1,970 matches
-
al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau de orice alt obiect bine Înfipt În pămÎnt, iar restul este lăsat să atîrne peste drum și este acoperit. Autoblindatul supraîncărcat era de tipul În care șoferul se uită prin niște crăpĂturi și mitralierele de calibru mare sînt poziționate În sus, ca la antiaeriene. Îl urmăream atent, cum se apropia, atît de aglomerat. Era plin de tipi din S.S. - acum puteam să vedem limpede gulerele și chipurile. Trageți funia, strigai către al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate resturile au căzut peste noi ca stropii dintr-o fîntînĂ arteziană. Ploua cu așchii de metal și alte cele. M-am uitat să văd ce-i cu Claude, Onie și Red, și toți trei trăgeau. Și eu trăgeam Înspre crăpĂturi cu un Smeizer, iar spatele mi-era ud și aveam tot felu’ de chestii pe gît, Însă apucasem să văd ce sărise-n aer. Nu Înțelegeam de ce blindatul nu fusese răsturnat sau nu sărise-n aer cu totul. A explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la umezeala amurgului, niște tencuieli ce se cojesc cu zgârcenie, câte un milimetru pe secol, niște ziduri ce-și lărgesc crăpăturile. Nu poți fugi, Îmi ziceam, fiindcă ești aici tocmai ca să afli ce i s-a Întâmplat cuiva care a Încercat să pună capăt unui șir de fugi printr-un act de curaj ieșit din comun (sau disperate), poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu. Dacă exista vreun loc, ăsta trebuia să fie Provins!” 18 De-am putea străbate cu ochiul să vedem interiorul Pământului, de la un pol la celălalt sau de la picioarele noastre până la antipozi, am zări cu oroare un colos ciuruit de crăpături și de peșteri. (T. Burnet, Telluris Theoria Sacra, Amsterdam, Wolters, 1694, p. 39) „De ce Provins?” „N-ați fost niciodată la Provins?” Loc magic, și astăzi se simte asta, duceți-vă, o să vedeți. Loc magic, Încă Învăluit cu totul În parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nebuloasei, dispăru către stânga În albeață, ca să apară În dreapta după câteva minute, din nou ajunse foarte aproape de noi și am putut să-i văd fața. Era o sibilă cu nas mare, dantesc deasupra tăieturii subțiri a unei guri ca o crăpătură ce se deschidea ca o floare subacvatică, lipsită de dinți, afară de doi incisivi și un canin asimetric. Ochii Îi erau mobili, rapaci, sfredelitori. Am auzit, sau mi se păru că aud, sau cred că-mi amintesc că am auzit - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deasupra, dizolvându-se în cea de dedesubt! Procesul extraordinar se întinde cu repeziciune, metamorfoza cuprinzând toate fantele și orificiile corporale, pleoapele, nările, pavilioanele auriculare și, cu certitudine, și deschizăturile care nu se află la vedere. Când sudarea biologică a tuturor crăpăturilor este completă, un tunet cutremură, din profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A și venit? ― Ehe! Chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie gata, eu într-o jumătate de oră sunt în mașină... Dar fata asta pe unde o fi umblînd? Începu să strige, lungind și cântând silabele: ― Ileana... Ilenuțo!... Unde ești, Ilenuțo?... Ileana!... Peste câteva secunde capul fetei apăru în crăpătura ușii de la vestibul, încetinel, ca și când n-ar fi fost sigură dacă a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai, fetițo, intră!... Te-ai sculat? zise Nadina întinzîndu-se alene sub plapumă și răsfățîndu-se ca o pisică la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reziduurile din intrări și să refacem vidul, apoi să vedem cum ține. Dacă nu sare nimic în aer, înseamnă că intrările sunt curățite. Dacă nu, vom fasona o piesă de metal pentru închiderea orificiului. Dacă o fi să fie o crăpătură pe toată lungimea conductei, atunci... Glasul se pierdu în depărtare. ― Să nu mai vorbim de probleme ultime, sugeră Dallas. Să ne ocupăm de cele mai