107,545 matches
-
traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi seduce pe alții. Reacție de o extremă ambivalență, produsă de acest teatru situat dincolo de norme. Zholdak vrea să fie prezent în spectacolele lui, prezent cu tot
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând din deceniul șapte, autorul care se respectă va acționa după o intransigentă morală a "lucrului bine făcut". A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva falselor producțiuni impuse de comunism, polemizând indirect cu propaganda "literaturii angajate" agreate de partid. Autonomia esteticului va fi astfel maxima victorie a autorilor, ultima redută în fața imixtiunii puterii politice
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
indiscriminat colegi și profesori din Liceul Columbine și până la un băiat de șase ani care a împușcat mortal o fetiță. Care e explicația? Principalul vinovat pare să fie media, care știe că "violența se vinde bine" și abuzează de ea, creând un climat de frică (sună cunoscut? Da, și noi avem știrile de la ora 5). Adăugați la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în univers și în noi. E o recunoaștere a unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent. Credință heterodoxă, desigur, dar propice poeziei, creînd un mediu palpabil și contemplativ al contactului cu divinul, mediul limbajului liric. Astfel Dumnezeu e aproximat în icoanele ce-I transcriu chipul, ca și în icoanele firii în care Sfînta Treime crește copleșitor-vegetal: "E o biserică pardosită cu mari cărți
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
sale creatoare, alții îl suspectează de o trufie cu luciferice tangențe. Ultimii se pot bizui și pe următoarea glosă a Fericitului Augustin: "Dumnezeu nu ne-a spus: învățați de la Mine cum au fost făcute cerul și pămîntul, cum au fost create toate cele văzute și nevăzute, cum se fac minuni și se înviază morții! " dar ne-a spus: învățați de la Mine căci sînt blînd și smerit cu inima! O smerenie profundă este mai temeinică decît o înălțare trufașă". Să mai amintim
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
femei " suferă de pe urma diferenței de sensibilitate, iar aceasta, la cei mai puțin dotați se manifesă prin intratabilitate. Ca să înțelegem unde poate duce o asemenea situare, la gravitatea rupturilor, e bine să ne reamintim nu altceva, ci chiar mecanismele faliei sociale create în țara noastră după decembrie 1989 " fie numai în chestiunea dacă atunci a avut loc o revoluție sau numai o lovitură de stat! Lipsită de dragostea la care constant aspiră, între persoane împlinite, însă în materialitate, între prieteni și prietene
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator Făcea și el ce-i mai ușor: Cînta la cor.(era tenor.) Grăsuț, curat, atrăgător În fracul lui strălucitor Așa era Apolodor." Aș spune chiar, că este un fel de drog. Apolodor creează dependență. Așadar, cum aș fi putut pleca la mare, fără să-l iau și pe micuțul pinguin cu noi. Unii iau cățeluși de pluș, alții cară mașinuțe, noi, pe Apolodor. Dar cum? Într-o gentuță cochetă ducem cartea cea elegantă
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
onorează, de altfel, magistral... Inteligența suportului și jocul cu fragmentarea, cu reobiectualizarea unei schițe într-un ansamblu de schițe și apoi, în sala ultimă, suportul însuși, ramă cu adâncime, cutie cu transparențe, pictura pe plexiglas... P.S. - Senzația pe care o creează privitorului e de spațiu absolut securizat, nontangibil, aseptic. Această joacă a lui Ciubotaru cu suprafața de tip tradițional, dar și cu o anumită aspirație spre obiectualizarea picturii fără a mima însă sculptura, face ca pictura să se transforme în obiect
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
a ales-o, între sămânță și paletă, această semisferă oarecum cu chip care e aparent neplăcută și spre care evoluează în absolut toate desenele lui, uneori întâlnindu-se cu o pisică zbuciumată sau cu o siluetă de friptură de pui, creează o ecuație de un dozaj extraordinar. Eu i-am spus o expoziție "farmacon" pentru că lucrează cu otrăvuri și elixiruri într-un dozaj extraordinar. Și circuitul expozițional este foarte bine conceput. P.S. - În mod evident el păstrează autoritatea înaltă a unor
