1,606 matches
-
chivernisit-o cît îi îngăduiau predispozițiile sale de petrecăreț. Tot în 1888, pe vremea cînd primar era nou-numitul Take Protopopescu, a fost dărîmat, pentru nevoi edilitare, Turnul Colței. În cartea lui, Bacalbașa reconstituie atmosfera Bucureștiului din acea vreme, povestind despre crîșmele timpului (una, la Abator, la care mergea și Caragiale, pentru a mînca ficat de bivol) și dînd sugestive liste de prețuri la principalele produse alimentare și chiar liste cu salarii în diverse slujbe. Cartea se citește cu savoare. Și nu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă și din crîșma care se demolează: cîtă este înălțimea existenței, visului și memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau "multe măcelării de carne", foști care se sinucid sau care plîng pe grămada de lucruri strînse în grabă din fața buldozerului, un hingher bețiv
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
să nici nu mai cred că-i voi ajunge vreodată/ nu cu opera/ nu/ vai de mine/ cu pasul vreau să vă spun” (o noapte ploioasă în bucureștiul veacului douăzeci și unu); cu pasul, în adevărul trist al „Odioseii”, din Echinox-ul crîșmei lui Mongolu’ a vremii surpate, pe la plaja nudiștilor de la 2 Mai, în troleibuzele 79 și 86, pe tocătorul perseverent, în turnul înclinat spre partea neagră a existenței și, deopotrivă, spre partea de lumină a poeziei înalte.
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
taților de cartier plînsetul de jur împrejurul ferestrelor închise ale blocurilor de cartier soarele ascuns în anusul social fata rasată și nebună lipită cu spermă de singurătate și boală gîndul morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-aș tăia limba
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, pentru care, fapt excepțional, atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim de al viitorului
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești, ca doi cîrțani, vom da o fugă, pe nepusă masă, pîn’ la Roma sau Parij, să le luăm la neveste fote franțuzești (fotelemumancur)? Să nu murim, prietene, și le vom arăta noi, Mircea”. Din fericire pentru destinatar și
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
casă prin curtea plină de unelte ruginite și de bucăți de lemn printre care săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
situație; stă și la masa lui Silidor, bulibașa țiganilor din triunghiul Urziceni-Slobozia-Călărași, și la cea a boierilor Bărăganului, îmbrăcând manierele unui vătaf sau ale unui orășean școlit, după interlocutorul de moment. "Sunt la mâna parșivului, scrie Mateiu, el bate iarmaroacele, crâșmele și bea adălmașuri cu speculanții locului; le folosește limbajul sărac, vulgar, ademenindu-i cu grosolănie la afacerile lui, la politica lui. Nu poți să nu-i admiri talentul - fiindcă e un talent și ăsta, să înjuri, să porți cizme de
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie numai răbdare, că bunul Dumnezeu știe ce face. Poate, pentru început, puțină bromură nu strică. Când a auzit Spilka ce-a hotărât doctorul, s-a dus la crâșma lui Gică Grăbitul și s-a îmbătat pulbere. De bucurie, seara, a luat după el acasă un țambalagiu, de care se mai și sprijinea. A făcut-o lată, spre disperarea rusnacilor de pe Făinari, Birjari, Precupeții Vechi, Smeului și Câmpului - "muscali
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
adăpostesc în palmă spunea de la celălalt capăt al telefonului (țin minte un chip transparent și craniul ras până la sânge acoperit cu foiță de aur până unde ajunge? - întrebam ,jusq' au but de mes seins" - râdea și ne întâlneam prin niște crâșme ascunse la Jack pe Calea Griviței ascultam împreună tăcerea jelania greierilor captivi îmbibați cu vodcă la mesele din apropiere e frumoasă uită-te la ea cât e de frumoasă șoptea unul dintre ei atingându-i cu un deget fruntea apoi vârful
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada, să facă ceva de mâncare și, în context, să comenteze ce văzuseră, la gura unui păhărel de țuică fiartă. Bărbații, oameni cu simțul socialului în genă, s-au dus la crâșmă, singurul loc unde de fapt se puteau pune cu adevărat bazele poveștilor despre greutățile vieții de țăran, pentru a fi povestite mai târziu nepoților, iar aceștia să le transforme în legende și chiar mituri. Cu ei ca eroi principali! În
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
un cap albastru, fără ochi, fără nas, însă cu o ureche mare sub forma unei toarte. Omulețul scotea niște sunete bizare, înfundate, un fel de răcnete neinteligibile pentru un om, chiar dacă acesta ar fi venit de la biserică și nu de la crâșmă. Ca să scape de groază Pandelică se prăbuși la rădăcina unui gard, gândinduse că va părăsi, chiar dacă cu regrete, această lume nedreaptă cu el, un om cu atâtea posibilități încă neîmplinte. Mai apucă să vadă însă că ființa se depărtează, fără
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
zbucium și chin), după cum depărtarea de îndeletnicirile îndătinate și angrenarea în sistemul relațiilor bănești atrage după sine aspre sancțiuni pedepsitoare. Ghiță din Moara cu noroc și-a părăsit coliba și îndeletnicirile de pantofar sătesc, lăcomindu-se după rostuiri rapide, arendînd crîșma de la răscrucea drumurilor de pustă. Negoțul, nepotrivit firii țărănești (pentru că cizmarul Ghiță e, în fond, un țăran), i-a alienat conștiința, i-a pervertit morala, aruncîndu-l într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
