823 matches
-
imperial, Sibiu, 1992; Melancolii retorice, Sibiu, 1994; Ritualul melancoliei, postfață Dumitru Chioaru, Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor, Citadinism și confesiune, TR, 1993, 11; Nicolae Oprea, „Exil în orașul imperial”, „Calende”, 1993, 3; Ștefan Melancu, Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
să învingă și să ajungă la sfârșitul triumfal care se află sub controlul Celui Atotputernic, care acționează prin intermediul ființelor superioare. După un studiu realizat de Catherine Keller, originea se află la începuturile epocii moderne, în strânsă legătură cu cucerirea Americii. Cristofor Columb a interpretat descoperirea „lumii noi” ca pe o „nouă creație” a Apocalipsului și s-a considerat „ales”, vestitor al acestei creații. Acest tip de „mesianism subliminal” a sanctificat procesul de colonizare și a justificat uneori, legându-se de textul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
valea râului Mosel în secolul al IV-lea; apoi, după creștinarea Romei, vița de vie s-a extins până la frontierele septentrionale ale imperiului (prima parte). După descoperirea oficială a Americii pe 12 octombrie 1492 de către celebrul navigator de origine italiană Cristofor Columb, civilizația europeană a vinului a pornit la cucerirea lumii noi. Produse și apreciate în America de Nord și de Sud, vița de vie și vinul câștigă progresiv noi teritorii: Africa de Sud, Australia, Noua-Zeelandă, marginea de nord-vest a Pacificului... . De acum vița de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
jos și care, odată instalați în aceste noi teritorii, au luat numele (cel puțin pentru antropologii moderni) de amerindieni. Acești asiatici, (presupunând că nu au fost decât asiatici) au fost numiți în vechime skraeling în țările scandinave și indios de către Cristofor Columb pentru a-i desemna pe locuitorii unui continent pe care el îl credea a fi Indiile. Data acestei prime emigrații către continentul american este foarte controversată. O parte a antropologilor americani susține că America nu a putut fi populată
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de la școala de medicină a Universității din Stanford (California, Statele Unite) susține datarea arheologică a echipelor franceze 116. La multe mii de ani după sosirea triburilor asiatice, primii europeni care au descoperit continentul american au fost vikingii. Cinci secole înaintea lui Cristofor Columb, care a ajuns în America în 1492, prin sud, și a lui John Cabot (Giovanni Caboto)117, care a ajuns în 1497, prin nord, navigatorii vikingi au decoperit către anul 1000 ceea ce așa-zisele saga au numit Vinlanda. Plecat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un timbru comemorativ în cinstea marelui explorator viking. Iar din 1887, la Boston, după modelul portului Reykjavik, o statuie a lui Leif, îndreptată cu fața spre ocean, duce mai departe amintirea vajnicului navigator nordic și reamintește cetățenilor Statelor Unite că genovezul Cristofor Columb a avut niște devansatori iluștri: vikingii. După ce a obținut din partea suveranilor catolici ai Spaniei și ai Portugaliei o flotilă de trei caravele (acestea erau numite Santa Maria, Pinta și Niña), genovezul Christoforo Colombo, Cristofor Columb (1451-1506), părăsește pe 3
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
reamintește cetățenilor Statelor Unite că genovezul Cristofor Columb a avut niște devansatori iluștri: vikingii. După ce a obținut din partea suveranilor catolici ai Spaniei și ai Portugaliei o flotilă de trei caravele (acestea erau numite Santa Maria, Pinta și Niña), genovezul Christoforo Colombo, Cristofor Columb (1451-1506), părăsește pe 3 august 1492 portul Palos (în sud-estul Spaniei), în compania fraților Pinzon (Martin Alonso, Francisco Martin și Vincente Yañez), depășește în sfârșit oceanul, această mare de tenebre care i-a terorizat pe marinari încă din antichitate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ca a doua zi de după 4 octombrie 1582 să fie 15 octombrie 1582. Se recupera astfel o întârziere provocată de calendarul iulian. Acest calendar a fost stabilit în anul 46 î. Hr. de către Iulius Cezar, consiliat de astronomul grec Sosigene. Așadar, Cristofor Columb a debarcat în America pe 22 octombrie 1492, și nu pe 12 octombrie. În loc să fie descoperită, America a fost inventată ca nou continent separat de Asia printr-un ocean în 1507 (la cincisprezece ani după pseudo-descoperirea lui Columb) de către
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1972 a fost titularizat, prin concurs, profesor în cadrul Catedrei de celuloză, hârtie și fibre artificiale. În 1963, obține titlul de doctor inginer cu teza Metode moderne de investigare în chimia lemnului și a celulozei realizată sub conducerea științifică a acad.prof. Cristofor Simionescu. Din anul 1979 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea Chimia lemnului, a celulozei, ligninei și a însoțitorilor lor. În poziția de cadru didactic, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a predat cursuri de chimia lemnului, chimia compușilor macromoleculari, tehnologia fabricațiilor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
