1,052 matches
-
Sunt momente, atitudini, gânduri, figuri pe care nu le poți dezvălui în toată goliciunea lor, mai ales când orice jurnal, oricât de intim ar fi, poate deveni într-o zi public, cuvântul scris fiind cel mai bun martor al unor crâmpeie de viață. Cu oricâte mistificări, însemnările își au rostul lor în întregirea unor profiluri, sunt o altă modalitate de exprimare în cadrul aceluiași cod, se pot constitui uneori într-o " entreprise de salut ", cum aprecia Maurice Blanchot.1 Nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
încremenită, apăreau dintr-o armonie cromatică mereu îmbunătățită. Rareori apăreau personaje în peisajele sale. Și totuși, într-o anume perioadă a creației sale, ele apar în aglomerația urbană, în forfota caracteristică târgurilor, care recreează, odată cu pitorescul și poezia, imaginea unor crâmpeie de viață semnificativă pentru tradiția poporului nostru. Dintre acestea: Zi de târg la Câmpulung, Târg la Iași, Iarmaroc la Târgu Neamț, Târg la Humulesti, sunt tot atâtea mărturii ale unor scene trecute ce aparțin altei vremi, altui secol. Gestul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ambiție. A lăsat să treacă pe lângă el toate momelile situațiilor înalte ce i se ofereau, uneori cu deosebite stăruințe, și zâmbitor, când a descins sabia s a retras ca Cincinatus la ogorul său, fericit săși poată sfârși zilele în acest crâmpei din pământul patriei pe care o salvase în zilele grele. Viața lui Prezan se încheagă, unitară și măreață, în epopeea războiului de întregire, în care a jucat rol de frunte neumbrit de nicio altă încarnație. A trece în revistă etapele
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
fi separată de numele fondatorului său, Mariana Vrabie, punerea semnului egalității între școlă și Biruit-au gândul tot acestui om între oameni se datorează. Și pentru că timpul n-a mai avut răbdare, luând-o dintre noi, se cuvine măcar un crâmpei de gând să i închinăm, acum când fostul director al unității ne veghează dintr-o lume mai bună: Maria Vrabie, Mariana cum îi spuneau toți cei apropiați, a fost un profesor desăvârșit, dar întâi de toate, un om exemplar. Valori
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
de redacție”, eram năpădiți de metafore precum o ploaie de stele, prea îndepărtată să ne poată lumina, prea rece să ne poată încălzi și prea nefirească pentru a fi adevărată. Atunci cred că s-au născut pentru Alexandru pasiunile literare, crâmpeiele de jurnal și toate celelalte care se zidesc într-un om întreg pentru că sunt puse cu grijă într-o construcție desprinsă din cotidian și care reprezintă, atunci când avem noroc să o întâlnim, celălalt prieten. Această carte nu e un refugiu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de unde să le ia și unde să le pună. Se simțea ca în gospodăria altuia, unde nu știa rostul lucrurilor. Nu i se lega nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ca să-l mai înveselească puțin pe Petrache, Costăchel l-a întrebat într-o zi: Măi Petrache! Tu știi ce scrie pe fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o dată informatorul, pe Neumann, bănuit de furt. Frau Stock Îmi luă rapid comanda de picioare de porc cu varză murată, fără să se Încurce În politețuri. Femeie ageră la minte, știa și dezaproba faptul că-l plăteam pe Stock pentru crâmpeie de bârfă interesantă despre ceea ce se mai Întâmpla pe la Alex. Cu atâția ofițeri de poliție Învârtindu-se prin localul lui Într-un du-te-vino, auzea adesea destule chestii. Femeia se duse la ușița liftului pentru mâncare și strigă comanda mea În josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a mai luat la un interogatoriu complet. — Promit că nu te mai trag de limbă. Nu-i nevoie. Ca să-ți spun drept, e plăcut să vorbești despre... lucruri adevărate. Nu prea am ocazia... Se uită în altă parte. Văzu un crâmpei din viața ei, disperată după orice fărâmă de contact intelectual aici, în locul unde singură se exilase, un loc care n-avea încredere în intelect și care nu suporta cuvintele. Poate că era singurul motiv pentru care reacționase la el. —Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iar prefațatorul, care deși vorbește la persoana Întîi singular, uită să se semneze, ne informează că autorul mergea să facă unele corecturi la...Satu Mare! Hm... Alt element de derută : titlul. Ai crede că scriitorulactor vrea să pună-n pagină un crîmpei de istorie teatrală. Dar după lectura opului, realizezi că e vorba doar de memorii, În dulcele stil clasic. În fine, straturile acestei tarte autobiografico/teatrale ne duc, la distanță de cîteva rînduri, dintr-un sătuc din Basarabia (unde s-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
