1,554 matches
-
politic accentuat prin crearea Uniunii pentru Educație Civică și a Comitetului Democrat de Acțiune Socială, s-a supus. El a fondat o nouă revistă, La Democratie, și un partid (1912), Noua Republică, care nu afișa o etichetă creștină. Totuși, curentul creștin-democrat rămînea în fază embrionară, lovitura de la 25 august înăbușindu-l cu atît mai mult cu cît acesta era divizat, abatele Lemire animînd Federațiile republicanilor democrați; unul dintre responsabili, Paul Simon, fusese ales deputat la Brest în 1913. Experiențele creștin-democraților din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
curentul creștin-democrat rămînea în fază embrionară, lovitura de la 25 august înăbușindu-l cu atît mai mult cu cît acesta era divizat, abatele Lemire animînd Federațiile republicanilor democrați; unul dintre responsabili, Paul Simon, fusese ales deputat la Brest în 1913. Experiențele creștin-democraților din Franța aveau în comun un slab ecou în țară, chiar dacă Sillon-ul se bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral a fost însă întotdeauna foarte limitat. Cîteva regiuni rurale păreau mai receptive, cum ar fi nordul și mai ales Bretania
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral a fost însă întotdeauna foarte limitat. Cîteva regiuni rurale păreau mai receptive, cum ar fi nordul și mai ales Bretania, unde Ouest-Éclair a avut un impact remarcabil. De fapt, ziarul catolic nu era creștin-democrat, ci mai degrabă conservator sau monarhist, uneori atras de Acțiunea Franceză fondată în 1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fondată în 1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană, Grupul celor de Dreapta, Acțiunea Populară, cea mai apropiată de curentul creștin-democrat. Situația catolicilor belgieni diferă foarte mult, fiindcă aceștia nu au fost nevoiți să gireze o criză permanentă cu Statul. Monseniorul Sterckx le recomanda să-și plaseze acțiunea în cadrul constituției, iar în 1858 anumite personalități catolice au fondat o organizație al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anticlericale duse de liberalii aflați la putere între 1878-1884, vizibilă mai întîi în opoziția arătată și contestarea măsurilor guvernamentale, apoi în pregătirea luptei electorale de la 1884. Partidul catolic exista deja. Controlat de către conservatori, în sînul lui a apărut un curent creștin-democrat, unitatea partidului fiind cerută atît de Roma cît și de episcopi. Cu ocazia Congreselor de la Liège au fost apărate tezele progresiste susținute de Monseniorul Doutreloux și de abatele Pottier, figuri importante ale catolicismului social belgian, animatori ai "școlii de la Liège
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apărare a țăranilor (le Boerenbond), sindicate (în cadrul cărora s-a evidențiat părintele Czeslas Rutten, fondatorul secretariatului general al Uniunii Profesionale Creștine și al Săptămînilor Sociale din Louvain), publicații (ca Het Volk). Unitatea Partidului Catolic a mai suferit și alte șocuri, creștin-democrații Ligii formînd o adevărată opoziție față de guvernele conservatoare catolice. Încercarea părintelui Adolphe Daëns, fondator în 1893 al Christene Volkspartij (Partidul Popular Creștin) în Flandra a fost efemeră: învins atît pe plan politic cît și religios, exclus din Ligă, cazul său
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar, cu atît mai mult cu cît adoptarea sistemului proporțional și renunțarea la scrutinul majoritar în 1899 au făcut ca Partidul Catolic să piardă niște locuri, majoritatea sa scăzînd numeric, astfel încît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar, cu atît mai mult cu cît adoptarea sistemului proporțional și renunțarea la scrutinul majoritar în 1899 au făcut ca Partidul Catolic să piardă niște locuri, majoritatea sa scăzînd numeric, astfel încît minoritatea creștin-democrată devenea indispensabilă. În 1907, aceasta s-a opus proiectului de lege al ministrului catolic al Industriei și Muncii, Gustave Francotte, și a reușit să determine votarea amendamentelor sociale, adăugînd la voturile proprii pe cele ale socialiștilor și liberalilor. După căderea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bisericii Saint-Marc, care se dărîmase. Unitatea Acțiunilor Congreselor părea să fie greu de menținut, iar