121,069 matches
-
repede decât acelea de suprafață. Așa se face că un aparent nonsens cum e acesta ascunde un exercițiu de rafinament senzorial: ,în apă caldă nu simți tăietura (subl. mea) e ca atunci când cineva îți toarnă ulei încins (subl. mea) pe corp." Pur și simplu asocierea e validată instinctiv, empatic, de orice cititor, înainte ca o elementară logică să disocieze între analgezic și coroziv. Lectura e clar direcționată, visceralul o ia înaintea limbajului. O subtilitate, în cele din urmă, cu măcar două
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
Răzvan Țupa stelele vorbesc pe limba ta Un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce ești la școală toți aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de mașini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
Răzvan Țupa stelele vorbesc pe limba ta Un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce ești la școală toți aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de mașini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate același pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai multe în care visezi și visul
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă mâneca de polen cu vârful limbii auzi rădăcinile dinților în echilibru solid închid deschid o structură de rezonanță e un sunet care
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
marii poeți ai zilelor noastre declanșați de o digestie lacrimală întinsă repede până în spatele genunchilor unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete tăria lor lumina/ ce-au ținut minte cu orice atingere sunt corpurile șuieratul fin care îți încordează fiecare mușchi când nu mai ești doar tu & Câinii sentimentele cui sunt flacăra de la aragaz fiecare nasture dezvăluie o atingere a ta & faptul că nu știi ce să faci cu mâinile Presate de sunetul pe
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e un trotuar jupuit o dată cu distanța pașii îți consumă ceea ce cărțile numesc suflet micile chipuri în care ți-ai înfășurat corpul lasă în urmă fotografia pe care o tot developezi o serie de imagini doldora de atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te acoperă până la ultimul cetimetru noaptea declanșează blițul negru fiecare nuanță se retrage
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
de-a lungul anilor. De ce n-am recunoaște în acest discurs chiar elementul esențial al conștiinței noastre, vocea pe care o auzim în minte, amprenta brutal individuală rezultat și origine a discursului public. dacă tac nu înseamnă nimic (din volumul Corpuri românești, în curs de apariție la Ed. Cartea Românească)
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
dar ar fi bine dacă s-ar putea face cumva să nu-l văd și eu pe el. Fără îndoială, glumise, dar aceste cuvinte ale sale exprimau totuși ceva foarte serios. Schimbarea produsă din cauza suferințelor la care sînt expuse bietele corpuri îl întrista și i-ar fi fost mai ușor să comunice cu o cunoștință nouă, decît cu cei ce l-am frecventat pe vremea cînd era o bucurie să stai de vorbă cu el. Apăsarea pe care o resimțea era
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
ce a făcut să izvorască apele. Toate sunt semnele de pe pieptul Pegasului. Apa Vie se va revărsa Cum Duhul Sfânt se revarsă peste lume. înger Culcat la picioarele îngerului Monahul se supune modelului ceresc Și se roagă. îngerul formează cu corpul său văzut doar în vis Un cerc în care Binecuvântează. înger și monah Sunt împreună în același cerc Unde ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una de stele Pe pieptul Lebedei Cele mai
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
Claudiu Komartin Irina și o alee lungă, coborând către o curte întunecoasă în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
nu vreau să-i dau nume, așa cum dau zilnic alte nume celor din jur, să stea timpul în loc, sa fie la fel, ca în cadranul unui ceas acele înțepenite la vîrsta cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor, un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
José Arcadio Buendía, scurs în fir fin de-un glonț nevăzut și mai enigmatic decît toate celelalte pe care macondinii le vor fi mărturisit de-a lungul veacului lor. Firul acesta mi-a virgilat interpretările fascinate de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu se putuse integra familiei lui, protomasculul a cărui respirație vulcanică se putea auzi prin toată casa. Sîngele vărsat în liniile tatuajelor ce se desfac îmi închipuiau o comunicare miraculoasă, o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
lumină. La ieșire, prin ultima copcă, unii spun că i-au văzut doar scheletul; alții, apa de pe sine precum cristalele solare; numai Scufundătorul spunea că a trecut dintr-o locuință în alta, lăsându-și în fiecare câte o parte din corp: nouă învelișuri în nouă încăperi. Copil, visase un copac cu nouă crengi: în fiecare câte un cuib cu câte un ou. Să așteptăm, ce va ieși? Pasăre sau reptilă? - O, tu ce ai săpat copcile, ai văzut un om! Care
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
