998 matches
-
Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără necesitate cuvintele mele. Femeia asta tânără și curioasă de viață și de stări sufletești mă scrutează necontenit, fără să aibă aerul. Eu îmi îngroș cât se poate epiderma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asta", completă doamna Jeny expunerea lui Timotin și, fără să mai aștepte sfârșitul argumentării mele, lipsită de trăinicie (căci nu aveam ce obiecta serios), se îndreptă spre mine și-mi luă pălăria din mână. Gestul simplu, de un cochet și cordial autoritarism, cu care mi-a confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai aproape sufletește decât pe vechiul meu cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la desenele animate nu spuneau nu, o iubeau pe Viorica Bucur, stăteau lângă mine când făceam curat în cameră, îmi țineau de urât, și ce poate fi mai urât decât să faci curat în cameră, în fine, aveau o relație cordială și cu mama, și cu Filip, fără „săru’ mâna tanti“ și „cum a fost la școală“, dar se simțeau bine în preajma lor, nu i-am auzit vreodată plângându-se. Cât despre chestia cu vorbitul, nimic nu e mai simplu: da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oftă prelung Atena lipindu-se cu sensibilitate de el. „Dacă ași avea și bani proporțional cu timpul meu liber, a-și scăpa de sărăcie...! Dar, să lăsăm glumele.Ai cheltuit o grămadă de bani, acum vrei să risipești alții...!?” „Relațiile cordiale cu beneficiarii numai În felul acesta oferă un randament sporit. Nu trebue să-ți faci probleme, a mai rămas și pentru sufletul nostru ceva mărunțiși...!” Localul era „Ultra Elegant”, cu prețuri suficient de piperate, dar cu toată scumpetea, reușiră cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pag. 376: „Rezibil quintet muzical politic alcătuit de regina Maria, Elena Lupescu, Veturia Goga și Mița Antonescu” (Rizibil cvartet muzical politic...); Pag. 388: „Așa a Început iubirea, aventura, suferința despărțirii...” (Așa au Început...); Pag. 394: „Fusese, Întâi, amiciția și colegialitatea cordială...” (Fuseseră...”); Pag. 406: „În lotul generalului Petrovicescu s-a aflat Alexandru Ghyca și Dr. Victor Biriș” ( În lotul... s-au aflat..); Pag. 432: „... mi-a plăcut muzica, baletul, textul.” (... miau plăcut...); Pag. 448:„... În numele ortodoxiei și a antisemitismului” (... și al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Președintele a ales să pună în evidentă dificultate unul dintre oamenii politici care i-au creat probleme în vremea cât a a fost șef al comisiei SRI din Parlament. De altfel, relațiile dintre cei doi nu sunt printre cele mai cordiale cu putință, așa că ne putem aștepta ca în mesajul acela să fie lucruri inconfortabile pentru noul demnitar. Că așa este ne demonstrează felul în care acesta s-a comportat în chiar momentul în care a primit foaia: stânjenit, enervat și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare și că (afară de suferința mea de picioare) nu am absolut nimic. Un mic dementi în organul d-tale de publicitate n-ar strica. Primește salutările mele cele mai cordiale, cu care rămân al d-tale credincios prieten. M. Eminescu 217 [ALEXANDRU VLAHUȚĂ] Mănăstirea Neamțului, ianuarie în 26 - 1887 Dragă Vlahuță, Nu te pot încredința îndestul cât de odioasă e pentru [mine] această specie de cerșetorie, deghizată sub titlul de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
când treceau în vizitele demonstrative, îl privea personal în ochi când explica un caz interesant. Felix, plin de mândrie și de ambiție, ceru într-o întrevedere permisiunea de a studia unele probleme de amănunt clinic și obținu nu numai aprobarea cordială și o temă de încredere, ci și inițiativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala de așteptare a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea, fără să supere pe nimeni, în orele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămân așa de curând văduvă. Felix rămase foarte impresionat de această autobiografie. Asemănarea dintre destinul Otiliei și al Georgetei îl izbi. În definitiv, și el se afla în aceleași condiții. Erau, toți, copii care nu se bucuraseră de o familie cordială. Întinse mâna și o puse în semn de simpatie mută pe o mână a Georgetei. Aceasta, G. Călinescu recunoscătoare pentru gestul fratern, îl mângâie din nou pe obraz, gest care aruncă în fundul sufletului lui Felix o ușoară nemulțumire. De ce oare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine să bem în sănătatea ei și a tuturor. Chelnerii, mobilizați la spatele invitaților, umplură paharele și toți băură. Generalul se amețise de-a binelea, păstrând totuși dignitatea. Voia cu orice chip să vadă relațiile între Felix și Georgeta mai cordiale. - Mă rog matale, insistă el pe lângă Felix, care se simțeajenat, Georgeta