5,945 matches
-
fără a stârni nemulțumirile unora și o suferință temporară, acești manevranți ai maselor și curentelor de opinie și-au văzut de propriile lor treburi „mai importante” în mod nestingherit sub protecția promisiunilor deșarte și imunității parlamentare. Alții chiar au rămas convinși că trebuie menținută pe linia de plutire o economie de stat planificată și centralizată ca în trecut (atunci când rolul statului în economie și al partidului era covârșitor). Mersul reformei în România este consecința directă a opțiunii politice și a deciziei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dauna omului și spiritualității de care are absolută nevoie. Pe fundalul în care unele națiuni își sporesc nivelul de trai (celelalte toate sărăcesc într-una), banii au devenit mult prea importanți în viața noastră. Trăim într-o lume a banului, convinși că putem realiza orice dacă îi avem în cantități mari. Iar în această goană a noastră după bani, neglijăm ceea ce este cu adevărat important și un sprijin în viața noastră: cultura. De aceea, în zilele noastre, aceasta a intrat într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a promova oameni competenți și onești aflați în slujba adevărului și intereselor naționale. Ar extrem de benefic și interesant totodată de aflat care dintre actualele personaje de pe scena politică (și nu numai) din România (cunoscute publicului larg sau nu) sunt atei convinși; care dintre acestea ar avea la activ acte grave de corupție, precum și cele care în trecut au adus servicii securității comuniste zdrobind practic viețile multor români de bună credință. Cât privește foștii securiști, probabil organizația militară în care am intrat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mine, atingându-mă de obicei cu pumnul nemilos în coloana vertebrală. Ceilalți colegi mă ocoleau, nevrând să-i ofere lui Alexandru Gheorghe un motiv ca să-i schingiuiască. Situația mă adusese în pragul disperării. Drama mea era că eram un pacifist convins. Niciodată nu mă bătusem cu nimeni (de ce aș fi făcut-o? toți mă iubeau!), niciodată nu avusesem un conflict oricât de mic cu altcineva. Nici nu-mi trecuse prin cap să mă apăr de Alexandru Gheorghe. Pur și simplu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că recunosc stilul șefului vostru, îi spui Alfonsinei. Cine e șeful nu contează. Ar putea fi un șef fals, care se preface că lucrează pentru revoluție, cu unicul scop de a favoriza contrarevoluția, sau care lucrează pe față pentru contrarevoluție, convins că astfel va deschide calea revoluției. — Și tu colaborezi cu el? — Cazul meu e diferit. Eu sunt o infiltrată, o revoluționară adevărată infiltrată în mijlocul revoluționarilor falși. Dar pentru a nu fi descoperită, trebuie să mă prefac că sunt o contrarevoluționară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu oameni care cumpărau borcane mari de melasă distilată și fasole, sau se buluceau să achiziționeze mult râvnitele rochii noi sau pantofi. Lui Mma Ramotswe îi plăcea să facă cumpărături, dar nu se ducea niciodată în preajma zilei de salariu. Era convinsă că prețurile sunt mai mari atunci și scad din nou către mijlocul lunii, când nu mai are nimeni bani. Cea mai mare parte a traficului era formată din autobuze și dubițe care mergeau spre oraș. Totuși, erau și câteva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar nu-i ceruse părerea. Se lăsase convins să-i ia cu el de către Mma Potokwane cea atât de convingătoare și nu avusese timp să se gândească la toate implicațiile gestului său. Oare ar putea să-i ducă înapoi? Cu siguranță că n-ar refuza să-i primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte surprins, dar fetița își plecă ochii respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i bine, replică ea. Vom fi o familie foarte fericită. Sunt convinsă de asta. Mma Ramotswe se duse să-și aducă dubița albă și-l luă și pe băiețel cu ea. Domnul J.L.B. Matekoni împinse scaunul cu rotile al fetei în vechea lui camionetă și porni spre Zebra Drive, unde Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ne-a spus că-și face griji, obiectă Mma Makutsi. — Își face, fiindcă își închipuie că-i un lucru rău ca soția lui să aibă un amant, o contrazise Mma Ramotswe. O să-l convingem de contrariul. Mma Makutsi nu părea convinsă, dar răsuflă ușurată aflând că Mma Ramotswe luase hățurile în mâini. Nu vor fi spuse minciuni și, chiar dacă vor fi, nu-i vor aparține ei. Oricum, Mma Ramotswe e plină de idei. Dacă ea crede că-l poate convinge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui. Paul e și el regalist convins. - Numai Regele ne-ar fi putut garanta stabilitatea, ne-ar fi scos din caruselul ăsta tâmpit al alegerilor, ne-ar mai fi spălat fața... Mai avem noi astăzi diplomație? Hai să fim serioși! Diplomația e, amice, pentru aristocrație, pentru ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
