996 matches
-
Somnul recuperator de energie este necesar și benefic pentru organism. Nu și cel al conștiinței. Floare Recunoștința este o minunată floare a caracterului care, din păcate, nu înfrumusețează inimile tuturor oamenilor. Probabilitate E puțin probabil că se poate pătrunde în cotloanele cele mai tainice ale sufletului uman. Personalitate Pentru construirea unei personalități umane complete și armonioase totul trebuie făcut temeinic și la timp. Deteriorare Deteriorarea personalității umane începe cu suferințele psihice. Prefăcătorie Una e să fii rău din fire și alta
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer, pe jos, prin cotloane al Morții prea alb praf puturos, pe nări îl simti cum urcă în sus gingia e albă, uscată, crăpată aspect de nisip vânturat o doză mai vor, o doză, și-atât! E visul suprem al celor căzuți Ce vor de la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
am încheiat victorios! Ce mai aștept să fug la Histria !? Unde ziduri albe, prăbușite umbre, chipuri din alte milenii se amestecă cu cimentul și chirpicul. Unde picioarele elefanților sunt suporți din sticlă și lemn în temple bine măsurate și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu de unde bine văd ungherele gândurilor tale ascunse. Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră iar spotul de lumini își mărturisește teama în fascicule. Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul, un tot... zero unul
R?spuns la o idee by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83913_a_85238]
-
pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
astfel ca să nu mi se infecteze rana Într-un târziu, careva dintre căutători a dat de moale, strigând: aici! și bălăcindu-se pe întunericul în care abia mai răzbătea lampa noastră de miner, a scotocit și a cobâlțăit în negre cotloane, până l-a extras pe Pamfil, aburcându-l șiroind de apă, moale și năucit, sus, pe geamblacul de unde căzuse, pe când se temenea, închinându-se la înjghebarea lui de Religie și la nesăbuita lui scornire, la care voia să ne năimească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru a se pierde în restul de pădure provenind din risipitul codru de altădată al Vlăsiei. Ieși și el în aerul rece, de afară, cu carafa de whisky în mână, asistând la manevrele Svetlanei, care izgonea pisicile agresive, aciuate prin cotloane de marmură, cu lovituri de mătură. Svetlana era înaltă și călită, având o inteligență aproape de paranormal, precum și o îngustime de vederi moștenită din familie. Fusese educată la Academia Ștefan Gheorghiu, însă vocația de comandant și severitatea prejudecăților izvorau din însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
marcată și săptămâna viitoare de un volum de povestiri, Câte ceva despre călcâiul iubitei. Mă uit la ceas: mai precis ar fi fost „marchează literatura română joi, între 18.00 și 19.28”. Toată această desfășurare mi-l scoate dintr-un cotlon de memorie pe Feraru, fostul meu coleg de liceu, care furase din manechinul de la laboratorul de biologie intestinele. Într-o pauză, a desprins calupul din sârmulițe și l-a băgat sub haină. Nu învățase partea aia din materie și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi s-a făcut frică și m-am întors de la poartă. Am pus ca de obicei bara de fier care bloca ușa, apoi, terorizată de o bănuială tulbure, am controlat, ca niciodată, peste tot, și pe sub pat și prin toate cotloanele. Eram pe punctul să mă liniștesc când a sunat telefonul. Am tresărit, cu speranța că mă suna el. Am ridicat receptorul, dar n-a zis nimeni nimic. Am auzit totuși zgomotul unui telefon care s-a închis. A doua zi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu, colo, în cotlonul bălții, ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zilele care urmară situația s-a agravat. Numărul de rozătoare strânse creștea tot mai mult și în fiecare dimineață recolta era tot mai abundentă. Din a patra zi, șobolanii au început să iasă și să moară în grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnițe, de prin gurile de canal, urcau în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
i se părea atît de convingător felul În care Berg vorbea despre oameni necunoscuți, unii dintre ei personaje din cărți doar de Berg știute, inexistente poate, Încît aceștia nu aveau cum să nu se strecoare În bibliotecă, nevăzuți, ocupînd cine știe ce cotlon al Încăperii, pentru că se simțea, după un timp, o anume lipsă de aer, ori era numai o impresie, din pricina țigărilor, tot mai multe, aprinse de anticar, o mașină de fumat; doar el fuma În spațiul acela, era o regulă. Și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
formă unor gânduri ale voastre informe și obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are toată această introducere? - se va fi întrebând câte un cititor de-al meu -. Și eu îi spun: Și ce-ar fi dacă tot eseul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eroi, da! - din apusul lui Flaubert, model al romancierilor - ce roman e Corespondența lui! -, cei care l-au făcut când era pe cale să decadă pentru totdeauna. Și anume Bouvard și Pécuchet. Iar Bouvard și Pécuchet, după ce-au bătut toate cotloanele spiritului universal, au sfârșit ca niște conțopiști. N-ar fi oare mai bine ca romanul despre Jugo de la Raza al meu să se termine făcându-l ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
abolire a distanței dintre oameni! O intimitate sans-frontière. Inserție, 2004. România, în calitatea ei de viitor județ Botoșani al Evropei (cel puțin pentru o vreme), începe să aibă autostrăzi. Partea de democrație a biosferei va rămâne pitulată pe undeva, în cotloane virgine, depărtate de trasee europene Glisez, iartă-mă, Mircea!, dar n-am cum. În Dania nu a mers o observatoare destrupată, a treia oamă, ca să zic așa. Ajung imediat și la beci. Nu ți-am spus niciodată, dar eu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am acceptat să mergem. Nu am să uit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Încercase și Andromanda Brandaburlea, bătrâna ghicitoare, s-o aciueze pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a răzvrăti, din când în când, în vremuri tulburi, duhul Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Putea Andromada să cheme sorbul și, pentru această știință a ei era temută în tot județul. Se zvonea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor nenăscute încă. Cuvinte tăinuite până atunci în cine știe ce cotloane de suflet și el chemându-le, născându-le și mistuindu-le apoi în dansul acela învăluitor. Se sprijini ușor de umărul lui, cu ochii închiși, lăsându-se dusă de insul acela apărut din senin. Se juca ușor cu degetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-a ta muta armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Crima dintre paranteze Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp când nu te mai regăsesc, oricât te-aș căuta prin cotloanele sufletului. Poate că toamna este de vină. Prea melancolică, ne încearcă sufletele din când în când. Și totuși nu mă lasă singură. Prietenii mei, greierii, vin în fiecare seară să-mi cânte pe sub ferești. Nu am închis un ochi toată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te în felul lor bolnăvicios. Poveste de toamnă Simt de la un timp un gând care nu-mi dă pace; jucăuș, trebuie să mă țin după el prin cotloanele neuronilor. N-aș vrea să îl pierd, vreau să-i caut un fir de susținere, să păstrez în armonie, balanța dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]