4,884 matches
-
un program coerent la nivel european pentru politicile educaționale de la nivel național. Programul va fi implementat în Uniunea Europeană prin metoda deschisă de coordonare, definită tot la Lisabona (2000), care asigură un nou cadru de colaborare între statele membre în vederea asigurării convergenței politicilor educaționale naționale și a atingerii obiectivelor asupra cărora s-a convenit la nivelul Uniunii. Această metodă de lucru era necesară cu precădere în domenii precum educația, unde nu se putea vorbi despre o politică comună tuturor statelor, dar trebuia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
substanță, cum ar fi procedeele de fabricație, de alterarea substanțelor, pot constitui parametri de variabilitate considerabili. Condițiile și căile de administrare (orale, inhalare, intravenos, rectale) intervin În rapiditatea acțiunii. Aceste examene de variabilitate a efectelor de adicție au demonstrat că convergențele pe plan teoretic nu sunt totdeauna traduse În plan empiric mai ales referitor la relația adicției tabacice și narcisism. Există câteva studii empirice care testează relația dintre adicția tabacică și narcisism. Deși au pus În evidență rolul factorilor de personalitate
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
împrejurări receptoare, sunt interpretate imaginile la nivelul fenomenologiei literare, ceea ce reprezintă un itinerar firesc de la cauză la efect. Urmărind și de această dată o serie de motive mai importante, T. le ordonează istorist și le discută din perspectivă estetică, subliniază convergența deosebirilor față de modelul inițial, modificările produse prin îmbogățirea sau reducția semnificațiilor. O notabilă schimbare a abordării atestă studiul Trei poeți preeminescieni, deși finalitatea investigării rămâne aceeași. Îngustând aria comparatistă în favoarea expunerii istorico-literare, T. analizează ipostazele care anticipă poetica începuturilor eminesciene
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
formarea”; • definiția extinsă: „Curriculumul este ansamblul experiențelor școlare și din afara școlii ale celui aflat în proces de formare”40. Conflictul definițiilor și orientărilor din perspectivă postmodernătc "Conflictul definițiilor și orientărilor din perspectivă postmodernă" După cum se poate constata, în ciuda unei anumite convergențe, nu s-a putut ajunge la o definiție unanim acceptată în teoria științifică a curriculumului. Încă din 1979, Goodlad a observat că există tendința de a atribui, cu funcție de epitet, numele de „curriculum” oricărui curs sau formă de pregătire formală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
academică 45. Cea din urmă le aparține celor numiți de Bobbitt (1918) „avocații culturii”46. Umaniștii sunt apărătorii „curriculumului centrat pe learner” și ai individualizării instruirii; tehnologizanții sunt adepți ai filosofiei progresiviste și ai „reconstrucționismului social”, având cu aceștia numeroase convergențe. Lista lui Eisner și Valancetc "Lista lui Eisner și Valance" Eisner și Valance (1974) au propus o listă postmodernă cu cinci orientări care merită detaliată. „Pentagrama câmpului curricular” cuprinde: • orientarea cognitivistă: Teoreticienii acesteia susțin că un curriculum trebuie să dezvolte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi decriptate decât din contexte delimitate. Astfel încât cacophony of voices, care se „aude” în discursurile dedicate curricula moderne, ironizată de Pinar și colaboratorii săi (2001), constituie o serioasă problemă de comprehensiune a liniilor de convergență pe care fiecare model curricular le urmează. Dar acestea există. Curricula moderne s-au apropiat semnificativ de o știință curriculară unitară și, în orice caz, au impus o tehnologie coerentă de proiectare și transpunere în practică a demersurilor curriculare de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmoderni. Această evoluție va fi analizată în capitolele următoare. 12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentătc "12.3. Optimizarea curriculară modernă\: o viziune convergentă" Spre deosebire de cele tradiționale și cele postmoderne, curricula moderne sunt convergente și permit o abordare unitară. Convergența le este oferită mai ales de raționalismul pragmatic, menit să confere eficiență instruirii și educației, care a dominat - de-a dreptul „imperial” - gândirea pedagogică a secolului XX. O anumită aspirație spre „scientificitate” promovată în pedagogie încă din zorii Iluminismului s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
