884 matches
-
Oficiului Astronautic în perioada noiembrie 1963 - iulie 1969 (perioadă aproximativă a șederii sale la sol) și din iunie 1971 - 1 august 1974 (de la ultimul său zbor și până la retragere). El a fost promovat de la gradul de căpitan la cel de contraamiral în 25 august 1971. El s-a retras din United States Navy și NAȘĂ în 1974. După ce a părăsit NAȘĂ, a devenit un om de afaceri de succes. A murit de leucemie la 21 iulie 1998, cu cinci săptămâni înainte de
Alan Shepard () [Corola-website/Science/308970_a_310299]
-
loc la ora 13:15, pe data de 15 august 1934, în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, principele moștenitor Mihai, care se aflau la Constanța cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei. La ceremonie au ținut discursuri contraamiralul Bălănescu, ministrul instrucțiunii publice Constantin Angelescu, academicianul I. Bianu și regele. Cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la nașterea poetului pe latura sudică a ansamblului de coloane ce încadrează statuia a fost fixată în piatră o placă de bronz
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanța () [Corola-website/Science/310364_a_311693]
-
(n. 9 decembrie 1890, Galați - d. mai 1975, Los Angeles, California, SUA) a fost un politician, diplomat, inginer și om de afaceri român, care a trăit majoritatea vieții în afara României. A fost fiul contraamiralului Ilie Irimescu, pe atunci maior și comandant al Depozitului și Diviziei Echipajelor la Galați. Urmează un an (1907) Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină în țară, apoi următorul an la Kiel. În 1909 a absolvit școlile marinei, după ce a
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
Comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan iar comanda diviziilor era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă), contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
prof. univ. dr. Gheorghe Marin este numit în funcția de comandant (rector) al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" din Constanța, funcție pe care o deține între anii 1999-2003. Pe data de 25 octombrie 2000 a fost avansat la gradul de contraamiral de flotilă (cu 1 stea). În această perioadă, își continuă studiile postuniversitare de specialitate, absolvind Colegiul Național de Apărare (2000), un Master în domeniul management - marketing în transporturi navale, porturi, zone libere și burse, desfășurat la Constanța (2002), precum și Cursul
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
un Master în domeniul management - marketing în transporturi navale, porturi, zone libere și burse, desfășurat la Constanța (2002), precum și Cursul pentru generali și amirali la Colegiul NATO din Roma (2003). La 24 octombrie 2003 a fost avansat la gradul de contraamiral și numit în funcția de director al Statului Major General (2003-2004). De la data de 1 aprilie 2004, deține funcția de șef al Statului Major al Forțelor Navale (2004-2006), iar pe 29 noiembrie 2005 a fost avansat la gradul de viceamiral
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
prin care era acuzat de încheierea unor contracte dezavantajoase pentru Marina Militară Română. Astfel, el a fost acuzat de afacerile încheiate cu firma Octogon Constanța, controlată de Cornel Idu, unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din zonă. Astfel, contraamiralul (pe atunci) Gheorghe Marin a contractat cu firma Octogon reparațiile de reclasificare a navei de transport "Albatros" care au costat în jur de 100 miliarde de lei și, deși acestea trebuiau finalizate încă din 2004, ele nu erau terminate nici măcar
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
de transport "Albatros" care au costat în jur de 100 miliarde de lei și, deși acestea trebuiau finalizate încă din 2004, ele nu erau terminate nici măcar în toamna anului 2005. Dar deși aceste contracte nu s-au finalizat la timp, contraamiralul a încheiat un nou contract cu firma Octogon, prin care s-a dispus asigurarea serviciilor de agenturare ale Bricului "Mircea" pe perioada marșului de instrucție de trei luni, executat de aceasta în Marea Nordului. De asemenea, au fost oferite contracte dezavantajoase
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
Mircea" sau a fregatei "Mărășești". Contrar legislației în vigoare, negocierea a fost făcută cu o singură sursă, deși în municipiul Constanța există câteva societăți specializate care au și dotările necesare pentru efectuarea acestui tip de lucrări. Deși este salariat bugetar, contraamiralul Gheorghe Marin și-a construit o vilă în stațiunea Eforie Nord. De asemenea, viceamiralul Gheorghe Marin a coordonat personal în anul 2006 negocierile cu SUA pentru achiziționarea unui submarin nuclear second-hand. El a respins ideea de a se cheltui bani
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
