950 matches
-
taina personajelor și să le sublinieze caracterul de plăsmuiri literare : El dorește ca acești oameni de altădată să rămână pentru voi simple ficțiuni ; el nu vrea ca acești romani să vă tulbure siesta (p. 16). Dacă e să-i dăm crezare mijlocitorului său, cel care a compus piesa cu subiect antic și-ar dori ca spectatorii să nu se lase stăpâniți mai mult de o clipă de rușinea de a conștientiza lipsa lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Zeus disputa lui cu Hera - îl apostrofează în termeni similari când îi aduce la cunoștință că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a agita apele"7. Ca și cum Băsescu ar fi putut ajunge să facă aceleași lucruri în orice regim. Iliescu ignoră faptul că Băsescu a putut agita astfel apele fiindcă actuala Constituție i-a permis. La rigoare, dacă este să dăm crezare rezoluției Curții Constituționale, Băsescu nu se face vinovat de grave încălcări ale Constituției. Deci, a rămas în cadrul ei. Și Iliescu a încălcat Constituția când a făcut campanie alături de Năstase, cu toate că nu ar fi avut voie. Și atunci, Curtea nu l-
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
folos intrând în miezul comentariului și extrăgând înțelepciunea lui. Pentru a descoperi "forma, fondul și autorul", dar mai ales frumusețea gândului din aforism, cu îngăduința cititorului, recurg la câteva exemple: "Să nu pierzi un prieten pentru un motiv neîntemeiat, dând crezare defăimării celei rele", " Noi dobândim prieteni nu primind binefaceri, ci făcând", " Timpul încearcă prietenii, ca focul aurul", "Acela (Scipio) spunea că nimic nu-i mai greu decât ca prietenia să dureze până la sfârșitul vieții", "Dintre toate legăturile nu e nici una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Madone sugerează faptul că identitatea individului este un construct care poate fi modificat după dorință, iar Madona avea să facă chiar acest lucru. În plus, imaginea vedetei care se oferă în videoclipuri (dar și în realitate, dacă e să dăm crezare bîrfelor) unor bărbați de diferite culori, sparge toate barierele rasiale în domeniul sexualității, fiind în același timp o strategie de marketing foarte inteligentă, invitînd în fond deopotrivă tineretul alb, hispanic și negru să-și imagineze că o pot și ei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este și va fi totdeauna, și vedem asta deseori -, o invitație bună la credință. Copilul crede oare părinților lui pentru că a constat el însuși că sunt ca atare și că pot și vor să îi facă binele, ori le dă crezare din instinct și prin afecțiune? Tot așa, o minte corectă nu poate să nu simtă, fără a mai fi nevoie de atâtea cercetări, fascinația moralei evanghelice și a adevărului creștin. Dar corectitudinea este și garanția credinței. Ea o disciplinează și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cardinalului Newman Să încheiem cu inspirata rugăciune a [Fericitului] cardinal Newman pentru lume: „Deșertăciunea deșertăciunilor! Mizerie umană! Nu vor să ne dea atenție, nu vor să ne creadă. Noi suntem puțini, iar ei sunt mulți; cei mai mulți nu vor să dea crezare celor puțini. O, dezolare! Dumnezeule puternic, Dumnezeule iubitor, asta e prea mult! Vederea mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
alergam treptele-n sus și-n jos, de câteva ori, până nu mai puteam. Mihai, băiatul lui Iftemie Bordei, fiind pocăit, căuta să mă convingă cum stau lucrurile cu "strigoii" și "moroii". Fiind însă de vârsta mea, nu-i dădeam crezare. Ba dimpotrivă, îi spuneam că nu știe multe, că nu vine duminica la biserică. El învăța bine și-a absorbit Institutul de Construcții, devenind inginer. A fost repartizat la Timișoara, unde și-a practicat profesia. La dugheană venea mai tot
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
camera 5, fără a întreprinde nimic. Această primă încercare de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare a fost un eșec din mai multe motive. În primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ajun... Și mai ales că Ceaușescu era convins că suntem un popor care nu-l merită, adică atât de mari sunt ambițiile lui, încât poporul Ăsta nu-i în stare să și le asume. Nu-mi venea să-i dau crezare, mai ales că avusesem posibilitatea, chiar în vara în care Ceaușescu îl înlocuise pe Dej, să îl cunosc într-un con‑ cediu comun la Bicaz pe fratele lui, Florea Ceaușescu, redactor la Scânteia. Venise singur, soția lui stând în București
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
V.A. : Deci erați cenzurați chiar de tipografi ? A.M.P. : Exact ! Și discuțiile cu tipografii erau teribile. Spuneau : „De ce numai domnul BĂcanu să se exprime în ziar ? De ce nu și noi, oamenii muncii ?“. Brusc mun‑ citorii au început să dea crezare gogoriței cu care îi îndoctrinase propaganda comunistă, cum că ei sunt clasa condu cătoare, că ei fac dictatura proletariatului. Atunci, o mulțime de fracturi au ieșit la iveală, foarte încurajate de Iliescu și ai lui, printre care asta, fractura dintre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