set de concepte de referință și un set de principii de proiectare curriculară. Conceptele de referință în proiectarea curriculară modernătc "Conceptele de referință în proiectarea curriculară modernă" Conceptele de referință definesc componentele obligatorii ale curriculumului ce urmează a fi proiectat. Convergența opiniilor formulate în acest sens de către specialiști este uimitoare, putând fi considerată chiar o umanitate. Este vorba, de fapt, de o tehnologie riguroasă, care prevede ca în proiectul curricular să fie specificate următoarele elemente: 1. misiunea instituției educaționale - finalitatea generală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost folosit (mai mult sau mai puțin fidel) și de către cercetătorii care au realizat curriculumul în vigoare pentru învățământul preuniversitar românesc. Principiile și normele de proiectare curriculară modernătc "Principiile și normele de proiectare curriculară modernă" Și în privința acestora există o convergență remarcabilă în lumea teoreticienilor și a specialiștilor în proiectarea curriculară. Reproducem în acest sens formulările unor personalități prestigioase în domeniu, pentru a argumenta afirmația anterioară și pentru folosul educatorilor practicieni din România. Însă aceștia vor putea observa, cu ușurință, că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din urmă s-a afirmat, la începuturi, ca o mișcare inovatoare radicală în arte, tehnologie și știință. În anii ’90, postmodernismul a asimilat deconstructivismul și poststructuralismul, transformându-le în moduri de a gândi „dincolo de” (limitele gândirii moderne, prejudecăți, căi bătătorite, convergențe, obișnuințe etc.). Marii inspiratori ai gândirii curriculare poststructuraliste au fost gânditori europeni în vogă în anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat), Michel Foucault (teoria destructurării, teoria discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard, Lyotard
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și intrarea în era postcomunistă. Postcomunismul, postindustrialismul și postmodernismul întrețin relații izomorfe care antrenează toate resorturile culturii și civilizației mondiale. Gândirea și practica educaționale nu fac excepție. Cercetările comparative nu mai vizează strict identificarea deosebirilor curriculare dintre diferite țări, ci convergențele internaționale și tendințele de evoluție în plan global. Cercetătorii americani au ales, în acest sens, țări și zone „semnificative”: Japonia, Germania, China, Africa (Nigeria, pentru că este creștină; Africa de Sud, pentru că este dezvoltată din punct de vedere economic; celelalte țări africane nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modern-postmodern, pe care o încearcă Wilson (1994) în domeniul designului curricular și instrucțional, se află în această situație. După el, există punți epistemice și tehnice între gândirea modernă și gândirea postmodernă, între univocitate și plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu de „deconstrucție” postmodernă a unui model modern de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timp”, TR, 1970, 48; Mihai Negulescu, „Drum spre oameni”, „Scânteia”, 1971, 8 723; Perpessicius, Lecturi, 35-50; Ion Oarcăsu, „Creația îmi pare ca o continuă asceză. Confesiuni de atelier” (interviu cu Ion Vlasiu), TR, 1972, 22; Ardeleanu, „A urî”, 42-46; Vlad, Convergențe, 329-342; Dan Culcer, „În spațiu și timp”, VTRA, 1973, 8; Baltazar, Evocări, 287-301; Anton Cosma, Univers epic transilvan, VTRA, 1979, 5; Zaciu, Lancea, 33-38; Edgar Papu, O sinteză romanescă, LCF, 1984, 8; Negoiță Lăptoiu, [Ion Vlasiu], ST, 1984, 5; Călin