soarta unei divinități care Îi ocrotea pe negri, care nicicînd nu avea să vadă În el - roșcovan și alb ca brînza - altceva decît unul dintre numeroșii dușmani al rasei ei. „Zeii altora nu-mi sînt de folos, Își spuse el convins. Nici demonii lor... Trebuie să-mi construiesc propria lume și, avînd În vedere că sînt diferit de toți ceilalți, jur pe viața mea - singurul lucru pe care-l am - că de acum Încolo nu voi mai respecta nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ciopli trepte În zid, În așa fel Încît să rămînă invizibile de sus și numai el, care știa unde se află, să le poată localiza. Din toate aceste pricini, În ziua În care Își Încheie treaba era cu desăvîrșire convins că, făcîndu-și suficiente provizii În refugiul lui - iar pentru asta avea la dispoziție broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de bunăvoie, așa Încît, odată cu primele umbre, Monterrey ridică ancora, Își desfășură pînzele și se Îndepărtă, legănîndu-se, spre miazăzi. - Cum te cheamă? - Sebastián. - Sebastián și mai cum? S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să se mărginească la a accepta, convins, că nici el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privirea ei tristă și mai ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida lui familie era Împotrivă, convinsă că acea femeie aducea nefericire bărbaților care se apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci Diego Ojeda era Însurat, deși se despărțise de ani se zile de soția lui. Într-una din acele vizite, vorbi despre călătoria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pauză - . Nici nu prea am chef să se nască, adăugă ea. CÎtă vreme se află Înlăuntrul meu, Încă mai pot spera că va fi un copil normal. Un copil frumos. - Așa de repede ți-ai pierdut credința? La Început erau convinsă că așa va fi. Nu primi răspuns și, după o vreme, văzînd cum se mîngîia pe burtă, Oberlus o Întrebă din nou: - Ai fi În stare să-l păstrezi chiar dacă ar fi un monstru? Ea Îl privi În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd Îți poruncesc - arătă afară, spre prăpastie. Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el vorbea, ca Întotdeauna, serios. Armistițiul, dacă Într-adevăr existase acest armistițiu, se terminase și simțindu-se cum se simțea, nervos și hărțuit, Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Făcu o pauză. Așa că alege Între a ne Însoți sau a Începe să te rogi, fiindcă Înainte de plecare am de gînd să-ți trag un glonț În cap. Ea Îl privi la rîndul ei, fix, și sfîrși prin a Încuviința, convinsă: - Știu că ai fi În stare, admise ea. M-ai viola pentru ultima oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic și minunat, În care nimeni din istorie nu ajunsese vreodată. Spre răsărit... Dar estul rămînea mereu la est de est. De ce era atunci marcat pe busolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Ellis se duc să vândă stocul pe care l-am strâns în Seattle. Probabil că și trag. Nu-mi pasă. — Și nu, zice Brandy. Domnișoara Alexander n-o să le sune pe surorile Rhea cât e-n oraș. Acum e convinsă că singurul vagin pe care merită să-l ai e cel pe care ți-l cumperi singură. Ellis stă în ușa deschisă dinspre holul hotelului, arătând ca un supererou care vreau să mi se furișeze în pat și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
făcut să fii bun în ochii lui Mihail, ideea, i se părea firească, venise de la sine, însă nu-l speria. Era convins că lui nu i se putea întîmpla așa ceva, mai ales acum cînd reușise în "afacerea Cocoș". Și mai convins era de faptul că în curînd se va muta în cealaltă aripă a clădirii, unele se aflau cabinetele șefilor de birou. Începuse să-și facă mici planuri. Cum își va aranja în cameră, cumva o să-l imite pe Mihail în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]