e o perlă, e o fată adorabilă, pe care țiu s-o cultivi, te invit s-o cultivi. Îmi datorești această finețe. Predau în mâinile dumitale o pupilă scumpă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prejudecăți, dispunând liber de posibilitățile dumitale sexuale, ai să vezi dezastrele societății burgheze. Georgeta, deși cam încurcată de libertatea de limbaj a lui Weissmann, îl ascultă în interesul lui Felix, fără să-i pese de ochirile celorlalți, aprobată de zâmbetul cordial al generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în cele din urmă să-i calce în casă, dar Stănică rezista el însuși și nu invita, ceea ce pentru educația excesiv formalistică a familiei lui era decisiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spus că dacă ajungi să nu mai trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă aflu cu ea într-o relație de cordială dușmănie. De câteva ori m-a ocolit ea pe mine, de câteva ori am ocolit eu problema morții. Altminteri, cred că moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
necuviință, incompatibilă cu casta din care face parte. S-ar putea foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață. Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran: "sclipitoare ca un fulger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi fost prima dedicație din viața lui pe care i-ar fi făcut-o cineva. În biblioteca tatălui, aproape toate cărțile aveau dedicații adresate lui Franz Weyergraf de către autori din care François nu mai citise altceva În afara acelor rînduri curtenitoare, cordiale, potrivite cu orice, pe care doar cernelurile și semnăturile te ajutau să le deosebești: cerneala neagră a lui C.F. Ramuz, cerneala mov a lui Daniel-Rops, scrisul neciteț al lui Saint-Exupéry, semnătura impozantă a lui Montherlant, steluțele desenate de Jean Cocteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o privire cu coada ochiului. — Sărăcuțul, uită-te la el cum asudă, zise Fermín scuturînd din cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură de stil. În acest moment, silueta ospătarului se legănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
restul. Pe atunci, Sophie a cunoscut un tînăr pălărier (căci așa Își spunea el, cu mîndrie de breaslă) pe nume Antoni Fortuny, care părea hotărît să-i facă curte cu orice preț. Antoni Fortuny, pentru care Sophie simțea o prietenie cordială și nimic mai mult, n-a Întîrziat s-o ceară În căsătorie, ofertă pe care Sophie o respingea de vreo douăsprezece ori pe lună. Ori de cîte ori se despărțeau, Sophie trăgea nădejde că nu-l va mai revedea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul începutului, permiteți-mi să vă ofer aceste douăzeci și cinci de ruble. Firește, ne vom socoti și, dacă sunteți un om atât de sincer și cordial, cum păreți în vorbe, nu pot apărea nici un fel de dificultăți între noi. Căci, dacă mă interesez atât de mult de dumneavoastră, o fac cu un scop anumit, pe care-l veți afla mai târziu. Vedeți cât de direct sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vecinătate nu înseamnă totuși că relațiile de acest tip sunt complet goale. De fapt, convivialitatea este reală. Aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de crearea unei ambianțe căreia i se potrivesc relațiile sociale superficiale bazate pe saluturi cordiale și schimb de servicii mărunte. Există însă și momente în care, pe anumite teme, se realizează acorduri și se inițiază acțiuni colective. Această situație, observă Charmes, este destul de des întâlnită atunci când un grup de locuitori din periurban sunt confruntați cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mănânci o pâine amară printre străini. Germanicus îl roagă să aștepte și se întoarce la invitații săi. Se străduie să le răspundă cu cât mai multă bună-cuviință. El nu e dintre aceia care, când cineva întinde mâinile pentru o îmbrățișare cordială, întorc capul precum taurii furioși, ca să nu fie sărutați, și le oferă adulatorilor genunchii, socotind că le-au dat destul pentru a-i face fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai fi zis că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina viața culturală din Salvador. „Dar acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Belbo (În anii precedenți probabil că trecuse rar pe-acolo și apoi se Întorsese, după ce-o cunoscuse pe Lorenza Pellegrini). Era tot cum Îl știam, poate ceva mai grizonat, ușor slăbit, dar nu mult. A fost o Întâlnire cordială, În limitele expansivității lui. Câteva glume despre vremurile de altădată, o reținere sobră cu privire la ultimul eveniment care ne făcuse complici și la bâlba lui epistolară. Comisarul De Angelis nu se mai arătase. Poate clasase dosarul, cine știe. I-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]