simțea în stare. Și vroia, și nu vroia, dar de fapt, nu putea. Ceva o reținea. Nu-și dădea seama ce anume. Poate că niște amintiri încă prea vii: toate prin câte trecuse de când se măritase și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sacul de merinde. O ciocolată, câteva conserve, niște salam uscat. Tiberiu, nu știu de unde, a făcut rost de un sac cu mălai pe care l-a dat fetei. O lungă tăcere urmează vorbelor lui. Parcă efortul de a povesti un crâmpei din ceea ce trăise "acolo" îl epuizase. În timp ce așteaptă să continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului, coborând către picioare. Rămas singur, Marius închide ochii. Încearcă să-și pună ordine în amintirile pierdute în memorie. Încetul cu încetul, decelând evenimentele dinainte de momentul exploziei torpilei, crâmpeie se derulează asemeni unor flash-uri luminoase, care-l obosesc mai mult decât dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna somnului. Cearșaful mototolit și perna căzută lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
peștii cei mari. Am ajuns și la groapa cu somni uriași. Apa era liniștită, doar vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare cu momeala din carne pentru somnul cel uriaș care l-a tras la fund? Posibil, părea veche. - De atunci, de la întâmplarea cu înecatul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să vă lăsați înșelați și ispitiți de un șarpe blestemat! Pentru fapta voastră omenirea va fi condamnată ca întotdeauna să-și obțină din greu cele necesare traiului, iar sufletul fiecărui om să caute de-a lungul celor 7 vieți acel crâmpei de Rai pierdut. Iar dacă la sfârșitul celor 7 vieți sufletul său nu ajunge la cel de al 7-lea nivel al cunoașterii atunci sufletul său va pieri și astfel va pieri câte un crâmpei din lume și din Sufletul
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
lungul celor 7 vieți acel crâmpei de Rai pierdut. Iar dacă la sfârșitul celor 7 vieți sufletul său nu ajunge la cel de al 7-lea nivel al cunoașterii atunci sufletul său va pieri și astfel va pieri câte un crâmpei din lume și din Sufletul Universal! POVESTITORUL: Și pentru că Adam a ascultat cuvântul lui Dumnezeu muncind pământul toată viața și s-a străduit să facă fapte bune, ajutându-i pe oamenii săraci (Adam îi dă un coș cu alimente unui
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
și din picioare și vocile tot nu s-ar opri. Dar vocile nu dăduseră niciodată vreun semn de nesupunere. Erau cu desăvârșire sub tutelajul meu, eu eram regina lor, regina unui regat misterios, din care răzbăteau până la mine doar câteva crâmpeie. Era în ele ceva atrăgător, ceva ce eu, cu mintea mea de copil, puteam totuși înțelege fără mare greutate. Erau voci din altă parte, din alt strat al existenței, la care nu aveam acces, dar care ajungeau totuși prin cine știe ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida ăsta, așa, în câteva cuvinte ? se interesează Jean-Claude într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de gândire, a devenit foarte la modă subiectivismul poetic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să fac dacă am numai 33 de ani? În pofida campaniilor inițiate de câteva ziare, nu cred că la noi sunt foarte mulți fani ai trupei. Simptomatic, printre cei care, cu o zi înainte, înconjuraseră hotelul pentru a vedea măcar un crâmpei din Mick Jagger & co., se număra un singur român. Cu toate acestea, din entuziasmul noutății în care este ambalată, la noi, legenda, din sentimentul că are loc un mare eveniment, din curiozitate, publicul a venit în valuri către stadion. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mi-ar ieși cum trebuie aceste prime cuvinte, tot restul va urma automat după ele. M-am gîndit mereu la acea primă propoziție ca la un fel de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile aveau să se dovedească exact pe dos. Și nu se poate, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uitat prin cărți, dar era ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu lopeți. Săpau după comori cu mîinile goale, uneori se Înfundau În ele pînă la subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi cumpărat direct. Din punctul ăsta de vedere, cumpăratul de la Pembroke era asemeni cititului : nu știai niciodată peste ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu termenii liturgici „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați.” Remarcabil este nu numai talentul de portretist și de evocator al autorului, dar și darul de a povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
puneți acum și crimele ungurilor În sarcina mea? Ar trebui să știți măcar atâta istorie, domnule, să nu faceți afirmații absurde!” Despre legăturile autorului cu familia sa și, mai ales, cum sunt prezentați părinții săi, se cuvine să cităm un crâmpei din pagina 271: „După eliberare, am aflat că soția mi-a trimis un pachet la Aiud, dar nu mi l-au dat. Cine știe cine s-a Înfruptat din el! Au Încercat și părinții mei să afle ceva despre mine. Mama, care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]