1,289 matches
-
cu pantalonii pătați de vopsea spray și cu inel În nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare, Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți cartierul? — Aici m-am născut, răspunse Maja cu o ușoară notă de infatuare. Buricul Romei. Apoi am plecat În Anglia și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Marea Tireniană, la umbra ruinelor etrusce din Cosa, timp de trei luni, o indispuse imediat. Lunile de sarcină, lunile vitaminelor, ale clorului și ale ecografiilor. Lunile diformității, ale incertitudinii, ale temerilor. Când fac guvernul? se informă o doamnă cu fața copilărească, căreia nimeni nu-i adresase vreun cuvânt - căci toate, asemenea Majei, crezuseră că este o baby-sitter. La o lună după alegeri? Asta Înseamnă că veți avea o vacanță scurtă, am văzut că sondajele au rezultate pozitive. — Foarte bune, aprobă Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când? Și de ce? Cine Îl lipsise de lucrul la care ținuse cel mai mult pe lumea asta - iubirea absolută a fetei lui? Mormolocul acela gras cu bandaj pe ochi? Politica, Parlamentul, legile, alegătorii? Acum Îi rămânea doar durerea acelei pasiuni copilărești, pe cât de neașteptată, pe atât de profundă, din care el fusese cu totul exclus, și absența inexplicabilă a Majei, și o neliniște amară, și o senzație dezolantă de catastrofal, de eșec, de sfârșit, iar Camilla respira Încet, cu urechea lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-o urmărească de la distanță și să se bucure de felul ei diferit de a fi, căci era și nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana și mai ales mesajul pe care îl trimitea către lume și care era numai pentru Zogru ori trimis în căutarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi-l luau. Ori pierdeam, ori câștigam, Șotronul mereu noi jucam Cu tristeți și bucurii Treceau cele copilării. Astăzi mă mângâi cu dorul Anilor ce au trecut, Adolescent în toată firea-s Și știu ce am de făcut. Jocul meu copilăresc Stau ades și mă gândesc La jocul copilăresc Pe care-l știam odată Cu ai mei colegi de faptă. Cum pe stradă ne-adunam Și "baza" noi ne jucam, Ochii mi-i acopeream Și palma o deschideam. Unul ușor mă ciupea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mereu noi jucam Cu tristeți și bucurii Treceau cele copilării. Astăzi mă mângâi cu dorul Anilor ce au trecut, Adolescent în toată firea-s Și știu ce am de făcut. Jocul meu copilăresc Stau ades și mă gândesc La jocul copilăresc Pe care-l știam odată Cu ai mei colegi de faptă. Cum pe stradă ne-adunam Și "baza" noi ne jucam, Ochii mi-i acopeream Și palma o deschideam. Unul ușor mă ciupea, Altul doar mă atingea. Trebuia eu să-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfioase în ochi. Doamne, ce dor mi-a fost de ele, tăcerea lor misterioasă cât de multe-mi spune... aud din nou parcă vocea mamei strigându-mă când mă jucam de-ascunselea în valea cu sălcii și trestii, învingându-mi frica copilărească. Astăzi, ce joc ar trebui să învăț spre a-mi lămuri măcar câteva din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer și pământ într-un joc copilăresc, în tăcerea blajină a nopții, așa o vedeam eu în anii copilăriei mele, când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuței bunicilor, ca pe un joc. Atâtea dimineți! Atâtea dimineți copilărești! Și într-o clipă toți anii din urmă s-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
măiestrie, ea plutește între cer și pământ într-un joc copilăresc, în tăcerea blajină a nopții, așa o vedeam eu în anii copilăriei mele, când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuței bunicilor, ca pe un joc. Atâtea dimineți! Atâtea dimineți copilărești! Și într-o clipă toți anii din urmă s-au acoperit de lanul de aur al florilor. Într-o lume lipsită de emoție sau sensibilitate, într-un univers înghețat, sufletul de copil dezgheață sufletele semenilor lui. Adolescent fiind nu înțelegi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor - chiar dacă era vorba de un verișor și chiar dacă Rahela era atât de mică încât putea fi tratată ca un copil. Rahela și-a strâmbat boticul într-un fel care ar fi fost foarte copilăresc cu câteva ore înainte. Ceva se întâmplase însă în dimineața aceea, de când se trezise, și cea mai importantă problemă din viața ei era să afle unde ascunsese Lea mierea. Lea, măgărița care niciodată n-ar fi împărțit mierea cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El nu făcu nici un gest; În acel moment, dacă ar fi făcut un gest, ea l-ar fi respins cu siguranță; oamenii trebuie să plângă, e tot ce pot