899 matches
-
germană, maghiară, occitană. Titular, în diverse perioade, al unor rubrici și emisiuni la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj, Echinox, Cadran. Editorialist, în diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborări ocazionale la "Dilemă", "Contrapunct", "22", "România literară", "Steaua", "Vatra", "Tribuna", "Familia", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Ramuri", "Luceafărul" etc. Este prezent în:
Adrian Suciu () [Corola-website/Science/305728_a_307057]
-
lucrări în literatura Madrigal. Cele mai multe dintre madrigale sunt de cinci voci, dar el a scris de asemenea, multe de patru și cinci piese vocale. În toate madrigale lui Marenzio prezintă cea mai apropiată relație de text și muzica prin utilizarea contrapunct imitative, textura chordal și recitative. [9] El a produce cea mai mare parte, dar, de asemenea, madrigale și canzonette villanelle (legate de seculară a cappella forme foarte mult că madrigale, dar de obicei un pic mai ușoare, în caractere). Aproape
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
studiile muzicale la Berlin, Dresda și Leipzig. Fiind apreciat atât de profesori cât și în cadrul cercurilor unde a activat, i se oferă postul de dirijor permanent al „Societății filarmonice Mozartverein”. După 1913 revine în țară și este numit profesor de contrapunct, fugă și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituții, o intensă activitate de ridicare a învățământului și creației muzicale românești. Sprijină crearea unei „Asociații a elevilor Conservatorului
Antonin Ciolan () [Corola-website/Science/313017_a_314346]
-
educația muzicală ca student la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, sub îndrumarea unor maeștri că dr. Ioan Șerfezi și dr. Dragoș Alexandrescu (teorie muzicală și solfegii); Emilia Comișel, (folclor); Gheorghe Dumitrescu (armonie);dr. Zeno Vancea și Dinu Ciocan (contrapunct); Tudor Ciortea și Miriam Marbé (Forme muzicale), Ioan D.Vicol, D.D.Botez, Ion Marian - artist al poporului (dirijat), Alfred Mendelsohn și Tiberiu Olah (asistent), clasa de compoziție-1958-1960, Gabriela Sachelarie (Istoria muzicii vechi), dr. Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii românești). Ploiești
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară a fost autorul unei rubrici permanente de critică de artă al revistei România literară. Colaborare a încetat abrupt în 2010, după ce una dintre cronicile
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
premii la concursul literar “ Tudor Arghezi “ 1989 debutează în revistă Luceafărul cu poemul “Confluente” . 1995 - apare volumul “Ferestrele somnului” editură Info-Team 1996 - apare volumul “Regatul ascuns” editură Albatros - prezentat de Emil Manu și Vasile Andru. Colaborează la revistele: Luceafărul, Poesis, Contrapunct, Convorbiri literate, Viața românească și acordă interviuri la radio, pe teme literare și medicale. 1998 - apare volumul “Exodul uitării” editură Semne - prezentat de Pan Vizirescu 1998 - devine membră a Uniunii Scriitorilor din România Continuă să colaboreze la reviste, radio și
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
poeziit2i.ro http://www.comori nemuritoare.ro http://www.poesis.wordpress.com Volume în pregătire: -Joc tainic, -Miresme albe (hai-ku), -De mână cu Orfeu, -Gânduri de utrenie (proza http://www.universul-cartilor.com. Colaborări în presa literară: - la revistele: Luceafărul, Poesis, Contrapunct, Viața Românească, Sfârșit de mileniu (actual Milenium), Convorbiri literare . -la radio: emisiunea Poezie românească Colaborări on line: Colaborează la Publicațiile ARP, INTERMUNDUS media on line: Revista Epoca http://www.revista-epoca.com, Revista Ecoul http://www.revista-ecoul.com, Revista Monitorul cultural
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
Arcueil. Reia legătura cu fratele său Conrad și renunță la idei religioase la care nu va reveni decât în ultimele luni de viață. Se înscrie la 39 de ani la Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy pentru a studia contrapunctul clasic cu Albert Roussel. Tot în acea perioadă devine socialist, colaborează cu Patronajul laic al comunei Arcueil și își schimbă din nou înfățișarea în „funcționar burghez” cu melon, umbrelă, etc. În 1915 îl cunoaște pe Jean Cocteau alături de care începe
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
la vârsta de 19 ani, intră ca voluntar în muzica Regimentului 4 Roșiori" din București. Activând ca muzicant militar, urmează în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București, unde studiază teoria muzicii cu maestrul Ion Chirescu, iar armonia, contrapunctul, orchestrația și compoziția, cu maestrul Paul Constantinescu. În aceeași academie, studiază și clarinetul cu profesorul Ungureanu. În timpul celui de-al doilea razboi mondial și-a întrerupt studiile de câteva ori dar în anul 1945 își trece examenul de absolvență la
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
și ca dirijor la Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895). Între 1887 și 1929, Mandicevschi a fost bibliotecar și arhivar al "Societății Prietenilor Muzicii" ("Gesellschaft der Musikfreunde") din Viena. În 1896 a început să predea istoria muzicii și teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul și compoziția la Conservatorul din Viena ("Wiener Konservatorium"). Cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români, între care Marțian Negrea, Gheorghe Mandicevschi, Ciprian Porumbescu. În 1897, ca prețuire pentru studiile sale de muzicologie, Mandicevschi a fost făcut Doctor
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