Breva pe care Leon al XIII-lea o adresase la Congresul de la Taranto din septembrie 1901, care arăta dorința sa de a-i vedea pe creștin-democrați integrați în mișcare, caracterizîndu-i ca pe "un grup de tineri cu forțe proaspete și cu dorința vie", nu era suficientă. În 1902, înlocuirea lui Paganuzzi cu contele Grosoli, un moderat mai deschis, părea să aducă coeziunea. Dar cel de-al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vie", nu era suficientă. În 1902, înlocuirea lui Paganuzzi cu contele Grosoli, un moderat mai deschis, părea să aducă coeziunea. Dar cel de-al XX-lea Congres, ținut la Bologna în noiembrie 1903, a înregistrat din nou o confruntare între creștin-democrați și intransigenții conduși de Paganuzzi. Noul papă, Pius al X-lea, îngrijorat de coeziunea catolicilor pentru a proteja depositium Fidei de atacurile modernismului, a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
enciclica Pieni l'animo a interzis clericilor să adere la aceasta; Murri a fost suspendat în 1907 și excomunicat în 1909, după ce fusese ales deputat al Romagnei. Această evoluție confirmă faptul că nici o soluție nu era posibilă în afara magisteriului. Pentru creștin-democrați experiența era dureroasă, dar constituia o etapă de o mare importanță: importanța laicității și a Statului, raportul democrație-catolicism, autonomia credinciosului în sfera politică, acestea au fost cîteva dintre contribuțiile lui Murri. Adevărata noutate introdusă de Murri și de mișcarea sa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mijlocii 19. Din catolicismul social, Partidul Social-Creștin, alături de alte partide social-creștine cehe, slovene sau poloneze, desprindea o anumită viziune asupra Imperiului, considerat ca fiind un Stat confederal fondat pe autonomia naționalităților. În diferite părți ale Imperiului au luat naștere mișcări creștin-democrate. În Galiția, preotul Stanislaw Stojalowski a fondat un partid creștin popular imediat după Rerum novarum, dar a avut neînțelegeri cu mai-marii Bisericii, fiind pe punctul de a fi suspendat și apoi excomunicat. Partidul său, care a avut cîțiva deputați la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la seminarul din Brno, a fondat în 1899 Partidul Social Creștin, care, în ciuda concurenței din partea Partidului Național Catolic Conservator, a avut 17 deputați la Viena în 1907; în Slovacia, care fusese reatașată coroanei Ungariei, abatele Hlinka crease o mișcare nu creștin-democrată, ci naționalistă, menită să apere identitatea slovacă, identificată cu catolicismul, în fața riscurilor maghiarizării. Aceasta i-a adus cîteva necazuri cu Biserica (el a fost suspendat după o campanie electorală tumultoasă din 1906) și cu autoritățile, care l-au întemnițat timp
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța Acțiunea Catolică din perioada interbelică. Partea a II-a Cultura creștin-democrată I Credința în Dumnezeu " Noi ne fondăm politica pe o imagine a omului care se inspiră din valorile creștine fundamentale și care-și găsește expresia în demnitate, în libertatea inalienabilă și inviolabilă a omului și în responsabilitatea sa. Aceasta implică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reamintim de el ca de un om al credinței înainte de toate. Acest punct de vedere al restauratorului democrației creștine și al Italiei după cel de-al doilea război mondial se baza pe importanța pe care o are credința în angajarea creștin-democraților în cadrul Cetății. Trebuie totuși avut în vedere faptul că același motor a dat naștere unor angajamente dintre cele mai diverse, deoarece principala caracteristică a temperamentelor și familiilor politice ale creștinilor este în primul rînd diversitatea. Găsim o întreagă paletă de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ignaz Seipel în Austria, Monseniorul Tiso în Slovacia și-au fondat toți politica pe credință. Se știe cît de laborioasă a fost, în Franța, ralierea catolicilor la Republică și se cunoaște forța de seducție a Acțiunii Franceze. În Italia, curentul creștin-democrat a fost pus în dificultate de curentul clerico-moderat care, după venirea la putere a lui Mussolini, avea să accentueze sciziunile din sînul Partidului Popular și să susțină propunerile Ducelui, ajungînd pe punctul de a se transforma în curent clerico-fascist. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Tineretului Studențesc Catolic, provenind de la Universitatea din Louvain, a devenit șeful carismatic al mișcării rexiste, inițial de inspirație religioasă, dedicată cultului lui Cristos-Rege (Christus Rex), care s-a transformat rapid în partid naționalist cu accente fasciste. Mai mult, nici un partid creștin-democrat n-a reușit să obțină majoritatea voturilor catolicilor, astfel încît pluralismul a devenit din ce în ce mai puternic. În Franța, dispersarea este un factor structural, votul împărțindu-se în special între partidele de dreapta și de centru (în 1952, din 100 de practicanți