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
închinat lui Titus Popovici, sub memorabilul titlu interogativ: Titus Popovici, clasic și după moarte?. Declarat ,un Nicolae Labiș al prozei noastre, o promisiune pierdută a Premiului Nobel - nou și regretabil ghinion național -, artist care n-ar fi fost absurd să creeze o operă pe măsura celei a lui Lev Tolstoi", romancierul ajuns între vîrfurile ierarhiei totalitare și intrat într-o progresivă impotență a creației, e circumscris împrejurărilor extraliterare ce i-au compromis literatura: El a fost unul din stîlpii stalinismului în
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
a zeificat componentele sau fenomenele naturii; care nu a avut inchiziție, reforme religioase adânci, în credința căruia nu s-a schimbat o iotă de-a lungul mileniilor; care n-a avut sfinți, intermediari, cel mult îngeri atent instruiți; care a creat oameni de afaceri și de știință de geniu ; care a privit chiorâș miracolele de duzină ca un păcat, dacă nu o jignire adusă minții și logicii omenești și care, tocmai din pricina acestei detașări de credințele ,primitive, poetice, desigur, însă naďve
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
de repertoriu, maniera de execuție?", ""muzică țigănească" e același lucru cu "muzică lăutărească". Autoarea își adresează ei înseși, "în avalanșă", un șir de interogații în introducerea cărții, din care citez: "Ce se înțelege la urma urmei prin "muzică țigănească"? Muzica creată de romi? Muzica vehiculată de romi? Muzica de care romii se simt atașați, cu care se identifică și pe care o socotesc "a lor"? ș...ț Muzica pe care romii-muzicanți profesioniști o cântă pentru ei înșiși?" sau pentru alții?" etc.
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
din anii '50, în ultimii ani au început să apară și altfel de mărturii despre viața dinainte de 22 decembrie 1989. O serie de texte apărute în presa culturală și în volume colective demonstrează că în vremea din urmă s-a creat un interes cu totul special pentru ceea ce s-ar putea numi "confesiunile inocenților", referitoare la perioada comunistă. Este vorba despre amintirile complet dezideologizate ale unor oameni tineri, pe care căderea regimului comunist i-a surprins pe băncile școlii sau recent
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
și nici oameni, cît își concepe un model analitic care apoi lucrează aproape singur, obligîndu-l pe analist să urmeze firul raționamentului. De la structurarea capitolelor la bibliografia consultată (atît de firesc occidentală și românească), elaborarea cărții dovedește acest efort de a crea metodă, de a concepe un mod de a gîndi și de a-l pune apoi în aplicare. Mai întîi de orice, însă, titlul obligă la un avertisment, și aici mă despart de alți comentatori ai cărții: nu avem de-a
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
la temelia ambelor categorii de reacții s-au aflat "pasiunea, sentimentul" care ulterior generează "traiectoria pe care se va înscrie înțelegerea, analiza" (203). Acest element emoțional nu definește cazul Școlii de la Păltiniș în particular (oricît de evident predispusă la a crea reacții emoționale va fi fost persoana lui Noica). Dimpotrivă, "majoritatea tezelor confruntaționale, a formulelor de polemică intelectuală riscă să nu fie decît lichidul dulce-amar aromat și tare care acoperă zațul gros și non-potabil al sentimentelor de bază. Dar de ce acest
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
culoarea unei flori, un cuvînt, un gînd răzleț), autoarea plonjează în timp pînă la anii copilăriei și adolescenței sale bucureștene, romanul nu este unul proustian. Scopul său nu este recuperarea memoriei (de altfel, atunci cînd se produce, aceasta nu îi creează autoarei revelații sau mari nostalgii), ci descrierea unui flux al gîndirii/trăirii, în care, prin mecanisme incontrolabile, se amestecă fără încetare prezentul cu trecutul, realități românești și suedeze, poezia cu proza, cărți citite în mai multe limbi și tablouri din
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