face. — Totuși, ne Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea târziu. Am deschis deja mobilul. Îl ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmez În curând... să‑l urmez unde? O să‑l ajung din urmă și o să ne revedem?... - Nu poți specula pe baza unei asemenea remarci, m‑a Întrerupt Rosamund. - E ușor să demonstrezi că la originea acestor iluzii stă o dragoste copilărească. Ăsta‑i felul meu de a recunoaște, cu o jumătate de secol Întârziere, că nu am văzut‑o pe mama mea când s‑a sfârșit. Freud ar respinge un asemenea gând, considerându‑l sentimental și stupid. Dar Freud era medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o cunoșteam bine pe Resi. Mă făcuse să îngheț odată, destul de la începutul războiului, când cu glas șoptit mă făcuse spion american. De-atunci stătusem cât mai puțin cu putință în fața privirilor ei copilărești. Când am intrat în camera de muzică m-a surprins să constat cât de mult ajunsese să semene cu Helga mea. — Resi? am strigat-o. Ea nu m-a privit. — Știu, mi-a spus. E timpul să omori câinele. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam tras la față și i-a dat târcoale până când o privire mustrătoare l-a convins să ia loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
exterior, dar le-am moștenit vitalitatea. Așa am devenit curiozitatea școlii de scafandri „Waterheaven” din orașul meu. Școala era condusă de un american, Cyril Hopkins, fost deținător al recordului de scufundare liberă. Atât de insistent a fost cu întrebările lui copilărești (de ce la vârsta asta?, ce v-a determinat?, vreți să vă sinucideți cumva? etc.), încât a trebuit să-i mărturisesc că vreau să văd rămășițele unui submarin în Canare. Auzise de posibilul naufragiu al unuia la Mallina. Spunea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
curățenia și înainte de fiecare masă îmi iau punguța de plastic cu săpunul și un mic prosop, și nu cred că mă enervează ceva mai tare decât strecurarea lui Hector în toaletă, în urma mea, și rugămintea făcută pe un ton plângăreț, copilăresc, exprimând un om cu garda jos care îți cere efectiv o favoare, ce ești nasol, ajută-l și pe el: - Cristiiii, te rooog, știu c-o să te superi, dar te rooog, poți să-mi dai și mie puțin săpun? Rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia În același cămin ca și mine și care plângea zilnic. o speria frigul de neînvins al Canadei, albul fărĂ leac al dealurilor din preajmă, accentul québecos, care insulta frumusețea limbii franceze, prețurile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
constituțională ar fi putut adăposti o parte crepusculară. Ambivalența umană era mai pregnantă la el decât la majoritatea oamenilor. Ce voia individul Ăsta de la mine ? — Și de ce te-ar interesa pe tine asta ? — De ce ? surâse el ca În fața unei Întrebări copilărești, iar surâsul Îi Întinse neașteptat de mult colțurile buzelor, aproape până la urechi. Atunci când Înțelegi anumite lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să Înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțelesurile revelate se deschideau în noi înțelesuri, încă nepătrunse, ca niște reverbe rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia în același cămin ca și mine și care plângea zilnic. O speria frigul de neînvins al Canadei, albul fără leac al dealurilor din preajmă, accentul québecos, care insulta frumusețea limbii franceze, prețurile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
constituțională ar fi putut adăposti o parte crepusculară. Ambivalența umană era mai pregnantă la el decât la majoritatea oamenilor. Ce voia individul ăsta de la mine ? — Și de ce te-ar interesa pe tine asta ? — De ce ? surâse el ca în fața unei întrebări copilărești, iar surâsul îi întinse neașteptat de mult colțurile buzelor, aproape până la urechi. Atunci când înțelegi anumite lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
umplu vreo cîteva cartoane cu ceea ce reușisem să fur din gingășia florilor de cîmp și splendoarea de lumini și umbre feerice dezvăluite ochiului doar pentru cîteva minute, cînd soarele dimineții pare că vrea să atragă crengile copacilor Într-o hîrjoană copilărească. Aș fi vrut să rămîn cît mai multă vreme dominat de liniștea și frumusețea de neegalat a naturii neatinse de mîna omului și mă pregăteam să fac o vizită prietenei mele care mă primea oricînd și-mi asculta tăcută gîndurile
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
-și dea seama. Uitase că nu este în apartamentul său. A ieșit din cadă ușoară ca un fulg, după propria sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]