poetul Mugur Grosu. Alte repere, mai mult sau mai puțin literare: e citat Alexandru Vakulovski (omul), cu o vorbă de duh necitabilă aici, sunt pomenite poemele lui Mihai Ursachi, în lectura lui George Pruteanu (!), un profesor din Deltă apare la crâșmă cu romanul Morții Mă-tii, de un cristian și, din nou, Mugur Grosu, „un poet căruia nu am să-i uit niciodată numele”. (Citiți povestirea Ce se întâmplă când totul îți merge din ce în ce mai bine și veți vedea de ce și cum
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
că răsfoiește presa culturală!), nu cunoaște altă carte decât cea de poker, iar la televizor îl interesează doar dac-a ieșit sau nu miliardul și filmele deocheate de după miezul nopții. E un ins plin de aplomb, pentru care filozofia de crâșmă și rapiditatea orientării în peisajul infracțional al străzii sunt supremele valori sociale și morale. Baza personalității lui a fost pusă, ce e drept, sub Ceaușescu, atunci când lui, sau părinților lui, li s-au spălat complet creierele. însă evoluția spectaculoasă întru
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
pic mai arătoase, 80 de sudiți (supuși străini), aceștia existenți (în număr de 8) și în Humulești, niște dughene pentru meseriile timpului (alt recensământ, de la 1830, le detaliază: ciubotării, tălpălării, boiangerii, cojocării, băcălii, precupii, brașovenii, bărbierării, croitorii etc.), 30 de crâșme (identificate tot de recensământul de la 1830) etc. Fălticeniul, cu ulița Rădășenilor, unde a locuit și Sadoveanu câțiva ani mai târziu la începutul vieții sale conjugale, cu horbotă de praf vara la trecerea căruțelor, animalelor și oamenilor, înglodat din pricini de
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
el. E un precedent. Care le va oferi posibilitatea de a beli pe cale penală orice ziar/televiziune/radio defavorabil regimului. Încă aștept ca zeloșii procurorii anticorupție să ancheteze și modul în care RCS plătește reclamă de milioane de euro în crâșma de nunți a celui care i-a dat și suplimentat financiar contractul de transmitere a meciurilor de fotbal din Liga 1. P.S. Faptul de viață că am plecat de la Voiculescu la Ghiță nu mă transformă nici în orb, nici în
Ciutacu, despre ce se întâmplă cu presa dacă Voiculescu ajunge ”la brutărie” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69188_a_70513]
-
uimire, după care au plecat fluturînd mîinile în aer. Țigara pe care ea a fumat-o doar așa, de formă, nici pînă la jumătate, a aruncat-o în praf, de unde a pescuit-o chiar jandarmul Țepordei și care seara la crîșma lui Stavarache și-a aprins-o și privind așa în zare a ținut să spună: Puah, nici nu se compară...! Nimeni nu a înțeles cu ce ar fi trebuit să se compare, de vreme ce jandarmul nu fumase niciodată pînă atunci. Era
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
coarne, i se atașau ochelari cu lentile mîzgălite cu cărbune, ba în cîteva imagini la gît i se aplicase o frînghie care îl atîrna pe Tătuca Popoarelor de o grindă bine conturată din creion. Vorba lui Țepordei, spusă odată la crîșma din sat, cînd le explica oamenilor cam spre ce se îndreaptă lumea: cît o fi de important omul încuiat într-o statuie, tot îl găinățează porumbeii. Ce s-a mai întîmplat cu Fotache? La un an, doi și-a mai
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
ora lașității..." (Nocturnă). Întinsă peste anotimpul în care fiecare își vede de treabă. În care orașul, o știm bine, dă pe dinafară de daraveri, redevine aglomerat și mizer: „și trec cotiugare/ Cu saci de făină/ și plouă mai tare/ Pe crâșme murdare/ Pe-un târg sărăcit." (Proză). Prin el, în mantale subțirele, fojgăie funcționarii. Aducînd nestatornicie, dări, complicații. De care toată lumea se ferește, și nimeni nu scapă. Toamna lui Bacovia e consemnarea acestei fatalități. Și mai e ceva. Un mecanism de
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un tablou cvasi-romantic, imaginea poetului secătuit și inutil, pe care obligațiile îl copleșesc, iar puterile îl lasă: „ - Poți să te culci
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
ea l-a iubit nebunește pentru asta/ apoi i-a născut o zi corectă/ suficientă pentru a-i asigura echilibrul de a patrula/ prin oameni”. E un demiurg bahic și luxurios, rasputinian, căruia îi e foame de viol și de crîșme, care iubește fumatul în locurile interzise, sexul în grup, dansul din buric pe care l-a îndrăgit după cel dintîi pahar de votcă. Să fie o revoltă împotriva Tatălui castrator sau (și) o revoltă a eului față de sine însuși? Întrucît
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de obiecte, epitafuri, o predică de înmormântare, texte despre crîșme, despre comori, bilete, transcrieri ale inscripțiilor de pe băncile unui liceu, și multe altele. O dezordine greu de stăpînit. Ce a rezultat e o arhivă a memoriei, dispusă să salveze cam tot ce noi, ceilalți, am lăsa în urmă. Dezordinea de pe
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]