1,399 matches
-
dintr-un caporal și un soldat tînăr. Amîndoi plecară, Înainte ca pilotul să se fi urcat În cabină și se Îndreptară spre hangarele avariate. Jim urmări avionul ridicîndu-se nesigur de pe pistă. Ajunse deasupra lagărului, cu motorul huruind din cauza greutății bombei, coti spre rîu și se Îndreptă spre Marea Chinei. Jim Își puse palmele streașină deasupra ochilor și urmări avionul pînă dispăru printre nori. Nici unul dintre japonezii de pe aerodromul Lunghua nu aruncase nici măcar o privire spre avion. În hangare, lîngă pagodă, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doi kilometri spre răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii deasupra parcării, de parcă dispăruta Chină feudală s-ar fi Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce goneau pe drumurile de țară spre sud-vestul Shanghai-ului. Se opriră și apa uleioasă a lagunei se strînse În jurul roților Buikului. În fața lor se află camionul japonez În care erau vreo duzină de membri ai grupului de bandiți. Vehiculul coti greoi spre o rampă Îngustă de cărămizi cenușii, care ducea de la plajă la drumul parapetului. Era Încărcat de canistre parașutate, provizii japoneze Înhățate În acea dimineață din depozitele militare din Nantao, și o colecție de suluri de saltele, biciclete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez lovindu-se de capota lucioasă a Buickului meu. Îi văd alunecând sub cauciucurile dungate. Am cotit de pe Algonquin pe Iroquois. Mișcarea a fost instinctivă. Puteam să îmi găsesc casa și cu ochii închiși, dacă nu mi-ar fi fost teamă să nu lovesc vreunul din acei copii. Uneori, când conduc pe aceste drumuri, îmi imaginez scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fulg. Poate de asta am și făcut-o. Nu pot să mă gândesc la un alt motiv. Nu asta intenționasem să fac. Mergeam repede și vioi, cu cartea în mâna dreaptă, dar, în loc să mă îndrept spre una din bănci, am cotit spre șine. M-am răsucit ca un aruncător la baseball care se încălzește înainte, mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
căznea să distingă cât mai bine prin parbriz indicatoarele și întretăierile de drumuri, încerca să descopere o concordanță cu liniile și punctele de pe planul orașului, în timp ce tata o zorea „să se miște mai repede“, să-i spună când s-o cotească, cu siguranță că mersese deja prea departe, iar mama, ca să pună capăt nesiguranței care devenise deja de nesuportat, hotăra: Aici, în față, la stânga, trebuie s-o iei la stânga, și din nou i se confirma, ca întotdeauna, că se înșelase. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eu, dar cine eram eu să spun dacă era o idee bună sau nu? Orice idee pe care am avut-o pentru mine se dovedise un dezastru total. Poate îi voi cere eu lui un sfat în viitor. Cadillacul a cotit la semafor și atunci am știut sigur unde se duc ei într-o seară de marți - seara anilor ’80 de la Kittenz. Le-am urat în sinea mea să aibă parte de o seară mai plăcută acolo decât am avut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea credea că este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru umbra piosului filantrop, chiar dacă se potrivea cu caracterul nocturn al acestei părți din West End. Coti pe Haymarket și trecu printre coloanele imense ale porticului de proporții eroice al Teatrului Regal, pentru a-și cumpăra biletul de la casa dinăuntru. Ceru un loc În stalul frontal, la capăt de rând, ca să se poată strecura afară din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor timizi care se dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut numi prostituate amatoare, În căutare de distracție, nu doar de bani. Dar, când coti pe Haymarket, profesionistele care Încercau să Îi atragă atenția sau se izbeau intenționat de el, oferindu-și serviciile, deveniră o problemă serioasă. Trei dintre ele Îl prinseră practic Într-o ambuscadă, blocându-i drumul În apropiere de coloanele de la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochelarii negri, citea ziarul. Înainte de a ajunge În centru, omnibuzul era plin; Molinari ar fi putut coborî, fără ca urmăritorul să-Își dea seama, dar avea un plan și mai și. A mers până la Berăria Palermo. Apoi, fără să Întoarcă privirea, a cotit spre nord, s-a prelins de-alungul zidurilor Penitenciarului și a intrat În grădină; se credea liniștit, dar, Înainte de a ajunge la postul de gardă, a aruncat țigara aprinsă cu puțin Înainte. A avut un dialog deloc memorabil cu un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închis și, cu excepția câtorva pete de vegetație marină, avea suprafața intactă. — Nu s-a corodat deloc, remarcă Ted. — Așa este, domnule. Toți au observat asta. Se presupune că datorită aliajului metal-material plastic, dar cred că nimeni nu e sigur. Submarinul coti din nou și aripa alunecă