urgente, și să sperăm că altele n-o să mai fie. ― Bine de noi. ― Just! adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apei” din stâncă (Ex 17,1-7 și Num 20,1-13). Chiar dacă este rară, apa nu lipsește complet din aceste regiuni. Umiditatea aerului se condensează în timpul nopții în locurile mai răcoroase și, de exemplu, se acumulează puțin câte puțin în unele crăpături și fisuri în piatră din cauza schimbării bruște de temperatură după apus. Se păstrează, câteodată în cantități relativ importante, din cauza fenomenului de tensiune superficială. Ajunge o lovitură puternică în piatră pentru ca această apă să „iasă” literalmente din ea. Firește, trebuie doar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
spună, enunțul formulat de el folosindu-ne, pur și simplu, doar la stimularea reflecției noastre. Fisura - vom continua să ne folosim de această imagine și de sugestiile pe care ea ni le oferă - este deseori invizibilă privirii inexperte, tot așa cum crăpătura gheții aflată sub stratul de zăpadă nu poate fi văzută. În sine, o structură conceptuală ar trebui să excludă orice fisură, dat fiind faptul că formează un tot unitar. Prin urmare, fisura nu se află în structura conceptuală, ci este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care îți lași umbra ca un disc alungit. Ești atât de rotund, încît devii translucid și începi să vezi în toate părțile deodată. Cât sîntem vii, vedem doar ca prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind și privind zidurile tot mai apropiate de cărămidă, dar dintr-o cărămidă roșie, cărnoasă, ajungem într-un loc rotund. Acolo, în mijloc, se află o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cincizeci de bani mi-am cumpărat ceasul de care vă spuneam, care avea acea stranie curelușă roz-violetă. Mendebilul a cumpărat și el o elice colorată. După ce omul a plecat, l-a urmărit o vreme cu privirea cum se târa prin crăpătura culoarului, iar apoi și-a aplecat pleoapele, visător, spre elicea aflată la baza celor două sârme poleite, răsucite una în jurul celeilalte. Privea oarecum neatent cele două aripioare de carton, când ele au început să se rotească singure, din ce în ce mai repede, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște zdrențe resturile ruginite ale unei scări de incendiu. Scoabe mari lăsau umbre ascuțite pe cărămizile și mai roșii în înserare. Ea intra prima, printr-o fantă dintr-o ușă laterală, unde lipsea o scândură. Ne strecuram ușor prin acea crăpătură, pe unde numai pisicile puteau sa intre. Marcela mai ales, cu membrele ei subțiri ca nuiele, intra dintr-o mișcare, înăuntru era un întuneric cald, cafeniu-roșcat, în care razele de lumină roșietică, scânteietoare, pătrunzând prin crăpături sau prin găuri de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strecuram ușor prin acea crăpătură, pe unde numai pisicile puteau sa intre. Marcela mai ales, cu membrele ei subțiri ca nuiele, intra dintr-o mișcare, înăuntru era un întuneric cald, cafeniu-roșcat, în care razele de lumină roșietică, scânteietoare, pătrunzând prin crăpături sau prin găuri de cuie, țâșneau cu forță înspre interior. Ne plimbam printre mașinării fără nume, carcase grele de metal cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu spatele și chițcăia ca un șoarece, i-am tras rnîna și oul a căzut pe dalele de ciment cu un sunet înăbușit, de pietroi. Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră: trunchiul avea diametrul cât înălțimea mea și părea pe de-a-ntregul putred. ! O viermuiala de furnici carnivore, roșii, cu clești foarte vizibili, se scurgea printr-o crăpătură din scoarța lui. Să-l ocolesc mi se părea rușinos, căci ar fi trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima. M-am așezat pe-o buturugă și-am început să plâng. Iar plânsul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]