1,863 matches
-
o familie războinică, e hotărâtă să-și accepte karma. A-mi spune să părăsesc acum castelul este o vorbă lipsită de inimă și e de neconceput să mă duc să cerșesc la poarta taberei lui Hideyoshi, rugându-l să-mi cruțe viața. Îl privi pe Katsuie, clătinând din cap în spatele mânecii. Katsuie, însă, mai încercă o dată: — Nu, nu. Mă bucură enorm gândul că vrei să-mi fii atât de credincioasă, când relația noastră e încă la început, dar cele trei fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
kimono nou, aș dori ceva puțin mai potrivit. — Am să-l întreb. Care ți-e dorința? — O manta roșie, cu mâneci largi și model în relief. Pe dedesubt, un kimono de mătase roșie, cu broderie de argint. Genba nu-și cruța cuvintele. — Nu e un secret pentru nimeni că am fost capturat de țărani, legat și trimis aici. Port rușinea de a fi fost prins viu. În continuare, am avut scopul de a lua capul Seniorului Hideyoshi, dar nici acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine. Și nici nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut, cu darul Castelului Inuyama. Ce să spun, până și eu am rămas impresionat de iuțeala și de luciditatea cu care ați profitat de acea ocazie. Hideyoshi nu-și cruța laudele față de izbânzile lui Shonyu, dar nu spuse nimic despre marea înfrângere a ginerelui acestuia după victoria de la Inuyama. Însă chiar dacă Hideyoshi nu aducea vorba, lui Shonyu îi era rușine. Părea profund stânjenit de faptul că victoria din Inuyama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de luptă să mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, împinși de nesățioasa poftă de sânge, îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde îi găseau. Pentru niște oameni care-și dăduseră deja propriile vieți uitării, răpirea violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfînt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a cîștigat-o cu însuși sîngele Său. 29. știu bine că, după plecarea mea se vor vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; 30. și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31. De aceea, vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
amfitrionul meu, ar fi trebuit încă un timp, fiindcă fiecare dintre noi avea ceva interesant de spus. L-am lăsat bine dispus, mai vioi ca la începutul vizitei, urându-i să termine cu bine opera începută și să se și cruțe pentru propria lui plăcere de a trăi. Fără să vreau, în momentul relatării mă gândesc la o vizită pe care am făcut-o cu câțiva ani în urmă fostului meu profesor de istorie Stan Cucu din București. Stătea în Militari
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scoarța groasă de 4-5 cm mai era vie. - Deci, asta a fost cauza bolii, zic eu. - Da, îmi răspunse cireșul meu. Copiii, chiar și maturii, cred că noi nu simțim și nu suferim durerile vieții... Atenție copii și voi oameni! Cruțați pomii de suferințe, dacă vreți să mâncați fructe de o cât mai bună calitate! Când culegeam cireșele ultime, mi-a venit în gând să-l las și pentru anul viitor, prelungindu-i viața, așa cum era el, ca un bolnav drag
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
celelalte popoare numite creștine muncesc doar pentru ei? Fiindcă din istorie, au preluat și păstrat, pildele celor mai reprezentative figuri ale poporului lor. Vă amintiți poate episodul din Evanghelii, în care poporul evreu, este întrebat pe cine alege să fie cruțat de moartea pe cruce, dintre Isus Hristos și Baraba. Despre Hristos, suntem sătui până în gât, despre ce a spus și a făcut el cât a trăit, dar cine este Baraba? Oare de ce a fost preferat el, când nici Pilat din Pont
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iulie 1619: „Scris-am cestu zapis, cum au venit la svânta mănăstire Ana Mustețoaie den târg den Iași și,... au închinat sfintei mănăstiri o prisacă cu pomi și cu tot hotarul ei”. Admir pe bătrân pentru faptul că nu-i cruță deloc pe sfințiile lor călugării. Și cum era și firesc, mi-am dezvăluit și eu un gând ce nu-mi dădea pace: Nu sunt de acord, părinte, cu împuternicirea dată de vodă egumenilor unor mănăstiri ca să pornească la vânătoarea de țigani
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să pierim din tot ținutul lui Israel, 6. să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului." Și împăratul a zis: "Vi-i voi da." 7. Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. 8. Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe care-i născuse lui Saul Rițpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