au folosit de ambițioasa Elena Udrea. CĂ întotdeauna se vor găsi unii care să profite de punctul slab al oricui. Mai ales când sunt multe interese în joc. V.A. : Acum, vrem, nu vrem, trebuie să discutăm, pentru a da crezare observațiilor critice la adresa lui Traian BĂsescu, despre relația pe care a avut-o Alina Mungiu-Pippidi cu Traian BĂsescu. Și după aceea să discutăm despre acea proiectată întâlnire de talk-show între președinte și Alina Mungiu-Pippidi din 2013 care n-a mai avut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care pînă la dirimanta probă contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl iubea atât de mult și care părea tot timpul să-l înțeleagă atât de bine, a priceput că drumul lui de a fi inginer, așa cum plănuise tot timpul cu tată-su, se năruise în fața visurilor tânărului Cristian, a dat crezare planurilor sale de a veni la București și de a cânta la Operă. L-a susținut din greu pentru mutarea în marele oraș și intrarea la Conservator, chiar dacă sufletul ei a fost sfâșiat când Cristi a plecat de acasă. Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acceptă sau respinge. Mai sus vorbeam de „falsele, enormele și extrem de coloratele, abisalele amintiri” din epopeea lui Proust A la recherche du temps perdu; evident, subtitlul de „roman” scuză orice, deși, În mod cu totul ciudat, uneori dăm mai multă crezare ficțiunii - afirmată ca atare! - decât unor mărturisiri sau „amintiri”. În primul volum al prezentei scrieri afirmam o paradoxalitate, pentru unii, și anume că marii creatori sunt mai sinceri În romanele lor decât În jurnalele pe care le țineau la zi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prostie. Vai de mine și de mine! Mama dracului! tare prost! Unde este pentru doi, este și pentru trei. Lumină? Da. Vin nu. Totu-i cu putință, toată lumea are dreptate. Unui cerșetor care făgăduiește să se roage p. mine. Ce crezare poți avea pe lângă D-zeu dacă te lasă să mori de foame? Ai făcut ceva rău și nu mai ai nicio trecere pe lângă el. Pe ceia lume ai să stai la judecată și are să mărturisească împotriva ta și iapa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile și n-au putut să-i facă nimic”. Este vorba, așadar, de „știri autentice, cum le considera Iorga, venite de la izvoare din cele mai bine informate, care stabilesc definitiv participarea lui Ștefan la campania din 1462.” N. Iorga, dând crezare cronicarului bizantin și celor două scrisori italienești, a socotit că este însă necesară o explicație, care să-l disculpe pe Ștefan: „purtarea lui Ștefan apare mai curată, mai îndreptățită, nu numai din punctul de vedere românesc, creștin. N-a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se înălțase între timp, până dimineața, neîncetat, cale de cinci mile, tot ucigându-i până la fluviul Zeret, adică „die duro”. E. Antoche a acordat un credit deplin acestui document. Dacă despre Dlugosz afirma că nu i se poate da crezare, deși spune lucruri interesante, deoarece nu poate fi confruntat cu alte surse, în schimb, de data aceasta nu se mai poate spune că nu se pot verifica afirmațiile lui Pannonius. Există cea mai autorizată descriere a bătăliei făcută de cronicarul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
seamă, dintre Secui, patru mii”. Dlugosz scria că au fost uciși 10.000 de unguri. Cronicarii sporesc de obicei numărul morților din tabăra adversă. De aceea, când e vorba de pierderile suferite de unguri e mai potrivit să-i dăm crezare lui Ștefan, când scria regelui polon, că a poruncit să fie strânse într-o grămadă leșurile celor căzuți în luptă în număr de 7.000. „Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pannonius și Bonfinius nu știu nimic în legătură cu prinderea domnului, iar dacă ar fi știut, ar fi exploatat acest episod, care demonstra în mod strălucit, cât de mare a fost înfrângerea lui Ștefan. Și este și ilogic. Dacă tot îi dăm crezare lui Pannonius, acesta scria că Ștefan a fost primul care a rupt-o la fugă, atunci când l-a văzut pe Matei. Având și unul dintre cei mai buni cai din Moldova, înseamnă că a ajuns primul la Siret, până unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vrut să vină asupra noastră”, ceea ce demonstrează că un conflict cu turcii era iminent. Cazimir al IV-lea nu i-a trimis nici un ajutor lui Ștefan, nici în timpul luptelor din anul 1467 și nici după aceea. Regele nu a dat crezare scrisorilor trimise de logofătul Mihul și prietenii lui poloni, de la hotarul cu Moldova. S-a temut totuși de organizarea de către regele Ungariei a unei noi campanii împotriva Moldovei, pregătirile lui Matei neconstituind un secret. După Ivașcu Denco, cel care-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la strimtori nevoia de le făcea zminteală”. Un geniu militar ca Ștefan cel Mare nu putea primi o luptă „la gol”, adică în câmp deschis, cu un adversar mult superior din punct de vedere numeric. Dacă ar fi să dăm crezare izvoarelor, numai tătarii numărau 50.000 de călăreți care, în câmp deschis, așa cum se prezintă terenul în sudul Moldovei, ar fi putut manevra, și oastea lui Ștefan ar fi fost învăluită și distrusă. Un singur domn a încălcat tradiția și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
susține că are drepturi asupra acestei provincii, atunci să se facă o confruntare și dreptatea să câștige. Nu se cunoaște cu exactitate ce s-a petreecut până în vara anului 1491, când Muha pătrunde iarăși în Pocuția, dacă e să dăm crezare Cronicii moldo-germane. Dar Jan de Targowiska, episcopul de Prszemysl, scria că „un oarecare tâlhar din Moldova, pe nume Andrei, zis Barula”, care se da drept rudă cu regele Cazimir, declara că el are drepturi asupra țării Rusia și că este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toată țara lui îndată vor fi în mâinile tale”, se spune în Cronica Byhovec. Cronicarii poloni au considerat, spre justificare, că regele polon a pornit împotriva Moldovei crezând că moldovenii îl vor trăda pe Ștefan. P. P. Panaitescu, dându-le crezare, a afirmat că în cetatea Sucevei erau boieri care vroiau să-l trădeze pe domn, dar nu îndrăzneau s-o facă decât atunci când acesta va fi fost biruit de poloni. Sunt simple speculații, fără o susținere documentară. În timpul asediului Sucevei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]