15,033 matches
-
retragă, înainte ca slugoiul de-anțărț al lui Eugen Barbu să verse peste ei zoaiele din Groapa lui Ouatu. Nu același lucru se poate spune despre lumea lipsită de educație care-l vede pe Vadim vociferând la televizor. Faimoasele lui costume albe și oribilele cămăși bicolore (gusturi de chelner!) iau privirea analfabetului și-a țoapei, încântați că morișca umană "le-a zis-o". Așa s-a ajuns ca instituția politică cea mai importantă a statului să fie burdușită cu prostovani semianalfabeți
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
începutul poate da o idee despre gravitatea unei atitudini poetice diferite de cele de pînă acum: "Creștem aici în borcanul ăsta de jurnal/ o sămînță amară de poeți care nu se mai pot/ întoarce acasă. Bărbați ce stau ciuciți/ în costume pătate de grăsime cu papioane unsuroase/ adunați în demisoluri obscure din Chicago/ cocoțați pe birouri pentru-a sări/ la Paris în călimări Biedermayer..." O discuție separată merită amestecul de poetic și politic din poezia lui Andrei Codrescu. Am întîlnit afirmația
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Măniuțiu și Marcel Iureș. Perioada aceea formidabilă se poate prinde cu un singur titlu: Richard al III-lea, un spectacol care l-a scos în față pe Marcel Iureș în cea mai complexă și impozantă ipostază. Să nu uităm splendidele costume ale Doinei Levința. În Hamlet-ul lui Tocilescu de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține spectacolele cu această piesă pe care l-am vizionat prin lume. Sensibilitatea
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
data scrierii - 1958 - totul e bine cînd se termină cu bine, cu un rîs provocat de situații construite cu inteligență de regizor. Atmosfera și personajele sînt conturate și datorită scenografei Ștefania Cenean care îmbogățește caraghioslîcul prin mijloacele sale - decor și costume. Toată tevatura este amplasată în garajul familiei, care, deși spațios și depozitar al unei frumoase mașini de epocă, devine parcă neîncăpător pentru toate poveștile încurcate care se succed în mare viteză și care, totuși, găsesc aici și un loc cumva
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
Emilia Dobrin, Anda Caropol, Crenguța Hariton, Daniela Minoiu, Valeriu Preda, Claudiu Romilă, Daniel Popescu, Anca Bejenaru au dovedit că Oscar poate fi un alt început, de bun augur, pentru Teatrul Nottara. Fiecare personaj este prins, și prin joc, și prin costum, într-o cheie, își are o identitate scenică clară, percutantă, argumentată regizoral și susținută actoricește cu rigoare, dar și cu multă plăcere, fără prejudecăți și șabloane (programul de sală este și el o prelungire a acestei idei, o prelungire lăudabilă
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
de limbaj, evoluțiile personajelor atinse de patologic determină un rîs în cascade, un rîs glacial care lasă loc fiorilor pe șira spinării. Într-un spațiu realist și cît se poate de comun propus de Mihai Mădescu, îmbrăcată ca noi toți (costume Luana Drăgoiescu), trăiește modest și meschin (în bucătăria cea de toate zilele unde se gătește și se usucă rufele) familia pe care v-am descris-o. Cuplul Dan Condurache (Ilija Cvorovic) - Coca Bloos (Danica Cvorovic), soțul dictator în casă, soția
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
personajele renunță la răvășita lor civilie și sînt înregimentate în noua formulă, noua ipostază a existenței lor. Spectacolul este aproape închegat, Eugeniusz nu este doar un maestru de ceremonii, ci un fel de asistent de regie. Important, el împarte tuturor costumele, gata și ele pentru rolurile distribuite de Artur. Partea a doua este spectacolul în sine, cu alt tip de ironie și stranietate, ascuns subtil sub machiajul intens alb de pe figurile actorilor. Moartea, repetată de Eugenia devine realitate acum. Nu mai
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
non-verbală în care armonia dintre idei, expresivitatea și culorile ei, materializarea în substanța poantei, a gag-ului spumos și inteligent, frumusețea gestului și a compunerii lui, spectaculosul ritm al pașilor de step, comentariul muzical, atmosfera filmului mut, poezia luminilor, cheia costumelor, eleganța simplității, armonia dintre toate acestea, repet, a fost cuceritoare. Relația dintre Dan Puric și partenera sa, actrița Carmen Ungureanu, este și rezultatul implicării coregrafei Malou Josef, un extraordinar profesionist al scenei și al scenografei Liliana Cenean. Dinspre lumea scenografilor
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
și rezultatul implicării coregrafei Malou Josef, un extraordinar profesionist al scenei și al scenografei Liliana Cenean. Dinspre lumea scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar a plecat, la Teatrul Nottara, tentație de a crea un spectacol al cărui protagonist să fie costumul de teatru. Ca un comentariu vizual al evoluției, al unei etape a celor doi artiști. "Un adevărat scenograf de teatru își va considera schițele ca fiind mereu în mișcare, în acțiune, în relație cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
fiind mereu în mișcare, în acțiune, în relație cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul desfășurării ei. El vede, deci, nu imaginea scenică, ci imaginea scenică în mișcare", spune, într-o operă fundamentală, Peter Brook. Aceasta a fost și demonstrația Costumelor în care Dan Puric a rămas pe scaunul regizorului. În jurul unui mic nucleu, al cărui magnet a fost Carmen Ungureanu, Puric a coagulat o trupă de tineri actori absolvenți, pe care a știut să-i motiveze, să-i ordoneze, să
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