spre stânga. Drept Înainte apărură alte lumini aranjate În șiruri verticale. Norman văzu un singur cilindru de oțel vopsit În galben, cu hublouri luminoase. Alături de el se afla o cupolă metalică joasă. — La babord se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cilindru de oțel vopsit În galben, cu hublouri luminoase. Alături de el se afla o cupolă metalică joasă. — La babord se află DH-7, habitatul scafandrilor. Este mai degrabă funcțional. Dumneavoastră veți sta În DH-8, care e mult mai confortabil, credeți-mă. Cotiră spre tribord și, după câteva momente de Întuneric, văzură un alt aranjament de lumini. Apropiindu-se de hublou, Norman putu număra cinci cilindri diferiți -unii verticali, alții orizontali, interconectați Într-o manieră complexă. lată-ne ajunși. DH-8: casa dumneavoastră cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe calea ferată, rîcÎind cu osiile pe șine. Dădu Într-o rigolă și merse mai departe, balansîndu-se, cu pneurile derapînd pe pietriș. Un bărbat Înalt lîngă o mașină. Bud văzu cine este și porni țintă spre el. Omul fugi. Bud coti, derapă și opri mașina. Coborî amețit, rănindu-se Într-o crăpătură din bord. Dublu Perkins se apropia, trăgînd cu pistolul. Bud Încasă un glonte În picior și altul În șold. Două rateuri, apoi o lovitură În umăr. Încă un rateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a venit ideea să facem câteva ocoluri ca să ni se piardă urma. — Ce faci?! șuieră ea, după ce o ghidasem spre o cotitură neașteptată la dreapta. — Continuă să mergi și stai aproape de mine, am spus. O să-l derutăm în curând. Am cotit încă o dată la dreapta, apoi la stânga, apoi m-am întors pe o alee dintre un șir de case de trei etaje. Apoi am traversat drumul de câteva ori și am tăiat-o pe o mică alee care ne-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care, din păcate, nu va dura mult cu un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfârșitul după-amiezii. Adresa mamei, deși n-o folosise în nici o scrisoare, era întipărită în minte. Dar Mark nu voia să-i vorbească nici acum. După ce a găsit casa, a mai mers jumătate de milă pe drumul spre ocean și a cotit apoi pe un drumeag care ducea la plajă. Când a parcat la capătul drumeagului, avea o bună vedere asupra casei. Soțul ei era plecat la cumpărături în după-amiaza aceea, dar întâmplarea făcea ca Mildred să fie în grădină. Avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opresc Într-una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere să stau la taclale cu voi, fetelor. Vă urez amândurora o dimineață plăcută. La revedere. — La revedere, domnule Tomlinson! i-a zis Emily În timp ce el o cotea pe hol În drum spre recepție. — De ce ai fost așa nepoliticoasă cu el? m-a Întrebat În timp ce Își scotea blezerul subțire din piele, numai ca să dea la iveală o bluziță Încă mai subțire, din șifon, toată numai dantele În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici de departe cu buticurile șic de confecții și cu aceste cafenele adorabile cu măsuțe la stradă, văzute acum de pe bancheta din spate a unei limuzine. Chiar m‑aș putea obișnui cu toate astea, am gândit eu În timp ce șoferul a cotit ca să‑mi arate de unde pot să cumpăr câteva sticle de apă, dacă aș fi dorit așa ceva. Când mașina a tras la intrarea În hotel, un domn cu Înfățișare distinsă, care purta ceva care părea a fi un costum făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-un luminiș cu vegetație luxuriantă și un pîrÎu, de o frumusețe care Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înjunghiat. Se Întrebă cine l-ar găsi. Și-i imagină pe taică-său și pe Viv cu un polițist la ușă, spunîndu-li-se că fusese găsit Într-un loc ciudat, fără să afle cum și În ce fel. Apoi, dintr-odată cotiră din nou, ieșiră din umbră și ajunseră lîngă fluviu. Aici era cîrciuma unde dorea Fraser să meargă: o clărire de un pitoresc bizar, din lemn, care Îl făcu pe Duncan să se gîndească pe loc la Dickens, la Oliver Twist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce mai vrei? El Își ridică mîinile. Nu vreau nimic! Am rămas unde m-ai lăsat, În Trafalgar Square, uitîndu-mă la porumbei. Porumbeii ăștia te calmează teribil,. Pur și simplu, am pierdut noțiunea timpului. Apoi mi-am zis s-o cotesc pe Burlington Bertie și s-o iau spre Strand. Cinstit, nu mă așteptam să te găsesc aici. Și citesc pe fața ta cît de bine-venit sînt. Nu te teme, o să-ți dai seama cît de gentleman sînt În chestii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei, mișcarea și ritmul pasului ei. În punctul care părea a fi intersecția cu Clerkenwell Road, o luară la stînga. După o vreme, cînd Julia o făcu s-o cotească din nou - la dreapta, de data asta, Helen se uită de jur Împrejur, brusc dezorientată. — Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]