898 matches
-
interioară a actului religios este peremptorie pentru forma de exprimare. Pentru iudaism în dimensiunea sa mozaică -, de pildă, expresia voinței este esențială. Nu întâmplător, creația lui Michelangelo despre Moise surprinde figura unui om cu o privire puternică, care stăpânește, în contrapunct cu reprezentarea sa bisericească, a celui care primește harul divin, ce nu impresionează pe nimeni. Iată de ce există un raport direct între cult și structura religioasă, altfel spus, între modalitatea de a te ruga și structura religioasă. În cadrul actului religios
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să redacteze documentul propriei drame, deznodământul presimțit de personaj, dar derutant pentru cititor, conferă fiecărei secvențe densitate și tensiune. Lumea recompusă din flashuri intră în rezonanță cu spectacolul umbrelor și al memoriei. Comentariul, atunci când iese din subsidiar, funcționează ca un contrapunct al observației realiste și facilitează întoarcerea la evenimentele petrecute anterior timpului povestirii. SCRIERI: Teama de amurg, București, 1990; Sub semnul Orionului, București, 1992; Legende și eresuri, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1995; Năluci și portrete, București, 2001; Imperiul generalilor târzii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Până în 1989 a fost, cu intermitențe, profesor, preferând însă condiția de liber profesionist. După 1989 lucrează ca redactor la Editura Humanitas, la revistele „Contrapunct” și „22”, înființează și conduce publicația „Cartea” a Editurii Nemira (1995-1996), este comentator de televiziune la „Epoca”, „22” și „Dilema”, în care publică regulat cronici pe această temă, reunite ulterior în volumul Ochiul de sticlă (1997). Debutează la „Cronica” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
sale"530. Ele sunt anecdota și mitul: "Anecdota definește caracterul unei probleme în timp ce ilustrează, reiterează și scoate în evidență strategiile și ideile sale. Mitul dă structură mesajului său"531. Anecdotele sunt "povestioarele scurte, glumele sau incidentele care oferă imaginilor vizuale contrapunctul verbal"532 în retorica președintelui american. Menirea lor este, desigur, aceea de a stârni interesul publicului, însă înțelesul anecdotei "se stabilește prin raportare la un context mai larg al interpretării"533, pe care Reagan fie îl precizează în discurs, fie
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe muchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi va face de neînțeles în fața lor înșiși, aceasta este forma cea mai potrivită de a conduce autoritar o națiune. Iar reminiscențele deschid pînă azi. Comicul spectacolului pare să abunde, însă treptat trece în dramă, și se realizează deseori din contrapunct, din autoironie, din jocuri de cuvinte și alternează mereu cu tragicul. Gheorghe Popescu este, în primul rînd, un text care denotă o scriitură de forță, care denotă în dincolo de condei un gînditor sensibil, uneori aforistic. Constantin Popa a dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină sub același unghi de 53°, așa încât muchiile lor se unesc într-un mănunchi simetric de intersecții. O intersecție nu este o ciocnire, iar combinația dintre ciocnire și intersecție produce un contrapunct între coliziune și continuumul armonios. Energia concentrată în centrul punctual ne poate aminti de un arc electric ai cărui electrozi incandescenți generează o lumină de o intensitate orbitoare. Ne mai putem gândi la Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
numit cel mai dificil format, deoarece nu poate sugera efectiv mișcarea sferei cosmice fără a încorpora procedeele excentricității terestre. Totuși, excentricitatea nu este doar tolerată în tondo, ca o concesie necesară adusă condiției umane. Ea este și indispensabilă ca un contrapunct față de centricitatea dinăuntrul compoziției. În relieful lui Michelangelo de la Bargello (vezi figura 42) indicam ponderea dată copilului Hristos prin apropierea față de centru. Prin comparație, capul Fecioarei, îndepărtat de marginea tondoului, părea îndepărtat și secundar. Totuși, în mod evident, această viziune
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