în insula Hydra și-nchide, la numele Paphos, volumele! Cît despre Corfu, frămîntă-i amorful sol galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici zimți, nici criblura de sabur, ci numai un abur vagant, precum corpul lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț o perfectă descriere a literelor din imprimeri- ile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul interbelic, p. 232) Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și ridică mâna de lângă corp și ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine culcă-te te dezbracă mama corpul tău nu-ți vrea răul nu-ți fie teamă că trupul tău gol seamănă cu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și ridică mâna de lângă corp și ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine culcă-te te dezbracă mama corpul tău nu-ți vrea răul nu-ți fie teamă că trupul tău gol seamănă cu o femeie pe jumătate goală
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
dlui Pienescu este justă și fundamentală, cu unica obiecție că în acest caz aș fi realizat o ediție pe cont propriu și nu reeditarea plus completarea ediției Șerban Cioculescu - așa cum mi-a propus editura. Am întrunit, deci, într-un singur corp, ediția de Corespondență din 1942, adăugându-i zestrea epistolară din volumul de acte și documente caragialiene din 1963. Am crezut a fi explicat foarte limpede această opțiune în Nota asupra ediției. Acolo, ca și în prefață, trimiteam la prefețele din
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
prea multe - și încă nu știe totul! Alte obiecții sunt, din păcate, de rea credință. Mă refer, bunăoară, la învinuirea că adnotări și completări ale lui Șerban Cioculescu, culese în text și nu în note de subsol, tipărite cu același corp de literă, provoacă lectorului confuzii. Acesta n-ar mai putea ști cui aparțin ele. Or, respectivele adnotări sunt, cu toatele, culese cu corp șase, deci cu un alt corp, iar prin conținutul lor nu lasă loc nici unei îndoieli asupra provenienței. Caragiale
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
și completări ale lui Șerban Cioculescu, culese în text și nu în note de subsol, tipărite cu același corp de literă, provoacă lectorului confuzii. Acesta n-ar mai putea ști cui aparțin ele. Or, respectivele adnotări sunt, cu toatele, culese cu corp șase, deci cu un alt corp, iar prin conținutul lor nu lasă loc nici unei îndoieli asupra provenienței. Caragiale către Zarifopol: "Scrie-mi cu ce parte sau stradă principală se învecinește Fichtestrasse, pe plan nu o găsesc". Nota - de altfel de
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
culese în text și nu în note de subsol, tipărite cu același corp de literă, provoacă lectorului confuzii. Acesta n-ar mai putea ști cui aparțin ele. Or, respectivele adnotări sunt, cu toatele, culese cu corp șase, deci cu un alt corp, iar prin conținutul lor nu lasă loc nici unei îndoieli asupra provenienței. Caragiale către Zarifopol: "Scrie-mi cu ce parte sau stradă principală se învecinește Fichtestrasse, pe plan nu o găsesc". Nota - de altfel de subsol: "Noul domiciliu al lui Paul
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
pornim noi spre Orșova, să facem o baie în Dunăre? Ana-Cristina a ridicat sprâceana nedumerită (Ah, și sprânceana, și ovalul chipului, și nasul drept, și buzele mari desenate cu simetrii și rotunjimi, și ele, ca atâtea alte elemente care compuneau corpul magic al acestei fete, și ele îi subjugau instantaneu pe bărbați!...): Cum adică la Orșova, nu pricep?! a zis ea. La Orșova, a precizat el, să trecem Dunărea, mulți fac asta. Să scăpăm din căcatul ăsta. Iha, a exclamat ea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
-i placă, și asta într-o deplină consonanță cu apetitul infatigabil al beneficiarului. Concluzia lui Sinești echivalează cu răzbunarea supremă pe care femeia o poate săvîrși asupra bărbatului: , Ce atroce voluptate este să ții în brațe, abandondat ca morții înseși, corpul femeii iubite!" E odios, în incorectitudinea lui, Camilul acesta al nostru. Propun ca piesele să-i fie rescrise în întregime, cu atenuarea drastică a oricărei nuanțe psihologice ce poate tulbura senina și unica mentalitate a corectitudinii noastre politice. Trăiască ideologia
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
L-am întâlnit atunci, când mai puțin îl așteptam Nicicând nu i-am spus, după el muream Uimită priveam iar ochii lui nu mă credeau Să nu mă rănească privirile mă temeam. Îl simțeam pe cel căruia-i tremura tot corpul Greu simțeam răsuflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună să pornim spre veșnicie. Ce ne trebuie acum veșnicia, Când această iubire se naște, nu se stinge Când acestui sentiment îi trebuie doar
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
ivit, neguros, intangibil, dar a umplut casa cu aura lui... Ah, ce noapte a fost aceea!” (Interviu II, 11 ianuarie 2016) În Avatar, cavalerul este înlocuit de o „fiară”, lupul fiind tot o ființă sensibilă, mult mai eficientă în lupta corp la corp - prin rapiditate, prin imposibilitatea de a-și rata sau cruța ținta. În cazul de față, o țintă deplorabilă: gnomul, foarte periculoasă însă, din cauza neghiobiei sale. Substituția avatarului este determinată, așadar, de necesitatea ca eul liric să dezvolte un
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]