presă din 1944 la întrebarea unui reporter cu privire la faptul că ar trebui încetinit progresul rapid a Armatei a 3-a pentru a reduce pierderile americane, Patton a răspuns: „Ori de câte ori încetinești ritmul, irosești vieți omenești”. În Noiembrie 1942 general-maior Patton împreună cu contraamiralul Henry K. Hewitt comandau Forța Operativă de Vest (care avea ca obiectiv Casablanca) a Armatei americane, care în cadrul Operațiunii Torța a debarcat în nordul Africii, în Maroc și Algeria, țări ocupate de regimul de la Vichy Forțele americane, (Divizia a 2
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
acord că unul dintre obiectivele principale era cucerirea aeroportului Maleme, ei au avut controverse cu privire la amploarea efectivelor zonele de parașutare pentru cucerirea altor obiective, precum aeroporturile mai mici de la Heraklion și Rethymnon. Comandantul "Luftwaffe", generalul Alexander Löhr, și comandantul naval, contraamiralul Karl-Georg Schuster, propuneau o concentrare masivă a atacului în zona aeroportului Maleme, prin care s-ar fi obținut o superioritate copleșitoare a forțelor. În schimb, generalul-maior Kurt von Student dorea dispersarea trupelor de parașutiști pe o suprafață mai mare, pentru
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
-a indiene s-a îndreptat spre Massawa. Massawa era la 80 km depărtare, pe malul mării. Pe flancul stâng al brigăzii a 101 se afla „Forța Briggs”, care se deplasa pe jos dinspre Keren spre Massava de-a lungul litoralului. Contraamiralul Mario Bonetti, unul dintre comandanții flotei italiene a Mării Roșii și comandant al garnizoanei din Massawa, a primit ordin din partea lui Mussolini să aprere orașul cu orice preț. Italienii dispuneau de aproximativ 10.000 de soldați și cam 100 de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
atașatul militar și cu Steaua cu rang de comandor pentru atașatul diplomatic. Primirea de către șahul Persiei a decurs fără alte incidente și delegația română s-a întors în țară, trecând prin portul Batumi, unde îi aștepta crucișătorul Elisabeta. Prin grija contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare Române, se comandaseră în Anglia patru vedete torpiloare, care urmau să fie livrate în toamna anului 1907. Deoarece erau nave fluviale și aducerea lor pe mare implica riscuri, locotenent-comandorul Petre Demetriade, directorul Marinei din Ministerul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate. "HNLMS Johan Maurits van Nassau" a fost scufundat de bombardierele germane în timp ce traversa Canalul Mânecii. Comandantul principalului port olandez, Den Helder, contraamiralul Hoyte Jolles, a ajuns la concluzia că baza militară pe care o comandă, care avea o garnizoană de 10.000 de oameni, propria forță aeriană și cu fortificații terestre puternice, trebuie să continue rezistența. Winkelman l-a convins cu mare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad care, în calitatea lui de ofițer de marină, era direct subordonat lui Winkelman. Regiunea se afla sub comanda marinei deoarece importanței portului Flushing de pe insula Walcheren, care controla accesul către Antwerp prin Westerschelde. Insulele nordice
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
poate oferi un ajutor substanțial armatei franceze terestre și își cheamă comandanții la bordul navei sale amiral cu 120 tunuri,"L'Orient", pentru a discuta ce ar fi de făcut în cazul în care Nelson descoperă flota ancorată. În ciuda opoziției contraamiralului Armand Blanquet du Chayla, care insistă că flota ar răspunde mai bine în ape deschise, ceilalți căpitani sunt de acord că o linie de luptă în interiorul golfului, reprezintă cea mai bună tactică pentru a-l înfrunta pe Nelson. Este posibil
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
sunt distanțate la intervale de 150 de metri și întreaga linie are 2600 de metri, cu nava-amiral "L'Orient" în centru și cu două nave de 80 de tunuri ancorate în față și în spate. Ariergarda liniei este comandată de contraamiralul Pierre Charles Silvestre de Villeneuve, la bordul lui "Guillaume Tell". Implementând navele sale în acest fel, Brueys speră că britanicii vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să profite de vântul predominant din
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
sau comandantul unei grupări de nave constituite temporar. ... (2) Modelele mărcilor prevăzute la alin. (1) sunt prezentate în anexa nr. 13. ... Articolul 389 (1) Comandanții de mari unități de uscat din Forțele Navale care au gradul funcției de cel puțin contraamiral de flotilă, au dreptul la marcă de comandament. ... (2) Mărcile de comandament rămân ridicate pe tot timpul cât persoanele care au dreptul se află la navă. ... (3) Atunci când se ridică marele/micul pavoaz, mărcile de comandament se mențin ridicate, însă
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
insulă este Sandspit ( cu o populație de 435 locuitori în 2001), situată în colțul de nord-est al insulei. Partea sudică a insulei este inclusă împreună cu o serie de insule mai mici în Parcul Național Gwaii Haanas. a fost numită după contraamiralul britanic Fairfax Moresby.