nevoia de profesor-ocrotitor, tinerii au îmbrățișat pătimaș genul promovat de Puric, ca și însuși modelul pe care îl recunosc în el. Devoțiunea înseamnă și o muncă imensă, programată și susținută, istoveală și sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenția că Pantonimia și Toujours l'amour nu au fost întîmplări sau accidente, că este nevoie de mentor, de model, de figuri carismatice care, de ce nu, să fanatizeze. Made in România, recenta premieră, este al doilea spectacol al
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
promite că va arăta și va funcționa bine. Poate și pseudo-costumele (sau acelea prea puține la număr, în majoritate echipament de travaliu) au jucat un rol în sărăcirea atmosferei, în senzația că asistăm, ca niște favorizați, la o repetiție fără costume, doar cu cele sosite de la croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
un rol în sărăcirea atmosferei, în senzația că asistăm, ca niște favorizați, la o repetiție fără costume, doar cu cele sosite de la croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape, unei stări pentru acest tip
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape, unei stări pentru acest tip de teatru. Stilul înseamnă ceva, iar utilizarea acelorași modalități, aceleiași scheme înseamnă că trebuie căutate deja noi idei, o dinamică, alta, a
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
a invita în casă astfel de elemente nu doar compromițătoare, ci și primejdioase. Să fie limpede: dacă dorim să intrăm în N.A.T.O., în Uniunea Europeană și în orice altă structură a democrației occidentale nu vom izbuti doar îmbrăcându-i în costume scumpe pe securiștii care-au lucrat mână în mână cu Șacalul Carlos și cu toată armata de asasini plătiți care brăzdeză planeta. Până când aceștia nu vor primi, în mod public, un șut în fund, gândul că vom fi admiși în
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
ori, în alcătuirea unei producții plăcerea repetițiilor, a timpului în care 'haosul" este organizat de un gînd, de disponibilitățile actoricești, de starea redescoperirii unor coarde neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai rar pentru că s-a diluat gustul intervalului petrecut și consumat împreună, umăr la umăr, cu respect, visceral, pasional, total. Teatrul presupune o alchimie specială, individuală și deopotrivă colectivă, un
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
sau "marea premieră" a altora, ci și selecțiuni din interesantele emisiuni ale Mihaelei Tatu. Cîteva exemple, la întîmplare, surprinse în minutele în care, schimbînd canalele fără țintă precisă (ca în vacanța de iarnă), ajungeam pe acest post: Mihaela Tatu în costum de nazist-ă, făcînd glume suficient de sinistre despre cuptoarele din lagărele de concentrare, unde amenința cochetă că-și va trimite invitații recalcitranți; doamna Năstase mărturisind că nu o dată i se întimplă să găteasă acasă; un individ în pampers, pe post
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
lucrurile se desfășoară în numele "interesului general". Să fim serioși! E ca și cum ai spune că te desparți de nevasta cam șleampătă promițându-i că te întorci la ea după ce dai o raită pe la sala de fitness și-o să-ți comanzi niște costume noi la Paris. Motivațiile țin de-un evident egoism - nu discut cât de motivat - al cetățenilor care simt că dau statului prea mult și primesc de la el prea puțin. Telefonul băimăreanului indignat că trebuie să plătească biruri de care să
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră România, care, pentru francezi, e o țară soră...cu un destin nefericit ...o națiune sacrificată...figuri de martiri și de sfinți...costumul țăranilor e curat și mîndru...victimă a străinilor ce -au invadat țara...ospitalitate... Traduc din franceză, în dezordine, cîteva dintre locurile comune care îmi sar în ochi la răsfoirea unei antologii intitulate La Roumanie vue par les français d'autrefois
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
am întotdeauna mai multă muniție decît e nevoie pentru o emisiune de o oră și un sfert dar tocmai pentru că sînt bine înarmat mă simt liber și în largul meu. În jur de șapte și jumătate, un duș, Gilette, unghiile, costumul, cravata. Ascult între timp radioul, uneori și jurnalul de la ora opt. Mă gîndesc la cîteva fraze de introducere, pentru prezentarea emisiunii. Îl mai mîngîi odată pe Rominet (motan vărgat, mare și frumos, cu ochii verzi, migdalați, născut în 1973, anul
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
Muzeul Județean de Istorie, și aveau și ei vîrfuri ascuțite, mai închise la culoare, ca niște țepușe. El nu mișca, ținîndu-și respirația. Profesoara se aplecă și atunci coifurile se răsturnară și ele cu țepușa în jos, scoase dintr-o sacoșă costumul de plajă, reveni la verticală, își puse sutienul, adunîn-du-și cu o mînă sînii și aducîndu-i oarecum pe aceeași direcție, în față, deoarece, goi și liberi, unul o lua ușor spre stînga, celălalt spre dreapta, apoi, ca și cum ar fi bănuit că
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
gândite de minunatul Stelian Olariu și de excelenta sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum am putea defini spectacolul ,,Italianca în Alger" - un spectacol de referință? Sigur nu, dar ca
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
Eforturile sale de a se vindeca de suspiciune îi sînt contracarate de avansurile colegei de la cursurile de artă dramatică pe care începe să le frecventeze, dar mai ales de o întîmplare neprevăzută cînd toată echipa se prezintă la filmare în costumul lui Adam pentru a o dezinhiba pe eroina castă soție, implicată și sentimental în relația cu Terence Stamp, partenerul mai în vîrstă însă cu farmec indicibil. Eleganța acestei întrerpinderi se anunță din generic - un omagiu grafic adus starurilor feminine de
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]