97-102; Ungureanu, La vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel mai eficient atașat de presă străin de la Madrid”, MS, 1998, 1-2; Lovinescu, Unde scurte, II, 240-242; Popa, Reîntoarcerea, 54-66; Ion Cristofor, Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Dicț. analitic, II, 133-134, IV, 93-94; Dicț. esențial, 212-214; Popa, Ist. lit., I, 627-630; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 92-96; Cornelia Ștefănescu, Stăruința pe document, RL, 2003, 34; Manolescu, Enciclopedia, 203-209; Ion Cristofor, Aron Cotruș: între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Reîntoarcerea, 54-66; Ion Cristofor, Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Dicț. analitic, II, 133-134, IV, 93-94; Dicț. esențial, 212-214; Popa, Ist. lit., I, 627-630; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 92-96; Cornelia Ștefănescu, Stăruința pe document, RL, 2003, 34; Manolescu, Enciclopedia, 203-209; Ion Cristofor, Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
respectiv data căderii Imperiului Roman de Apus, a Romei, sub Odoacru, detronatorul lui Romulus Augustus. În ceea ce privește sfârșitul epocii medievale se iau ca date anul 1453 — căderea Constantinopolului sub otomanii lui Mohamed al II-lea, sau 1492 - 1494 — descoperirea Americii de Cristofor Columb, 1492 fiind și anul izgonirii musulmanilor din Spania din ultimul lor bastion european: Granada. În această mie de ani s-au petrecut evenimente tulburătoare ca năvălirile barbare, marile epidemii, cutremure devastatoare urmate de foamete, dar și instaurarea unei noi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
După părerea lui cine vrea să aibă o corabie bine echipată trebuie să-și procure și o busolă. În Europa busola a venit din China și ar fi greu de crezut că marile călătorii maritime ale lui Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magellan s-ar fi putut desfășura fără ajutorul busolei. Alt document vechi care face referiri la folosirea busolei în Europa este un poem satiric, pe care poetul Guyot de Provins l-a scris în 1190. În acest poem intitulat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor, Caius Dragomir, „Scrisoarea lui Hipparc”, ST, 1985, 7; Toma Roman, Între Freud și Fukuyama, RL, 1992, 32; Dicț. scriit. rom., II, 134-135. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Manolescu, Debuturi în poezie, RL, 1988, 6; Valentin Tașcu, Încredere pentru mai târziu, ST, 1988, 2; Călin Teutișan, „Amfore stelare”, TR, 1992, 16; Dan Damaschin, „Amfore stelare”, ST, 1992, 4; Călin Manilici, „Iubește clipa de față”, ST, 1994, 12; Ion Cristofor, Un discipol al lui Epicur, TR, 1995, 10; Ion Lungu, Octavian Gr. Zegreanu la a treia carte de versuri, TR, 1995, 20; Teohar Mihadaș, Trei poeți într-un singur eu, APF, 1996, 5; Teodor Tihan, „Trei «Z»”, ST, 1996, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Pericle Martinescu (Gib Mihăescu, romancier al virilității). Vasile Netea se ocupă de Ilarie Chendi, iar Ovidiu Papadima de Pavel Dan. Numărul 3-5/1941 este dedicat lui Eminescu (semnează Pan M. Vizirescu, Petru P. Ionescu, Aurel Cosmoiu, Octavian Neamțu, Maria Mihai, Cristofor Dancu, Vintilă Horia, Valeriu Anania), iar numărul 4/1943, lui Ion Petrovici (colaborează Constantin Micu, Vasile Netea, Pericle Martinescu, Romulus Vulcănescu). Despre literatura germană scriu Mihai Isbășescu (Începuturile literaturii germane, Credință și mitologie germanică, Drama pascală germană în Evul Mediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
B. scrie și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale, arătându-se același îndrăgostit de mare dintotdeauna: I. Gr. Periețeanu, poet al mării (1942), Marea și muzica (1944), Camo˜es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan), București, 1921; Morții, București, 1922; Fii fericirea mea!, București, 1923; Stafiile dragostei (în colaborare cu Dr. Ygrec, Sărmanul Klopstock și Alexis Nour), București, 1929; Doamna Casanova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
București, 1941; Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului, București, 1944; Marea și muzica, București, 1944; Acropole, București, 1945; Camoe˜s, cavalerul mării, București, 1945; Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi, București, 1946; Mercenarele dragostei, I-II, București, 1947. Traduceri: Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu, București, 1982 (în colaborare cu Romeo Drăghici). Repere bibliografice: Claudia Millian, „Morții”, versuri de Al. Bilciurescu, ALA, 1922, 104; Radu Mislea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
numit și Cel Fericit, va boteza prin urmare această terra incognita "Vinland" (cel mai probabil era vorba despre Canada) sau tărâmul vinului, nume sub care va fi cunoscut în literatura scandinavă timp de secole. După descoperirea oficială a Americii de către Cristofor Columb pe 12 octombrie 1492, spaniolul Fernand Cortez pleacă să cucerească Mexicul în 1518, urmat de îndată de către misionarii franciscani și iezuiți care s-au stabilit în această țară pentru a converti la creștinism populația indigenă, dar și pentru a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280162_a_281491]
-
de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. Corepetitorul*1) Anexa 8 Standard profesional de formare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280162_a_281491]
-
să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280162_a_281491]
-
de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. Corepetitorul*1)
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280162_a_281491]