Insula Moresby () [Corola-website/Science/317024_a_318353]
-
cărora tunurile sale cu calibrul de 46 cm au fost fără efect. Între timp avioanele Flotei aeriene 1 a Japoniei de la Luzon din ordinul viceamiralului Takijirō Ōnishi au atacat în trei valuri portavioanele grupului de luptă 38.3 comandate de contraamiralul Sherman (acest grup de luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
pentru că lipsa armelor și blindajului nu le permitea să se angajeze împotriva unor ținte de suprafață mai serioase. Flota japoneză a fost depistată prima dată la ora 6:43 de un avion de recunoaștere aparținând unității navale aflate sub comanda contraamiralului "Clifton Sprague" (grupul de luptă 77.4.3, cu 6 portavioane de însoțire, 3 distrugătoare, 4 vedete). Raportul precis suna astfel: "Flotă inamică cu 4 cuirasate, 4 crucișătoare grele, 2 ușoare, 10-12 distrugătoare la 20 de mile spre nord se
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a operatorului nu a fost îndepărtat de operator, ajungând la Halsey. Halsey a crezut că "LUMEA SE MIRĂ" este o critică aspră și sarcastică din partea lui Nimitz. Halsey s-a înfuriat aruncându-și chipiul pe punte. Șeful său de stat, contraamiralul Robert Carney l-a liniștit, spunând lui Halsey: "Opriți-vă! Ce naiba e cu dumneavoastră? Adunați-vă!" La ora 11:15 Halsey după mai mult de trei ore de la primul mesaj disperat în sfârșit a luat măsuri, a întors unitatea TF
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
salvarea supraviețuitorilor lui Taffy 3. Cu toate acestea, la 16:22, într-o încercare disperată și chiar și mai tardivă în încercarea sa de a interveni în evenimentele de pe Samar, Halsey a format un nou grup TG-34.5 - sub comanda contraamiralului Badger, construit în jurul celor mai rapide nave a Flote a treia: cuirasatele Iowa și New Jersey, ambele capabile de o viteză de peste 32 noduri (60 km/h) împreună cu trei crucișătoare și opt distrugătoare aparținând TF 34. Cuirasatele rapide au plecat
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
aflat în afara strâmtorii San Bernardino pe care au scufundat-o, împreună cu supraviețuitorii de pe Chikuma. Atunci când Halsey la 11:15 s-a întors spre sud, el a detașat o forță formată din patru crucișătoare și nouă de distrugătoare și sub comanda contraamiralului DuBose a trimis-o în urmărirea rămășițelor forțelor lui Ozawa. Crucișătoarele în jurul orei 17:00 au scufundat portavionul ușor Chiyoda avariat și în jurul orei 20:59 după o luptă înverșunată distrugătorul Hatsuzuki. Atunci când Ozawa a aflat de grupul relativ slab
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
nu avusese, iar medicii zborului l-au înlocuit cu rezerva sa, Jack Swigert. Mattingly nu a făcut rubeolă, și ulterior a zburat în misiunile Apollo 16, STS-4, și STS-51-C, pensionându-se de la NASA și de la Marina SUA cu gradul de contraamiral. În timpul situației de urgență, Mattingly și controlorul de zbor John Aaron au utilizat simulatorul modulului de comandă pentru a găsi un plan de revitalizare a lui "Odyssey" în condițiile date de lipsă de energie. De asemenea, placa lunară originală de pe
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]