat ființa,folosind un termen la modă globalizat-o. „Ainsi ai-je la comprehension de cette structure ontologique, ainsi je suis responsable de mon etre pour-autrui, mais je n-en suis pas le fondement, il m-apparait donc sous forme d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiecteze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... Tel est
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a furat ființa, folosind un termen la modă globalizat-o „ainsi ai-je la comprehension de cette structure ontologique, ainsi je suis responsable de mon etre-pour-autrui, mais je n-en suis pas le fondement, il m-apparait donc sous forme d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiectze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... tel est
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
concepte ca obiecte, stări de lucruri atomare, nume, propoziții elementare, spațiu logic, logică a limbajului și logică a lumii. Axa lucrării o constituie distincția dintre posibil și real, dintre ceea ce este etern, invariabil și necesar și ceea ce este schimbător și contingent. Pentru a desemna termenii acestei distincții autorul folosește, de obicei, cuvintele intern și extern. (Vezi, de exemplu, 4.123: „O însușire este internă dacă este de neconceput ca obiectul ei să nu o posede.“) Conceptul propoziției, introdus pe baza acestor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că ele nu pot fi descrise. Citite ca enunțuri descriptive, propozițiile ontologice ale Tractatus-ului sunt, prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6.54. Deși sunt nonsensuri, aceste propoziții clarifică însă prin ceea ce „se arată“ în ele. McGuiness subliniază că în Tractatus limbajul nu este explicat prin trăsături care ar fi proprii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau despre „logica lumii“ nu ar avea nimic de-a face cu modul cum este lumea reală. Aceasta deoarece universul logicii este cel al posibilităților, al cadrelor în care devine posibilă orice descriere a ceea ce este real și, prin urmare, contingent. Tractatus-ul ar conține precizări pe deplin concludente în această privință. (6.1233: „Este însă clar că logica nu are de-a face cu întrebarea dacă lumea este de fapt așa sau într-un alt fel.“ 6.124: „Propozițiile logice descriu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]