așezați în jurul unei mese produce o convergență similară. Un astfel de contact culminant este îmbrățișarea îndrăgostiților și orice înmănunchere de obiecte. Cele trei spade ținute strâns în mână de tatăl din Jurământul Horațiilor a lui David se manifestă ca un contrapunct nodal față de grupul compact al celor trei fii. Intensitatea unui astfel de centru este mult sporită atunci când elementele prezentate într-o apropiere fizică se luptă spre a se despărți. Gândiți-vă la cei doi prizonieri înlănțuiți unul de celălalt, sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
destule încheieturi pentru a contribui la dinamica nodală a figurii. Un trunchi articulat combină temele expansioniste cu cele restrictive. El poate oferi golul stomacului, protuberanțele abdominale și ale mușchilor. Compoziția lui Courbet Femeie în valuri (figura 98) se bazează pe contrapunctul dintre sânii proeminenți și brațele care înlănțuie capul. Această antiteză a destinderii și contracției, a expunerii și reținerii caracterizează imaginea femeii ca ispititoare în artele Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Editura Cartea Românească, 1973; "Întrebați fumul", Editura Dacia, 1975. 1 Al. Piru, op. cit., p. 278. 2 Dan Cristea, "Un an de poezie", Dacia, p. 196. 3 Ion Negoițescu, "Poezia lui M. Eminescu", Editura Cartea Românească., pag. 170. 1 Vlad Surianu, "Contrapunct critic", Editura Junimea, 1971, p. 112. 2 "Fluviile visează oceanul", E.S.P.L.A., 1961; "Pământul și fructele", E.S.P.L.A., 1964; "Iluminările mării", E.S.P.L.A., 1967; "Oase de corăbii", Editura Tineretului, 1968; "Delte", E. S. P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1 Iarba poartă în ea simbolul naturii, care vine ca ripostă împotriva spațiilor culturale. 2 Eugen Simion, "Scriitorii români de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 159. 1 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura Eminescu, 1971, p. 183. 2 Vlad Surianu, "Contrapunct critic", Editura Junimea, 1971 pag. 74. 1 Ion Negoițescu, "Engrame", Editura Albatros,1975, p. 95. 2 Vlad Surianu, Editura Junimea, 1971, pag. 70. 1 Ion Pop, "Poezia unei generații", editura Dacia, 1973, pag 299. 2 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert de vioară (povestitorul - pe cele de sublim; în „contrapunct”, la final, o doamnă cu „glas dulce, dulce de tot”, complet neatentă la muzică, vorbind despre partida de cărți din seara precedentă), a apărut intercalată în poemele și proza lui Bacovia.9) Redacția i-a trecut numele și pe coperta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în gări, hoteluri și la colț de stradă unde îi antrena într-un dialog încântător și îi invita apoi la un pahar. Mai târziu, spre mijlocul vieții, călătoriile care se întindeau pe mai multe luni serveau unui alt scop, drept contrapunct la săptămânile de scris intens, drept întrerupere a singurătății. Asta era valabil în Europa, înainte de a emigra în America; obiceiul s-a intensificat în Maine. Pe la mijlocul anilor '50 călătoriile regulate deveniseră un mod adânc înrădăcinat de viață, după care tânjea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ieșene (din 1993) și profesor-asociat la Facultatea de Ziaristică. Debutează cu versuri în "Cronica" (1976) și editorial cu Măceșul din magazia de lemne (1982). Colaborează cu poeme, proză, recenzii, tablete și traduceri la "Convorbiri literare", "România literară", "Vatra", "Cronica", "Dialog", "Contrapunct", "Contrafort", "Sud-Est", "Dilema", "Timpul", "Observator cultural", "Viața românească", "Monitorul", "Ziarul de Iași". Cărți de versuri: Măceșul din magazia de lemne, Editura Junimea, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Editura Junimea, Iași, 1986; Tabieturile nopții de vară, Cartea Românească, București, 1989; Existență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității "Al.I. Cuza", Iași (din 1991). Debut publicistic în revista "Ateneu" (1990) și editorial cu Vindecarea de simetrie (1999). Colaborează la reviste de cultură din țară și străinătate: "Antiteze", "Ateneu", "Bucovina literară", "Caiete medieșene", "Contrapunct", "Convorbiri literare" (unde, în perioada septembrie 