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
temperament, caracter; - deficiențele asociate tulburărilor de vedere. Direcțiile de realizare a compensării ar fi următoarele: - folosirea unor sisteme optice sau a unor aparate (vin în sprijinul suportului biologic al compensării) și mobilizarea resurselor de vedere (corecția optică prin ochelari, corectarea convergenței, reducerea mișcărilor nistagmice, formarea unor scheme vizual‑perceptive eficiente, optimizarea indicilor funcționali ai vederii etc.); - interacțiunea analizatorilor și restructurarea legăturilor funcționale pentru o acțiune unitară (compensarea polisenzorială, importantă mai ales în cazul nevăzătorilor); - participarea fenomenelor mnezice; memoria senzorială; - participarea proceselor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ca o pisică să aibă efecte terapeutice asupra omului. O explicație plauzibilă ar fi aceea că felinele au un câmp electromagnetic foarte puternic. De asemenea, se vorbește în unele cercuri despre așa‑numita terapie ondulatorie informațională care are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă. Cu alte cuvinte, prin contactul dintre om și felină, undele electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav. 1. Margareth Mahler (1897‑1985) este o reprezentantă de seamă a psihologiei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la Budapesta la 23 noiembrie 2001 Convenția adoptată la Budapesta, în 2001, subliniază importanța cooperării dintre țările membre în aplicarea unei politici penale comune, destinată să protejeze societatea împotriva criminalității informatice. Rădăcinile acestui act sunt schimbările profunde determinate de digitalizarea, convergența și globalizarea continuă a rețelelor de calculatoare și preocuparea că rețelele de calculatoare și informația electronică pot fi utilizate și pentru comiterea de infracțiuni. Convenția urmărește prevenirea actelor îndreptate împotriva confidențialității, integrității și disponibilității sistemelor informatice, a rețelelor și a
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
în Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu (1982). O propensiune mai nouă este încercarea de recuperare a unor valori de prim rang ale culturii din Transilvania (Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedistului, 1993), de integrare a culturii române în mișcarea literară europeană (Convergențe europene, 1995), de studiere a interferențelor (Apropieri literare și culturale româno-maghiare, 1998) și de scrutare critică a valorilor exilului românesc (Reîntoarcerea la Ithaca, 1998). În plină epocă totalitaristă P. a colaborat la volumul Le Siècle des Lumières et la Bible
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
colaborare cu Valentin Tașcu), Cluj-Napoca, 1980; Tectonica genurilor literare, București, 1980, ed. București, 2003; Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Cluj-Napoca, 1981; Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu, București, 1982; Timotei Cipariu. Ipostazele ale enciclopedistului, București, 1993-1994; Estuar, Cluj-Napoca, 1995; Convergențe europene, Oradea, 1995; Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997; Apropieri literare și culturale româno-maghiare, Cluj- Napoca, 1998; Reîntoarcerea la Ithaca, București, 1998; Mihai Eminescu. Contextul receptării, Reșița, 1999; Homo militans, Cluj-Napoca, 2000; Mihai Eminescu în Transilvania (1866-1918). Bibliografie, Cluj-Napoca, 2000
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