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mult sau mai puțin reacționare, cum a făcut-o Uomo qualunque în 1946. Astăzi unitatea s-a destrămat odată cu formarea mai multor partide care se reclamă din catolicism și mai ales odată cu apariția Ligilor care iau ființă în regiunile puternic creștin-democrate din Nord, în ciuda amenințărilor episcopilor. Problema care se pune aici este aceea a fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
amenințărilor episcopilor. Problema care se pune aici este aceea a fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate aduce definiției "omului creștin-democrat" dată de filosoful Etienne Borne: "Omul creștin-democrat își va ciuli urechile bănuitoare dacă aude spunîndu-se că politica își are propria lege și că pentru a se delimita mai bine de etică face din aceasta, în mod tehnocratic, o știință aplicată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este aceea a fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate aduce definiției "omului creștin-democrat" dată de filosoful Etienne Borne: "Omul creștin-democrat își va ciuli urechile bănuitoare dacă aude spunîndu-se că politica își are propria lege și că pentru a se delimita mai bine de etică face din aceasta, în mod tehnocratic, o știință aplicată, ba mai mult, un fel de artă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
delimita mai bine de etică face din aceasta, în mod tehnocratic, o știință aplicată, ba mai mult, un fel de artă care își ia ca model omul, tot așa cum pictorul sau sculptorul își extrag efectele din culori sau din piatră. Creștin-democratul refuză ca politica să constituie un univers autonom și auto-suficient și susține că politica nu poate căpăta consistență și sens decît mulțumită unei sfere exterioare ei. Negarea acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că politica nu poate căpăta consistență și sens decît mulțumită unei sfere exterioare ei. Negarea acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit o maximă de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul creștin-democrat prin convingerile sale trebuie să fie anti-Machiavelli"2. Această definiție, avansată de un filosof creștin-democrat, a ridicat unele întrebări. Nu cumva este vorba mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit o maximă de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul creștin-democrat prin convingerile sale trebuie să fie anti-Machiavelli"2. Această definiție, avansată de un filosof creștin-democrat, a ridicat unele întrebări. Nu cumva este vorba mai mult de un ideal decît de o realitate? Fără să ajungem pînă la a pune în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul creștin-democrat prin convingerile sale trebuie să fie anti-Machiavelli"2. Această definiție, avansată de un filosof creștin-democrat, a ridicat unele întrebări. Nu cumva este vorba mai mult de un ideal decît de o realitate? Fără să ajungem pînă la a pune în discuție virtutea personală, de care anumiți reprezentanți ai democrației creștine, de aici sau din alte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Nu există cumva o antinomie fundamentală între profesiunea de credință, comportamentul pe care-l presupune aceasta în viața zilnică și cea publică și regulile nemiloase ale rațiunii de stat sau de partid? Etienne Borne se revoltă împotriva faptului că un creștin-democrat poate fi considerat "un moralist care pretinde a fi om politic". Totuși, problema se pune cu acuitate. Ea nu poate fi rezolvată cu ușurință, fiindcă fiecare caz este un caz particular și fiindcă etica convingerii nu este aceea a Statului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]