real al plecării din România. Sunt prezentate deopotrivă experiența tristă a exilului meu, alături de succesele mari pe care le-am avut ca dansator și coregraf. Am urmărit în detaliu activitatea mea din Canaria timp de 35 de ani. Acolo am creat o școală de balet din care au ieșit mari personalități ale dansului internațional care astăzi își exercită profesia în Franța, Anglia, Germania, Elveția, Olanda, aparte de baletul Național al Spaniei, unde am avut mulți discipoli. Eu sunt mândru că am
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
de balet din care au ieșit mari personalități ale dansului internațional care astăzi își exercită profesia în Franța, Anglia, Germania, Elveția, Olanda, aparte de baletul Național al Spaniei, unde am avut mulți discipoli. Eu sunt mândru că am reușit să creez o pepinieră de balerini în Spania. - Știu, Gelu Barbu, că tu nu ai încetat să-ți iubești țara și prietenii. Dovadă fiind și întoarcerile tale frecvente acasă, după Revoluție. - Eu mă consider până astăzi balerinul român sau româno-canarian, așa cum mă
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
care, realmente, fascinează. Citindu-l, te trezești că îl urmezi ca la galerie: cu ovații. Andrei Pleșu convertește la morală. Cu cât articolul e mai substanțial, obligându-te la o lectură meditativă, aproape homeopatică, aș zice, cu atât entuziasmează și creează o mai rapidă și mai de lungă durată adeziune. Mai mult, precum Gabriel Liiceanu, resursele lui literare sunt încă nebănuite: un excelent portretist, mai bun chiar decât Eugen Lovinescu sau Costache Olăreanu, de pildă (Adrian Păunescu și comedia nuanțelor) și
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
a învăța din ea ca dintr-un foarte serios îndreptar moral de comportament și gândire decentă în viața de toate zilele, acasă sau în societate. Celor slabi într-ale cititului nu le recomand, totuși, această, până la urmă, deloc obscenă carte. Creează dependență de autor.
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
îngrijitorii o numesc �ediție de referință�, pentru că va putea fi punctul de pornire pentru un obiectiv academic mai ambițios. E de notat că va fi prima ediție integrală, punând publicistica în ordine cronologică, după ce autorul în edițiile supravegheate de el crease, prin dislocări și reorganizări, un adevărat haos în acest domeniu, pe deasupra aflat în vizorul cenzurii în seria de Scrieri începută în 1962. Sunt multe diferențe de amănunt față de ediția G. Pienescu din 1980 (I-II, cu o prefață amplă de
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
în 1912 la Berlin. E un fapt de notorietate că Gustav Weigand declanșase la Lipsca un interes major pentru studiile românești, mai ales în domeniul lingvisticii și al etnografiei, iar în România era un familiar al mediului academic. În 1893, crease acolo un Institut pentru limba română, ce publica și un anuar, unde își găseau locul firesc tezele de doctorat și alte studii din același domeniu, al culturii române. În volumele combinate 17-18 ale anuarului lipscan al Seminarului românesc apare în
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
Mihai Fulger Este greu de explicat imensul succes de care se bucură " nu numai printre copii " produsele asociate cu Harry, "ucenicul vrăjitor". Popularitatea lui J.K. Rowling " și a industriei creată în jurul personajului ei " mi se pare asemănătoare celei a lui Paulo Coelho. Dacă lectura cărților cu Harry Potter îi ajută pe adulți să redescopere "copilul" care doarme înlăuntrul lor, citindu-l pe scriitorul brazilian aceștia (re)descoperă "înțeleptul" din ei
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
să devină din ce în ce mai schematice și mai plictisitoare. De ce spun asta? Pentru că rămân la opinia că, într-un astfel de film destinat "copilului din tine", povestea trebuie să primeze în fața atmosferei; or, Cuarón crede exact contrariul. El știe fără îndoială să creeze o atmosferă întunecată și tensionată (la acest capitol, filmul său stă cel mai bine), dar de multe ori, de dragul artei, neglijează povestea. De fapt, e greu de spus cât din vină îi revine regizorului și cât scenaristului "tradițional" Steve(n
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]