1999 aprilie 2002, susține rubrica de critică a debuturilor, iar din mai 2002, o rubrică de critică de poezie), "Cronica", "Dacia literară", "Discobolul", "Euphorion", "Ex Ponto", "Hyperion", "Însemnări ieșene", "Kitejgrad", "Luceafărul", "Meridian 27", "Paradigma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezie" (suplimentul "Revistei Fundației Regale"), "Tribuna", "Iașul literar", "Cronica", "Convorbiri literare", "Adevărul literar și artistic", "Ateneu", "Dacia literară" etc. Volume de versuri: Izobare, ediția I, București, 1946, ediția a II-a, Iași, 2005; Licențe emotive, Editura Junimea, Iași, 1987; Poezii. Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă, Editura Cartea Românească, București, 1988; Paletă de amurg, Editura Junimea, Iași, 1991; General museum, Editura Cronica, Iași, 2001; Variațiuni rococo, Editura Alfa, Iași, 2008; Cabinetul de stampe (antologie), Editura Alfa, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în armonii mărunte,/ mă strigă pe nume ca-n catalog/ după certificatul de naștere ori deces/ și-am să-ți răspund într-un suav monolog" (Invitație). Retorica aceasta de camuflaj, de obicei ironico-parodic, este fructificată și în volumul următor, Poezii (Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Anglia, București, 2003. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 171-175; Damian, Direcții, 284-288, 310-313; Ardeleanu, Însemnări, 135-159; Dimisianu, Schițe, 51-55, 183-197; Drăgan, Aproximații, 211-213; Dimisianu, Prozatori, 95-99; Balotă, Labirint, 401-406; Ardeleanu, „A urî”, 132-137; Negoițescu, Lampa, 160-173; Stănescu, Cronici, 185-189; Sorianu, Contrapunct, 173-176; Bugariu, Incursiuni, 117-121; Vlad, Convergențe, 298-305; Ciobanu, Panoramic, 245-249; Constantin, Prozatori-critici, 80-83; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 255-263; Iorgulescu, Rondul, 107-114; Streinu, Pagini, III, 138-140; Felea, Secțiuni, 368-371; D. Micu, Periplu, București, 1974, 265-270; Ardeleanu, Opinii, 32-36; Cristea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1963, 16; Georgescu, Păreri, 240-243; Felea, Dialoguri, 226-237; Felea, Reflexii, 116-121; Sorianu, Glose, 134-137; Rusu, Utopica, 203-207; Nicolae Manolescu, Poezia sentimentală și ironică, CNT, 1970, 26; Ion Pop, „Orologiul”, ST, 1970, 8; Constantin, Despre poeți, 116-119; Felea, Poezie, 138-144; Sorianu, Contrapunct, 100-102; Caraion, Duelul, 155-159; Ciobanu, Panoramic, 52-59; Grigurcu, Teritoriu, 219-225; Călinescu, Fragmentarium, 121-123; Poantă, Modalități, 232-235; Raicu, Structuri, 358-361; Ciobanu, Critica, 73-78; Cristea, Un an, 124-127; Felea, Secțiuni, 7-11, 217-222, 412-414; Petroveanu, Traiectorii, 244-253; Tomuș, Istorie, 231-236; Barbu, O ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
constrângeri. Astfel, ideea de America a servit drept "un ecran uriaș pentru proiectarea dorințelor care erau nu numai europene, dar și americane 256". Imaginată mai degrabă ca non-europeană decât ca o copie fidelă a Europei, America a oferit întotdeauna un contrapunct pentru cultura europeană, devenind astfel simbolul spațiului în care visurile devin realitate. De aici, miturile americane, în care nu cred doar americanii, dar și alte nații; de aici, răsturnarea ierarhiilor și anularea convențiilor în cultura americană, în care totul pare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
artistului în diviziunea socială a muncii Acest statut "aparte" al artistului și al creatorului se traduce printr-o teoretizare a acestui loc prin prisma căruia este privit în raport cu celelalte forme ale muncii și poziții sociale. Polul artistic apare ca un contrapunct al salariatului. Este situat mai aproape de polul liberal, de realizarea de sine, în fața polului alienat. Domniei necesității i se opune cea a libertății. Marx nu ezită să se gândească la depășirea istorică a acestui dualism care-i aruncă pe muncitorii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive, tehnica paralelismului epic; proza modernă - dezorganizare/de construire a tiparelor: principiul compozițional al memoriei involuntare/afective, discontinuitate narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]