intrat în dormitor. Ce-mi spune mie camera asta despre Rachel Walsh? în primul rând, nu ești o tipă excesiv de ordonată, nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu, nu chiar tot, dat fiind că am eliminat povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu poate fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente erau prezente: Cartea nebuniei omenești, vărul Tom, Harry Brightman, mica Lucy, călătoria în Vermont, aventura lui Tom cu Honey Chowder, conținutul testamentului lui Harry, Tina Hott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca să mă omoare un idiot de infract coronarian. Era o declarație absurdă, dar, pe măsură ce ziua se scurgea și analizele continuau să dea rezultate negative, m-am agățat de ea ca de dovada logică a faptului că zeii deciseseră să mă cruțe, că atacul din seara trecută nu fusese decât o demonstrație a puterii lor de a-mi dicta soarta. Da, puteam să mor în orice clipă și da, fusesem convins că urma să mor pe când stăteam în brațele lui Joyce, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
subiectul subînțeles, ca și când eu ar fi trebuit să știu exact despre cine vorbește. Zina își permisese, singură acasă, să răsfoiască un fragment din romanul în manuscris (cel pe care-l mai las din când în când acasă pentru a-mi cruța dosarul, devenit ultrafragil după un an de povară a foilor, când acolo se strâng vreo sută de pagini, ceea ce înseamnă mai mult de cincizeci de coli, fiindcă adesea ajung să scriu pe dosuri... ) deci o pagină de manuscris care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În ruptul capului nu s-ar cruța, n-ai ce-i face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i iei... Curg apele de pe madam Trifu, de-ai zice că bate la ciocan la forjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nebunii ucigași sunt Înșelători ca vremea. E posibil să fi adus gantera cu ea, În geanta de antrenament. Am pornit agale către biroul de la etaj, căci nu transpirasem suficient În timpul lecției ca să am nevoie de un duș. Discipolele mele fuseseră cruțate azi. Pe coridor m-am Întâlnit cu Rachel, care se Întorcea În birou cu un ceainic plin cu apă. — E ora ceaiului, mi-a spus pe un ton ferm. Pe drum Încoace, muream să beau o cană de ceai. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar bărbații voștri se vor afla sub pământ“. Lăudăroșenii frecvente la ceas de asediu. Demnitarii din Nishapur se grăbesc, totuși, să capituleze, contra promisiunii ca locuitorilor să le fie lăsată viața, ca bunurile, casele, livezile și canalele lor să fie cruțate. Dar cât valorează făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele au intrat În oraș, Ceagrî a vrut să le dea drumul oamenilor săi pe străzi și În bazar. Toghrul s-a opus, arătând că era luna Ramadanului, că nu se putea prăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În cele din urmă, masacrați. Cu toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a Întovărășit până aici! — Omar Khayyam? — Cine altcineva? Khwaje Omar este cel care a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de tălpile noastre. Djahane are ochii aburiți. Dacă aș putea să revin la acea vârstă a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați. Am fost cel mai bun prieten al lui Nizam, am să te apăr, nu vor veni În casa mea ca să-mi smulgă soția de lângă mine. — Deschide ochii, Omar, nu-i cunoști pe acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de construcție militară; legenda spune că acolo a găsit provizii păstrate intacte din vremea lui Hasan Sabbah. După ce a inspectat locurile Împreună cu locotenenții săi, le-a poruncit soldaților să distrugă totul, să nu mai lase piatră pe piatră. Fără a cruța biblioteca. Cu toate acestea, Înainte de a-i da foc, Îi Îngădui unui istoric de treizeci de ani, un anume Djuvayni, să o viziteze. Acesta tocmai scria, la cererea lui Hulagu, o Istorie a Cuceritorului Lumii, care rămâne, până astăzi, sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi putut Înșela. Din ce rațiuni neobișnuite s-ar fi aflat acea carte la Paris, fără ca nici un orientalist să se fi gândit să atragă atenția asupra ei? M-am mulțumit, așadar, să scot un „De necrezut!” politicos, dar sincer, care cruța, În același timp, entuziasmul interlocutorului meu și propriile-mi Îndoieli. Așteptam să mă convingă. Rochefort continuă: — Am avut norocul să Întâlnesc un personaj extraordinar, una din acele ființe care străbat istoria cu voința de a-și lăsa amprenta asupra generațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se poate de sumbre, îmi ziceam că ar trebui să renunț și să mă întorc la țară. Știam că mama va fi cumplit de dezamăgită - ea, care își dorise mereu să devin preot sau ofițer - și că nu vom fi cruțați de batjocura satului. Dar, când noaptea coboară atât de repede și străzile se golesc atât de curând, când ești ud până la piele în costumul tău de stofă subțire și abia dacă ai din ce trăi, atunci îți vin și asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru inimă.” „Nu mai are putere să calce pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul chiar i-a interzis orice efort. De acum înainte, trebuie doar să se cruțe.” Nu știam ce să spun, dar mă întristasem. Am tăcut amândoi, până când Francesco mi-a întins scrisoarea, zicând: „Ți-am pregătit o surpriză, dar trebuie să vii la mașină”. M-am luat după el. Când am ajuns la mașină, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]