personajelor. Narațiunile încearcă să surprindă momente de criză, cu mijloace destul de neconvingătoare. Cea mai întinsă dintre ele, Vocea, uzând de rupturi temporale și lacune în biografia personajelor (acum selectate din lumea cultă și artistică, citadină), suferă prin supralicitarea coincidențelor, a convergenței destinelor. Lăuntricul rămâne confuz, tenebros, autorul cantonându-se în explorarea comportamentelor, pentru care vădește intuiție sigură. În esență un moralist, exigent și blând totodată, scriitorul e dublat, dar nu fericit, de pedagog. Traducerile lui P. din Alexei Tolstoi și N. Rakovskaia
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
de descrierea angrenajului său retoric. În fond, așa se explică și atracția vădită a lui P. pentru Școala de la Geneva (și pentru critica de identificare în genere, de la fenomenologie la tematism și de la Gaston Bachelard la Jean Starobinski). O atare convergență se materializează printr-un vast sistem de afinități elective, probat de numeroasele cărți de critică și eseistică traduse din franceză (Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Paul Ricoeur ș.a.), de studiile minuțioase din Lecturi fragmentare (1983) - sunt comentați
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
ipotezelor de magie neagră. Premisa teoretică a nuvelei predispune, ca și în Omul din vis, la depășirea lejeră a firescului, a verosimilului. Prozatorul exploatează această deschidere îndeosebi în direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ale eroului din Les Faux-monnayeurs (1925). Practic însă, P. este mai aproape de experiența pe care o întreprinde Aldous Huxley în Punct, contrapunct (1928). Și el își dorește un tip de narațiune în care conlucrarea internă, infrastructurală a capitolelor să aproximeze convergența orchestrală a episoadelor simfonice. Menține, de aceea, romanul în strictă simetrie cu afabulația muzicală și dă unor convenții componistice funcționalitate literară. Oricât de mult ar fi fost tentat să experimenteze, să își modernizeze retorica narativă, poate și din mondenitate, pentru
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Romanul, 177-178; Râpeanu, Scriitori, 151-160; Cosma, Romanul, I, 106-107; Craia, Fețele, 49-66; Cândroveanu, Lit. rom., 80-83; Steinhardt, Monologul, 321-323; Negoițescu, Ist. lit., I, 204; Constantin Cubleșan, Cezar Petrescu 100, ST, 1992, 11-12; Alex. Ștefănescu, Cezar Petrescu, RL, 1992, 39; Popa, Convergențe, 144-153; Mircea Zaciu, Scrisori nimănui, Oradea, 1996, 89-93; Glodeanu, Poetica, 122-141; Dicț. analitic, I, 50-51, 67-70, 113-116, II, 266-268, IV, 456-459, 524-528, 581-583, 631-634; Gheorghe Grigurcu, Cezar Petrescu, îndrăgostit, RL, 1999, 38; Lovinescu, Sburătorul, IV, 199-200, passim, V, 37, passim
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
I. Heliade Rădulescu, „Opere”, tom I, AAR, memoriile secțiunii literare, t. LXII, 1941-1942; Eugen Todoran, Studii literare, T, 1944, 1; Vlad, Analiză - sinteză, 25-36; Piru, Varia, I, 49-51, 135-138; Paul Cornea, Dimitrie Popovici sau Istorismul „deschis”, TR, 1972, 48; Vlad, Convergențe, 65-70; Bucur, Istoriografia, 463-476; Zaciu, Ordinea, 257-264; Nicolae Manolescu, Literatura română în epoca Luminilor, RL, 1973, 7;V. Fanache, Studiile literare ale lui D. Popovici, ST, 1975, 2; Munteanu, Aristarc, 98-112; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1976, 377-385; Mihai Zamfir
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Încercări, II, 171-175; Damian, Direcții, 284-288, 310-313; Ardeleanu, Însemnări, 135-159; Dimisianu, Schițe, 51-55, 183-197; Drăgan, Aproximații, 211-213; Dimisianu, Prozatori, 95-99; Balotă, Labirint, 401-406; Ardeleanu, „A urî”, 132-137; Negoițescu, Lampa, 160-173; Stănescu, Cronici, 185-189; Sorianu, Contrapunct, 173-176; Bugariu, Incursiuni, 117-121; Vlad, Convergențe, 298-305; Ciobanu, Panoramic, 245-249; Constantin, Prozatori-critici, 80-83; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 255-263; Iorgulescu, Rondul, 107-114; Streinu, Pagini, III, 138-140; Felea, Secțiuni, 368-371; D. Micu, Periplu, București, 1974, 265-270; Ardeleanu, Opinii, 32-36; Cristea, Domeniul, 218-224; Oprea, Incidențe, 83-90; Ungheanu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]