care a avut doi copii: regizoarea Sorana Coroamă-Stanca și chirurgul ortoped Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu. Mansi Barberis a decedat în București, la 11 octombrie 1986. Mansi Barberis a absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
Conservatorul Din București. Între anii 1932 - 1936 urmează cursurile Conservatorului din București , având profesori renumiți ca Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) ,Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale ) ,George Breazul (enciclopedia și istoria muzicii) , Faust Nicolescu ( teorie solfegiu n) , Mihail Jora ( armonie, contrapunct , fugă ) , Ștefan Popescu ( dirijat cor și compoziție corală bisericească ), desăvârșindu-și studiile muzicale la Academia de Muzică Religioasă din București între anii 1936 - 1938 , având profesori pe : Preotul Ion D. Petrescu , Ion Popescu - Pasărea (fostul său profesor de muzică bisericească
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
din București, incluzînd o călătorie de studii de o lună (aprilie 1996) la Vrije Universiteit, Amsterdam (cercetarea empirică a receptării literare). A publicat aproape 100 de recenzii, cele mai multe dintre ele în revista Tribuna României, dar și în România literară, Amfiteatru, Contrapunct, Limbă și literatură, Limba și literatura română, 22, Ramuri, Familia, Caiete critice, Literary Research. Articole de publicistică culturală au apărut în revista Dilema, în suplimentul cultural Vineri al acesteia, în Echinox. A prezentat cărți noi și a discutat teme literare
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
reviste culturale, Idei în dialog, publicat de Academia Cațavencu.. În 17 martie 2012, Universitatea de Vest i-a oferit lui H.R.Patapievici distincția de "Doctor Honoris Causa". Alte titluri: Debutul său ca un eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a avut contribuții diferite, inclusiv editoriale, în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche)(2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006) . Prezența lui în spațiul public românesc
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar și pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
I ("Michał Korybut Wiśniowiecki"), Ioan al III-lea Sobieski ("Jan III Sobieski"), August al II-lea cel Puternic ("August II Mocny"), Stanisław Leszczyński, August al III-lea și Stanisław August Poniatowski. Statul polono-lituanian de după Uniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant în perioada monarhiilor absolute din Europa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă, magnații ("panii") și regii
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de fizică atomică teoretică în "Physical Review, Physics Reports, Surface Science" ș.a. Este de asemenea redactor la Editura Humanitas, prozator și traducător al lui Eugene Ionescu. Debutează în februarie 1990 în "România literară". în perioada '90—'95 publică sporadic în "Contrapunct", "22", "România literară", "Suplimentul Litere, Arte, Idei" al "Cotidianului" și "Memoria". Prima sa carte, volumul de povestiri " Genunchiul stîng sau genunchiul drept", apare la sfîrșitul lui 1993, la Editura Eminescu. Un an mai tîrziu, publică la Editura Albatros romanul "Omul
Vlad Zografi () [Corola-website/Science/298327_a_299656]
-
de compoziție într-un mod complex: cât de des apar anumite intervale, care este importanța lor etc. De exemplu, în tehnica contrapuntală barocă, terța mare a fost considerată un interval cu o mai mare importanță decât cvinta perfectă (vedeți și contrapunct). Astfel, scara sonoră mezotonică cu terțe mari pure a înlocuit în mod natural scara sonoră cu cvinte perfecte pure.
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis, Nord literar, România. Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina" (Vârșeț), "Manuscriptum, Litterae" (Canada), "Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară", precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară" A
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
de Handel, pe care l-a cunoscut în 1701. De asemenea, a studiat lucrările lui Johann Kuhnau, Kantor la Biserica Sfântul Toma și director muzical al orașului Leipzig. Mai târziu Telemann și-a amintit cât de mult a învățat despre contrapunct studiind lucrările lui Kuhnau. Totuși, poziția tot mai importantă a lui Telemann și metodele sale au provocat un conflict între el și Kuhnau. Prin angajarea de studenți Telemann a preluat o resursă importantă a corului lui Kuhnau (și a muzicii
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
mai detașată a laturii puternic expresive a „mareei negre”. Colajele sale făcute din fragmente de pictură, din gestualisme grafice și clișee fotografice în alb și negru, transpuse digital, evocă o senzualitate regăsită și o plăcere deosebită pentru compoziția dramatică în contrapunct. Posturile provocatoare ale nudurilor feminine fragmentate, pictate cu tușe de negru, în maniera lui Yves Klein, pun în valoare un melanj straniu de atracție și repulsie, de expresionism sumbru și de hedonism autosuficient. O dulce incitare senzuală își dă mâna
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
1921, București — d. 29 mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român. A urmat Conservatorul din București în anii 1940-1948 (după alte surse, doar până în 1947). Aici i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct și compoziție), George Breazul (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga. A studiat în paralel și Academia de Comerț din București, pe care a absolvit-o în 1945. A debutat
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]